39 matches
-
e, după cum afirmă Christian Morgenstern, "un patetic jignit". El ia distanțe față de real că și față de sine însuși, irealizînd, negînd. Sursă să existențiala se ascunde sub pudoarea acidă a contestării. Neputînd fi suspendată, existentă se prezintă la un mod distorsionat, învesmîntata în poze cinice sau doar ludice, cu efect anihilant, precum la celălalt poet de frunte al Iașilor, Mihai Ursachi. Nu melancolia e o devitalizare, cum s-ar părea, ci ironia, care, după cum specifică reputatul ei teoretician, Vladimir Jankelévitch, "rîde fără
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
fructul în victoria înfrînta a cărnii/ Întors și dat/ Unui timp somnolînd/ De o blîndețe mai aspră/ În dulcea ei laudă./ Cineva, o fantomă, o viziune,/ Un stîlp de sare,/ Mă ține de mînă/ Și mă conduce către frunzele/ Abia învesmîntate, rodite de frica/ Sau de nebunie, și ele fapturi" (Leac). Viața sa ideală implică abandonul celei reale: "Ești ornament de figuri autumnale/ Atacat de vestejire/ Că îngerul de piatră pe o ruină/ Ridicîndu-si brațul despuiat de lance./ Pe cadran oră
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
Kishi Leopo (Mexic) 30. Timp de așteptare/ Las horas muertas / The Empty Hours, r. Aarón Fernández (Mexic) 31. Ținutul meu sălbatic/ My Sweet Pepper Land, r. Hiner Saleem (Franța-Germania-Irak) 32. Ultima noapte/ Concrete Night, r. Pirjo Honkasalo (Finlanda) 33. Venus învesmântata în blănuri/ Venus în Fur, r. Român Polanski (Franța) 34. Yves Saint Laurent, r. Jalil Lespert (Franța) WHAT’S UP, DOC?/ CE SE ÎNTÂMPLĂ, DOCUMENTARULE? 1. 20.000 de zile pe Pamant/ 20.000 Days on Earth, r. Iain Forsyth
„Best of” la TIFF 2014. Povești multi-premiate în Supernova și What’s Up, Doc? [Corola-blog/BlogPost/98700_a_99992]
-
A fost documentata consecvent din 1106, mențiunile anterioare fiind sporadice. Ceremonia este transmisă în direct în Grecia, Rusia, Ucraina, România, Belarus, Bulgaria, Georgia, Cipru, Liban și alte țari ortodoxe. În sâmbătă de dinaintea Paștelui, la prânz, „patriarhul grec, împreună cu clerul lui învesmântat în straiele sacerdotale și urmat de patriarhul armean cu clerul lui și cu episcopul copților, mărșăluiesc în procesiune grandioasă și solemnă, și cântând imnuri, de trei ori în jurul Sfanțului Mormânt. Odată procesiunea încheiată, Patriarhul Ortodox al Ierusalimului sau alt arhiepiscop
Paște 2014: Teoria care distruge totul! Minunea luminii de la Ierusalim: Fosforul alb by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/79263_a_80588]
-
croitoreasa care îi făcea rochii frumoase. Purta pe scena rochii frumoase. Nu pregeta să cheltuiască o bună parte din câștig în mîndria ei de interpreta a celui mai pur cântec popular. În viața de toate zilele rămînea însă aceeași modest învesmântata față a moșului Tănase", notează undeva Harry Brauner, cel care i-a stat alături în vremurile de început ale carierei sale. Vicioasa din fire, Maria Tănase se stinge din viață la 22 iunie 1963 din cauza cancerului la plămâni. Înainte să
CENTENAR.MARIA TĂNASE, UNA DINTRE CELE MAI FRUMOASE SI TALENTATE ROMÂNCE,PASĂREA MĂIASTRĂ A CÂNTECULUI ROMÂNESC de MIHAI MARIN în ediţia nr. 998 din 24 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363239_a_364568]
-
multe,din ce in ce mai ciudatecitesc...în ce an suntem ?nu știu, e la fel...citesc...privesc îndelung luna,îmi mușc buzele până la sânge... XVI. APOCALIPSA, de Anca Tănase, publicat în Ediția nr. 227 din 15 august 2011. Iată-i, vin, cavalerii nopții învesmântați în fier frământând între coapse căi hrăniți cu jăratic Shiva dansează... se tulbură ape, cad temple-n ruină, Shiva dansează... sunt morți țesătorii de dantele în piatră și morți menestrelii, lăutele sparte ! Citește mai mult Iată-i,vin,cavalerii nopții
