43 matches
-
în timp, pentru a vedea drumul moșilor mei marcați de trecerea timpului. Mereu găseam elemente comune. Ceva dincolo de om, dincolo de spațiu și timp... Întâlnirea mea cu Artur Silveștri a fost un dar de la Dumnezeu... A « zidit » ceva în noi, a învesmântat în straie ale biruinței”. Cunoscutul eminescolog și poet Teofil Răchițeanu referindu-se la lupta, elanul, zelul, bună credință și conștiința de foc a Dacului ce ardea pentru Neam, pentru veșnicie afirmă: „Artur Silveștri a fost un om cu idei mari
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
Dragu mi-a fost coleg la Școala de literatură Mihai Eminescu. Era un tip saturnian, crispat și taciturn. Pe Aderca îl întîlneam în același an al studenției mele bucureștene, 1954: era un domn vîrstnic, decent, cu părul cărunt tuns scurt, învesmîntat într-un veston maron reiat (pe atunci o haină "de lux"!), a cărui privire șovăia, abia simțit, între melancolie și difidentă. Citindu-i, recent, paginile de jurnal, mi-am dat seama că era atras erotic, în acel timp, de Maria
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17725_a_19050]
-
nivelul discursului!), poetul își înscrie existența într-o marginalizare structurală, pe care o savurează la modul antinarcisiac: Înfipt cu tălpile zdravăn/ în zoiul dezăpezirii/ cu urechi veșnic fluturătoare/ înjuram mărimile zilei le vorbeam lung/ femeilor pe la spate./ Mîncăm frugal mă învesmîntam sobru./ Trăiam în fereala.../ Mie îmi țineam de căldură!/ Blagoslovit cu o pereche de membre asidue/ reci asudate că lipitorile" (Peisaje rănite). Un centru de atracție fascinant îl constituie universul personajelor dostoievskiene, dintre care cîteva sînt interpretate liber, bunăoară Raskolnikov
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
pentru Gracian, căci numai un ins simplu, rudimentar, isi comunica fără ocoliș gîndurile. Vorbirea presupune, în concepția lui, un adevărat ceremonial, și implicit o inițiere. Există chiar o pudoare a cuvintelor, care se învăluie în strategii retorice așa cum curtenii se învesmîntau în straie somptuoase. Evident, Baltasar Gracian scria în plin baroc, cînd a fi ingenios și ascuțit la minte echivalează cu a fi capabil să iți dezorientezi interlocutorul, să îl învîrtești în piruetele cuvintelor pînă cînd își va pierde echilibrul unei
Gratia de altădată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17820_a_19145]
-
se mai "păruiesc" astfel, dar cel puțin ei o fac în culisele teatrului, iar nu într-o sală de box cu anvergură literară. Histrionici și bufoni, scriitorii șunt infantili (prin patimă demonstrației) și ridicoli (prin orgoliul nemăsurat în care se învesmînta). Singurul ac de cojocul lor ar putea fi umorul și autoironia care, însă, au pierit de ceva vreme, desi românii, în general, se mîndresc cu ele. Varietatea acestor luări de poziție mi s-a părut, însă, întotdeauna binevenită și sanificatoare
Scriitorii certăreti si cercurile literare de putere by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17980_a_19305]
-
suferința ar fi locuit departe de mine?/ Poate tu ai fi vrut sa ma naști stea/ și iată-mă doar un trist adevăr care umblă prin/ lume/ licurici al nesfîrșitelor grelelor nopți./ Pentru cîntec și moarte m-ai născut mama/ învesmîntat în viitorul meu de stele căzătoare/ n-am contenit să-mi hrănesc propriul gol/ și să mingii pămîntul de sub pleoape./ De ce m-ai născut de carne, mama/ cînd aș fi putut repeta piatră/ cînd aș fi putut fi copac sau
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
