5 matches
-
și o întărește într-atâta, încât schimbările vremei cu greu ne vatămă. Ea potoale iritația nervilor și împuternicește energia lor, ea statornicește circulația regulată a sângelui și taie prisosul căldurei lui; întărește mușchii, desface umezelile închegate și înlesnește scoaterea lor; învioșază lucrările tuturor organilor, revarsă în tot trupul o simțire plăcută și statornicește înlăuntrul nostru armonia cea neprețuită, de la care atârnă sănătatea trupului și neîmpedecata lucrare a duhului". După enumerarea acelor foloase, spre a fi și mai convingător, invocă felurite pilde
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
și o întărește într-atâta încât schimbările vremei cu greu ne vatămă. Ea potoale iritația nervilor și împuternicește energia lor, ea statornicește circulația regulată a sângelui și taie prisosul căldurei lui; întărește mușchii; desface umezelile închegate și înlesnește scoaterea lor; învioșază lucrările tuturor organilor, revarsă în tot trupul o simțire plăcută și statornicește înlăuntrul nostru armonia cea neprețuită de la care atârnă sănătatea trupului și neîmpedecata lucrare a duhului. Folosul scăldătoarei răci Potrivit arătatei lucrări a scăldătoarei răci, dupre o înțăleaptă întrebuințare
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
amorezat. Ei! Ce pacat că nu mai sunt și astăzi în stare de a merita acest ponos!... Cred că nu se așteaptă nimene de la mine să dau pe față numele gingașilor ființi cărora au aparținut fermecătorii ochi ce mi-au învioșat tinerețele. Acest lucru nu l-aș putea destăinui nici chiar duhovnicului pentru descărcarea pacatelor mele, dar încă publicului cârtitor, mai ales că dânsele trebuie să fie acuma niște frumoase și cucernice ruine. Dacă însă din fuga condeiului am numit pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cari gândiri sunt acasă... ale amorului, ale dorinței, ale durerei?... Ah, sărmană frunte solitară, te acopăr cu flori... dormi! dormi! Ea pusesă mînele pe fruntea albă și moartă... El surâdea în sicriul lui cu zîmbetu-i mort și sfînt!... Un sarcasm învioșă buzele bătrânului c-un surâs rece și sceptic... "De-ar fi viu, l-ar omorî... gândi el, i-ar fi o jucărie de [o] zi... Dar ceea ce nu se poate câștiga... un om mort deja... o inimă neatinsă, sfântă, de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
deschide porți de aur peste stanuri, Într-o scenă infinită se deschid păduri și lanuri. Noaptea verde-a frunzărimei pietre scumpe o-mpodoabă; Ce se scutur tremurânde peste florile din iarbă. Trandafiri s-aprind ca jarul, răsfoiți în răsărit, Glasuri mii învioșază codrul umed și iubit. În poiana tăinuită blânde sboară dungi de lună Când departe-n munți și codri duios buciumul răsună. Pe-a lor lume ridicată peste nouri se deschide Cartea cerului albastru cu mari litere aurite, Iară munții nalți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]