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]
-
în fier frământând între coapse căi hrăniți cu jăratic Shiva dansează... se tulbură ape, cad temple-n ruină, Shiva dansează... sunt morți țesătorii de dantele în piatră și morți menestrelii, lăutele sparte ! Citește mai mult Iată-i,vin,cavalerii nopții învesmântați în fierfrământând între coapsecai hrăniți cu jăraticShiva dansează...se tulbură ape,cad temple-n ruină,Shiva dansează...sunt morți țesătoriide dantele în piatrăși morți menestrelii,lăutele sparte !... XVII. MOD DE A TRĂI, de Anca Tănase, publicat în Ediția nr. 226
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]
-
trebui să facă diferența. Dar și aici ... , mă gândesc că poate, în fond, nici nu depinde de limbă, depinde de limbă pe care o vorbește fiecare dintre noi, fiecare cu limba lui.” „Până unde se merge cu iterația?”, întreba tânără învesmântata în galben păi, ridicând ușor jumătatea de pălărie pe care o purta. „Care este puterea prin care empatizăm? Este posibil sa intelegem totul? Adică ... , chiar tot ce gândește autorul?” „Orice e posibil.”, păru încântat de conversație mâncătorul de struguri din
LIMITA CARE TINDE LA INFINIT de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360925_a_362254]
-
Rostește-mă Învesmântata că o vestala Învăluita în speranța Sunt tot acolo, unde m-ai lăsat Aștept că o statuie Să-ți văd pasul încolțit lângă trepte. Fulgerele vremii, ninsorile mele dragi Te-aduc năluca sub aceeași copaci Aerul se tulbură, clipă lovită
ROSTEŞTE-MĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362016_a_363345]
-
Rostește-mă cu inima uneori! Românce for Clară Andre Rieu - YouTube ► 5:04 ► 5:04 www.youtube.com/watch?v= lc6ijKBxaTE 30 May 2012 - 5 min - Uploaded by MrElisa 08 Andre Rieu Românce for Clară Rosteste-ma de Elenă Armenescu Învesmântata că o vestala ...
ROSTEŞTE-MĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362016_a_363345]
-
Versuri > Iubire > VOLATILIZAT Autor: Cavalerul Rătăcitor Publicat în: Ediția nr. 784 din 22 februarie 2013 Toate Articolele Autorului By Talpalaru Mihăiță VOLATILIZAT sărut, nesărutat, plivit, strâns, strivit, măcinat, într-o clepsidra goală de timp, împrăștiat pe buze necoapte, virgine nude, învesmântate cu inexistentă bicolora, frântă-ntre două stele, neinventate. cotropit, pustiit, năruit între uitare și negare, m-am aruncat de pe mine în gând sinucigaș, autoexilat din actul de naștere, pierdut într-un mausoleu fără memorie, mormânt săpat de picioare străine. culcat
VOLATILIZAT de CAVALERUL RĂTĂCITOR în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351564_a_352893]
-
zilele acestea, la început de toamnă, pictorița ne încântă cu o nouă expoziție de autor. Natură pe care ne-o oferă spre contemplare doamna Lidia Dondesi, întruchipata în mod festiv, în peisaje sau fragmente de natură-flori în diferite ipostaze este învesmântata în nuanțe de galben, verde stins, “pământuri ‘’, picurate cu azuriuri, verde și roz.Totul ne duce cu gândul la frumusețea, pitorescul locurilor natale ale autoarei de unde aceasta primește permanent seva inspirației. Lucrările grupate în cicluri de peisaje și naturi cu
LIDIA DONDESI ,EXPOZIŢIE PERSONALĂ, TOAMNA-POEZIA ÎN CULORI de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1008 din 04 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352142_a_353471]
-