Acolo-mi sunt fântânile rămase Cu setea lor prelinsa în izvoare, Acolo merg desculț în orice clipă, Câtă lumină mă așteaptă-n prag! Și ocrotit de ea, ferit de gripă, Pe fiecare va aștept cu drag. Ce bucurie înaltă mă învesmânta Când scriu poemul dinspre dimineață! Cu fața spre Acasă mea cea sfântă O să rămân și dincolo de viață... Referință Bibliografica: Cu fața spre Acasă de pe Deal... / Nicolae Nicoară Horia : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1522, Anul V, 02 martie 2015
CU FAȚA SPRE ACASA DE PE DEAL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382741_a_384070]
-
nu există decît în măsura în care supraviețuiește în memoria altora. Fără o asemenea amintire retrospectivă a cărei expresie finală să culmineze într-un șir de studii exegetice pe marginea filozofiei sale, Noica ar rămîne o emblemă cu care am ști să ne învesmîntam în clipele festive, pentru a-l uită de îndată ce, somați de exigențele vieții, trebuie să ne întoarcem cu picioarele pe pămînt. Colocviul de la Romă nu a fost festiv și nici fastidios. A fost cordial, antrenant și sobru. Și, mai ales, a
Noica la Roma by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7196_a_8521]
-
ani, totul se discută în termeni absoluți, sistemele de valori nu cunosc nici o nuanță relativă și o cât se poate de banală neînțelegere în amor te poate face să te gândești la... sinucidere. Cultivata, plină de sensibilitate, Mihaela Mâlea Stroe învesmântează artistic exercițiul de... deziluzionare specific vârstei. Majoritatea versurilor din acest prim ciclu al cărții sunt scrise cu un zâmbet amar pe fata autoarei. O altă vârstă a creației anunță următorul ciclu, Poemul casei și alte pome. Eul poetic a ajuns
Jurnal liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8186_a_9511]
-
de aur în gură, în locul golurilor ivite o dată cu trecerea anilor! Dar într-o dimineață n-a mai apărut pe balcon ca să-și facă gimnastică. L-am îngropat acolo sus, în cimitirul de pe deal, în costumul de postav negru ce-i învesmânta pentru prima oara oasele lui mici, de pustnic. Corzile viorii Stradivarius nu i-au plâns plecarea. Nimeni nu stia să cânte la vioară. De fapt, instrumentul nici nu mai era în șifonier. Pesemne luase drumul mării sau al New York-ului
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
Clinceni, cântecul Marioarei Mân Gheorghe a ajuns în aceeași frumusețe, valoare și adevăr mureșean, sătesc. El nu a mers de acasa până aici pe șine, ci pe pasărea cu aripi de Mureș, cu plisc de Transilvanie, cu pene ce-l învesmântează că iia! E cântecul de pe Valea Gurghiului, niciodată și nicidecum imitativ, căruia glasul Marioarei Mân Gheorghe îi cerne o măruntă ninsoare de melancolie estetizanta, dezagregata din propriul suflet al interpretei, fără a fi prea dulce, ci prea sensibil și împodobit
MARIOARA MAN GHEORGHE. CÂNTECUL, DRUMEŢ ÎNTRE HODAC ŞI CLINCENI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384466_a_385795]
-
Paradisului. În aceste zile binecuvântate, să fim cu luare aminte la ceea ce avem de făcut, ca să nu ne pierdem această sublima calitate pe care am primit-o prin Sfanțul și Primul Sacrament, cel care deschide Poartă intrării în Duh Sfânt, învesmântat în albul care ne va proteja de orice rău trupesc și sufletesc și ne va număra printre acei fericiți moștenitori ai Împărăției Cerurilor. 11 aprilie 2012 CEZARINĂ ADAMESCU Referință Bibliografica: MEDITAȚIE ÎN MIERCUREA SFÂNTĂ: NICĂIERI, OMUL... (CEZARINĂ ADAMESCU) / Cezarină Adamescu
NICĂIERI, OMUL... (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355373_a_356702]
-
Sfios mă închin Atotputerniciei Tale În dorul de iertare rugător, Așa cum sunt, vreau să îmi ieși în cale, Redându-mi speranța, Preabune Iertător. Sporească-n mine bucuria sfântă, Prinos de roade, gest înălțător, Si grijă Ta plăcută, luminândă Să mă învesmânte în chip biruitor. Auzi-mă-n a rugii îndrăznire Prin sprijin necurmat și mângîâieri. Mereu prin rostul tainic de sfințire În locul unor prealumești poveri. Pr. Iconom-stavrofor Radu BOTIȘ Maramureș Referință Bibliografica: LAUDE LUI DUMNEZEU - poeme spirituale - Pr. RADU BOTIȘ, MARAMUREȘ
PR. RADU BOTIŞ, MARAMUREŞ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356659_a_357988]
-
trimite peste apostoli puterea, harul și curajul să propovăduiască Sfânt Cuvântul Sau până la marginile lumii și la sfarsitul veacului. Astfel Sfanțul Duh le deschide ochii apostolilor și sfinților săi să vadă darurile împărăției cerești, adevărul revelat prin simboluri și metafore, învesmântat în straiele luminoase ale expresiei poetice, simple și înțelepte. Că oricine are urechi să audă și oricine are ochi să vadă. Poezia Sfanțului Efrem este mai mult devotional-liturgica decât abstract filozofica și teologica, desi învățătură divină este îngemănata estetic și
HARFA SFÂNTULUI DUH de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370019_a_371348]
-
existat un interes pentru opera lui George Gordon Byron în țările române când se fac primele traduceri. Literatura engleză, cunoscută de timpuriu prin operele luminiștilor, mai ales ale lui Shakespeare și a unor preromantici, pătrunde viguros în principate prin Byron învesmântat în traducere franceză. Abia în ultimul sfert de veac a început să fie învățată limba engleză, când în presa vremii apar mai adesea anunțuri de guvernante sau perceptori englezi. În 1843 se menționează 15 titluri de Byron în cataloagele existente
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞAPTEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357073_a_358402]
-
Nicolae în parcul Turia ce străbate tot orașul Valencia. Un parc plin de verdeață, de mișcare, bătrâni, adulți, tineri, copii toți parcă evadesera din oraș în această minunată oază de verdeață naturală, încântătoare. Ceva liniștitor îmi strecura în suflet parcul învesmântat de verdeață și copaci scăldați în razele de soare. Îmi simțeam inima cuprinsă de odihnă, eliberată de stres. Ieșirea în elementul natural îmi invada sufletul cu ceva minunat, îmbucurător, un sentiment greu de definit. Îmi dădeam seama că există atât
JURNALUL UNUI CALATOR (4) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358327_a_359656]
-
pansăm rănile cu feșe din poeme, timpul, medicul de serviciu, este ineficient, pentru plăgile noastre n-a găsit nici creme și nici nu știe vreun leac sau experiment. Urc pe scara vieții cu felinarul lui Diogene, nu voi lasa visul, învesmântat în blesteme; te iubesc și-n iarna ce va ninge prin vene, cu toamna din mine, și-n nescrisele poeme. Referință Bibliografică: FEȘE DIN POEME / Maria Ileana Tănase : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2108, Anul VI, 08 octombrie 2016
FEŞE DIN POEME de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340499_a_341828]
-
amal khamiardo zuralo Nu că cei de casta amestecata Na sar "kola le dopashe-rateskă Pe drumul ud lângă Clermont. P'o kingo drom pasha o Klermonto. A venit vântul, și ploaia Avili e balval, thai o brâshând Și ceață a învesmântat copacii în vale. Thai e muhli huriadea le rukha hariate. Și aveam drumurile lungi înapoiă mea, Thai sasas-ma le dîlgone droma pala mande, Aries cei gri și Biaucaire. Le sive Arien thai o Biaucaire. Și el zis-a, văzut-ai
ROMII ÎN LIRICA LUMII de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344145_a_345474]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > AUTOMNALĂ Autor: Gabriela Maria Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2093 din 23 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Cum toamna mea iubită s-a și instalat, acum pământul tot e învesmântat, cu așa o haină unică, împărătească, o splendidă lucrare să înfăptuiască. Natura întreagă, cu drag s-a pregătit și copacii în mii de tonuri calde, s-au gătit. Pe munții semeți, covoare în felurite culori, frunzele veștede, galbene sau roșii