mă voi mai miră de nimic. A fost pentru prima oară când am văzut acest lucru și în spectacolul liric. Cei doi, tenorul și soprana, tineri, frumoși, perfecți, stăteau lipiți unul de celălalt și muzica le învelea trupurile. Și așa, învesmântați în acorduri sublime, isi trăiau povestea lor de dragoste, fără rușine, fără patimă, fără grimase inutile. Spoturile au coborât binișor lumină și i-a scăldat, începând de la cap, pe piepturile avântate în sonorități minunate, pe sâni, pe mijloc, pe solduri
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 602 din 24 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355264_a_356593]
-
cu toata ființă să scape de nepăsarea aia animalica și inexlipcabilă ce plutește în aer. Nu a văzut încă ,,manechinele,,. Va face alt tur, rapid,- un fel ,,onor la drapel,, . Acum e dinaintea manechinelor.Păpușile uriașe, din ipsos industrial și învesmântate în purpura și aur, miros a sudoare de om. Trucul nu o impresionează. Mărțina știe că este doar o butaforie ieftină, comercială. Colo, un șir de rochii negre, de călugărițe. Alt rând, din mantii albe și cruci sângerânde!! Femeia alunecă
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
Duhul se pogoară peste Iisus că un porumbel. În pelerinajul prin pustie, la bunăvestire, la schimbarea la fața apare că foc mistuitor, lumina increata, învăluind în nor pe cei prezenți. Duhul apare de sute de ori în textul Sfintei Scripturi învesmântat în metaforă poetica, greu fiind de a fi traspusa în limbaj conceptual, rațional, filozofic, dogmatic ortodox. Cum poți pune inefabilul, necuprinsul, tremurarea, freamătul și exaltarea sfântă, în tiparele învățăturii și dogmei ortodoxe și în același timp să încerci a stavili
HARFA SFÂNTULUI DUH de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370019_a_371348]
-
de câțiva metri de zăpadă înghețată? Flori de zăpadă și gheața s-au găsit din belșug și la ferestre și doar trebuia să întinzi mâna, să le atingi, pentru că ele să se prelingă, sub formă de lacrima pe geamul înghețat. Învesmântate în mantii de gheață, ca niște fantome gheboșate, au fost și mașinile și coșurile de gunoi stradale și copacii și stâlpii cu sârmele de electricitate. Ce să-i oferi femeii iubite, mamei, soției sau chiar fetiței? Dar cum oamenii se
de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354767_a_356096]
-
o împlinire pentru mine și pentru cei din jurul meu. Iubesc serile când mă întorc de la serviciu și cei dragi ai mei îmi deschid ușa cu iubire ... ... XIII. RECUNOȘTINȚĂ, de Ana Georgescu , publicat în Ediția nr. 1057 din 22 noiembrie 2013. Învesmântata în recunoștință Trăiesc în lumea ta iubire... Țesătura ta mi-acoperă inima-n piept; Mi-e haină ce-o port pretutindeni cu mine În mersul meu spre infinit, În ceasul în care petrec, sau aștept, În zilele care alene se
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
mă afunzi în vise de dor, Împletești noian de dorințe în mine Ce curg că râurile repezi, Și nasc alte dorințe în iureșul lor, Contopindu-se într-o sărutare, S-ajungă pe-un nou țărm de visare. Citește mai mult Învesmântata în recunoștință Trăiesc în lumea ta iubire...Țesătura ta mi-acoperă inima-n piept;Mi-e haină ce-o port pretutindeni cu mineîn mersul meu spre infinit, În ceasul în care petrec, sau aștept,În zilele care alene se scurg
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
se ridicase la ceruri. Rămăsese doar tânără negresa. Acolo o văzură zăbovind trecătorii pe însoțitoarea Mariei. Și tot acolo o aflară și iarna, si vară, zeci și zeci de ani de-atunci înainte. Femeia cu fata neagră precum cărbunele era învesmântata în alb, iar în picioare nu purta nimic, indiferent de vreme. Nu o văzuse nimeni înfrigurata ori tristă. Hainele-i erau mereu de acelasi alb strălucitor. Se odihnea având drept căpătai o piatră mare și rotundă, ajunsă acolo pe crestele