AUTOMNALĂ de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371371_a_372700]
-
LA ÎNVIEREA DOMNULUI NOSTRU „Eu sunt Învierea și Viața, cine crede în mine nu va muri nicicând”. (Ioan 11,25) Bucură-te pământule, atins de tălpile sfinte ale Maicii și ale Fiului sau Unul Născut, Slavă ție! Bucură-te Soare învesmântând feciorelnicul trup al Maicii lui Dumnezeu, Slavă ție! Bucură-te tu, luna argintie poposind pe gleznele Maicii, Slavă ție! Bucurați-vă luceferi și stele, diadema neprihănirii, cunună aleasă pe fruntea Fecioarei, Slavă vouă! Bucură-te aer hrănind respirarea celei mai
CEZARINA ADAMESCU [Corola-blog/BlogPost/374683_a_376012]
-
SLAVĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI NOSTRU„Eu sunt Învierea și Viața, cine crede în mine nu vamuri nicicând”.(Ioan 11,25)Bucură-te pământule, atins de tălpile sfinte ale Maicii și ale Fiului sau Unul Născut,Slavă ție!Bucură-te Soare învesmântând feciorelnicul trup al Maicii lui Dumnezeu, Slavă ție!Bucură-te tu, luna argintie poposind pe gleznele Maicii, Slavă ție!Bucurați-vă luceferi și stele, diadema neprihănirii, cunună aleasă pe fruntea Fecioarei, Slavă vouă!Bucură-te aer hrănind respirarea celei mai
CEZARINA ADAMESCU [Corola-blog/BlogPost/374683_a_376012]
-
întorc în timp, pentru a vedea drumul moșilor mei marcați de trecerea timpului. Mereu găseam elemente comune. Ceva dincolo de om, dincolo de spațiu și timp... Întâlnirea mea cu Artur Silveștri a fost un dar de la Dumnezeu... A <> ceva în noi, a învesmântat <> în straie ale biruinței”.(Artur Silvestri-Așa cum l-am cunoscut, op. cît. p. 201; Mărturii tulburătoare, Carpathia, 2009, p. 155-156) Cunoscutul eminescolog și poet Teofil Răchițeanu referindu-se la lupta, elanul, zelul, bună credință și conștiința de foc a
UN FIU ALES AL DACIEI MARI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371897_a_373226]
-
iubitoare marea lipește săruturi pe un zid îmbrățișează într-un asalt țărm retras și muribund în liniște prăvale vuiet stârnind într-un tumult: o pânză fluturândă încă mișcând în spasme pe malul de mormânt ; țărmul cuprins în brațe de furtună învesmântat cu zori ucigători descătușează : cutremur din adânc ; firul de iarbă germinat în lacrimi eliberate pe ascuns se culcă la pământ de frica unui singur gând : văzând un renegat cuvânt în prag de buze simțea chemarea mării traindu-si spaimă cuceririi
ASCUNS CUVÂNT NESPUS de CAVALERUL RĂTĂCITOR în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345034_a_346363]
-
prezintă acest DVD, cu parfum de reverențe și curtoazie, surprinse dulce-amărui în palmele bijuteriilor muzicale pe care Fuego le interpretează alături de grupul Anatoly din Brașov. Iar nemurirea acestor cântece e dată tocmai de actualitatea și de noblețea cu care-și învesmântează corola calității, care se transformă din simpli pioni într-un gramofon al spiritului patriotic, o comoară de minuni ce trebuie prețuita, cunoscută, cântată și promovată. O poveste omogena, cu aer burghez, cu raze de trecut și prezent în care se
TOT CE-I ROMANESC NU PIERE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345249_a_346578]
-
fii legiuiți care vor ne.sfârșitul nimic mai puțin ! Mirarea această de fiece clipă a.dor.ă Prezenta Celui ce bate tangibil cu degete fine de aripi de îngeri la ușă Animei cea din lăuntru cetate. Încoronat cu pa † îmi învesmântat în porfira de sânge cu sceptru de trestii ne implora în † rărea celor ce vor a deschide bună.voirea credinței e potirul cel dulce ce ne face sălașul cu Cină de † aină și nunta întreit în porunca cât să mai
POEM HIERATIC XLIV-POARTA CUVINTELOR VII de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371757_a_373086]