SANTA SARA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374292_a_375621]
-
Acasă > Versuri > Iubire > RECUNOȘTINȚĂ Autor: Ana Georgescu Publicat în: Ediția nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Învesmântata în recunoștință Trăiesc în lumea ta iubire... Țesătura ta mi-acoperă inima-n piept; Mi-e haină ce-o port pretutindeni cu mine În mersul meu spre infinit, În ceasul în care petrec, sau aștept, În zilele care alene se
RECUNOŞTINŢĂ de ANA GEORGESCU în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372357_a_373686]
-
efemer, Nu se ducea mai sus într-un eter, și nu străbătea decât primul cer... Si-acolo sus unde mă uitam, Unde doar un văzduh vedeam, Menamorat, pe tine te-admiram, Chiar de treptele-ti nu urcăm... Vedeam un înger învesmântat, Într-o lumină divină îmbrăcat, S tiiam cumva că zeu nu ești, S i nici din vite împărătești. Minunam de-o existența diafana, Cumva stiiam nici că ești umană, C-ai apărut din prea Bună Voie, S a-mi împlinești
IN-GERUL MEU.. PRIVAT! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344740_a_346069]
-
s-a deschis un dor în suflet Un dor incendiar de umblet Pe drumul dinspre Paradis Drum cunoscut, ușor de străbătut De ți-e permis ! Cândva... copil fiind Pe acest drum mă-ntâmpina Cu zâmbetul sau metafizic, sincer în dragoste învesmântat - un înger. Se scuturau de florile lor merii În troienire petalele mă atingeau Ningea, ningea cu puritate Și zările se deșchideau Se cobora seninul peste mine Blând mă-nvluia - cum aerul o mănăstire în primăveri duioase când pe ierburi fragede, cu
DOR DE PARADIS de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 470 din 14 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348326_a_349655]
-
adevărate feerii, atât ale naturii, cât și ale bucuriei firești datorate Nașterii Sfinte a Pruncușorului Iisus. Însuși titlul volumului de versuri dedicate iernii este o invitație, o chemare la sfințenia cu care bunicii noștri așteptau Sărbătorile, iar icoana bunicii este învesmântata totdeauna în valuri de borangic, cu fir subțire de matase sau în fuioare de lâna răsucite din fus, viitoarele hăinuțe, ciorăpei și căciulite pentru nepoței. Meritorie este încercarea autoarei de a oferi copilașilor, în Prag de Nastere Sfântă, asemenea giuvaeruri
PASTEL DE BORANGIC (VERSURI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345062_a_346391]
-
pavata/ Cu un covoraș de vata./ Ce culoare-a folosit,/ Mai rămâne de ghicit!” Personificări, sintagme rare, hiperbole, epitete, comparații, întreg arsenalul figurilor de stil stă la dispoziția autoarei pentru a zugravi cât mai fidel portretul Iernii și al naturii învesmântate în alb. Spiritul ludic este la el acasă, daca ne gândim la jocurile hibernale, la schiuri, bob, săniuțe, bulgăreală cu zăpadă, Omul de Zăpadă, personaj nelipsit din orice carte care se respectă. Versuri frumoase, accesibile, din care copilul poate învăța
PASTEL DE BORANGIC (VERSURI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345062_a_346391]
-
ger, și viscol, dansând la braț cu norii, Orchestrele-n văzduh și-alungă dirijorii. Copacii își înaltă smeriți, brațe spre cer, Un corb strivește-auzul cu țipat fals, stingher.. Se înfășoară munții în mantie argintata, Pădurea se alinta cocheta, în alb învesmântata.. Rănit de țurțuri cristalini, izvoru-și cântă dorul, O frunză în cădere, în undă își frânge zborul. Cuvintele pe buze renasc și zboară-n stoluri, Înlănțuirea lor provoacă tainice ritualuri. Adorm pe tâmple spaime, se risipesc în ceață Din vise colorate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]