438 matches
-
mă prinde de gât și mă trage spre un țărm abrupt pe care se rostogolește cerul. În tine nu există nicio funie pe care nebunia mea să urce, doar niște ochi topiți ca smoala care curg în adânc de se învolbură valurile. Marea e în revoluție de moarte, pescărușii țipă a pustiu, de teamă mi se surpă cuvintele în gură, le înghit, scap teafăr și nu-mi vine să cred. Referință Bibliografică: Salvare norocoasă / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
SALVARE NOROCOASĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 by http://confluente.ro/llelu_nicolae_valareanu_1495707578.html [Corola-blog/BlogPost/376410_a_377739]
-
știi... XXV. EVA (POEM), de Nuța Istrate Gangan, publicat în Ediția nr. 697 din 27 noiembrie 2012. ca în dosul genunchiului meu se ascund fluturi albaștri iar pe gleznă într-o zi îmi vor înflori iasomii sângele tău mi se învolbura în vene fierbinte și mătăsos îmi luai sufletul în pumni și mă sorbeai însetat până la ultima picătură mă iubeai primitiv eram prima și ultima femeie gura ta îmi mușca până la durere coapsa când îmi plămădeai copii în pântec aveai nevoie
NUŢA ISTRATE GANGAN by http://confluente.ro/articole/nu%C5%A3a_istrate_gangan/canal [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
din cătușele cerului și va tulbura aripile îngerilor în raiuri pline de păcate primare eram tânără îți eram Eva ... Citește mai mult obișnuiai să spuica în dosul genunchiului meuse ascund fluturi albaștriiar pe gleznăîntr-o ziîmi vor înflori iasomiisângele tăumi se învolbura în venefierbinte și mătăsosîmi luai sufletul în pumniși mă sorbeai însetatpână la ultima picăturămă iubeai primitiveram prima și ultima femeiegura ta îmi mușca până la durere coapsacând îmi plămădeai copii în pântecaveai nevoie de mineca să poți respiraîmi sfâșiai trupulrugându-mă să
NUŢA ISTRATE GANGAN by http://confluente.ro/articole/nu%C5%A3a_istrate_gangan/canal [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
atâtea toamne și le-am trecut și noi lor. Am ruginit" în atâția ani de ne-noi...în păr ni se văd nuanțele clipelor, în ochi nuanțele întrebărilor, iar în suflet...aceeiași culoare rubinie calmă și caldă. Am fost mare învolburat de iubire...ne-a rămas un ocean calm și senin. Tu pe un mal, eu pe celălalt. Între noi, o infinitate de liniște și sentimente, eu te mai iubesc. Frunzele s-au așternut în calea mea. Sunt desculț și încerc
AI SĂ-MI MAI VII, VREODATĂ TOAMNA? de MIRON IOAN în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 by http://confluente.ro/miron_ioan_1473965782.html [Corola-blog/BlogPost/375165_a_376494]
-
lui Lincoln Park, vrăjit de-a dreptul de importanța clipei acestui insolit contact, răvășit de imensitatea orizontului lichefiat, de tocmirea simetrică a apusului celest cu ceața subțire, împânzită policrom de razele unui soare aproape “înghițit” de ocean și lucind puțin învolburat necuprinsul din fața ochilor. Nisipul plajei îmi ardea tălpile și eu mă istoveam să încerc cât mai grabnic apa, care parcă se depărta și nu se lăsa atinsă. Mă zorea încertitudinea că voi putea putea izbuti să iau baremi cu “degetul
ÎNTÂLNIRE CU OCEANUL PACIFIC LA SAN FRANCISCO! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 by http://confluente.ro/Intalnire_cu_oceanul_pacific_la_san_francisco_.html [Corola-blog/BlogPost/341734_a_343063]
-
ceva necunoscut. Ceilalți scoaseră diverse sunete admirând dibăcia piticului. Treptat, simțeam cum trupul mi se înfiora într-un mod deosebit, cum nu mai simțisem vreodată. Chipurile celorlalți se estompau. Eram mai puțin conștient de existența trupului meu. Simțurile mi se învolburau, învăluindu-mi gândurile. O beatitudine ciudată îmi cuprinse întreaga făptură. Sângele îmi pulsa în vene tot mai puternic. Tâmplele îmi zvâcneau, iar mușchii îmi vibrau sub piele fără de voie. Nu mă mai puteam stăpâni. - Crește, crește!, ziseră cei din jurul meu
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1474648450.html [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
cu frunțile abrupte scăldate-n soare. Pe la orele amiezii ajunseră la poalele munților lângă un izvor cu apa limpede și rece ca gheața. Traversară zone stâncoase, apoi se afundară pe cursul unui râu ce se revărsa în cascade și se învolbura la vale. Înaintară cu dificultate pe o cărăruie făcută de animalele sălbatice. Treptat pătrunseră în niște chei prăpăstioase printre care se zărea un petic de cer și câțiva brazi răzleți cocoțați pe stânci. Se strecurară cu grijă pe lângă peretele abrupt
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1421825040.html [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
cel puțin spre malul fost iugoslav, unde foarte mulți români își căutau fericirea spre occidentul care azi ne refuză. Dunărea a fost cel mai fidel grănicer de a lungul istoriei de veacuri a spațiului carpatic, ducându-și apele mai întotdeauna învolburate în aval, acolo unde le așteptau vechile cleanțuri ascunse în adâncuri. Acum nu mai există pericolul stâncilor deoarece fie au fost distruse, fie au fost acoperite de apele lacului de acumulare ale actualului baraj de la hidrocentrala electrică de la Porțile de
PICHETUL DE GRANICERI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 by http://confluente.ro/Pichetul_de_graniceri.html [Corola-blog/BlogPost/371228_a_372557]
-
perdelele înghețate de apă, iar picioarele îți alunecau fără nici o posibilitate de echilibrare. Cu capetele acoperite de capișoanele costumelor, încovoiate în căutarea centrului de greutate care să ne permită deplasarea rapidă, am reușit să ieșim în calea râului care se învolbura la picioarele Cascadei Kaar. Am privit-o pe So, iar aceasta dădu din cap spre vârtejul de sub noi. Ne gândeam la același lucru. Era periculos, dar aveam șanse bune să coborâm mai repede pe cursul apei. Ne-am ancorat bine
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1423294628.html [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
în cele mai transparente văluri de imagini și cuvinte. Lumea din afară cade în interiorul eului, se presară ca o zăpadă de stele peste toate viroagele simțirii și muncelele gândurilor. Poemul răpanian nu poate fi comentat estetic, șoptește ori murmură, se învolburează în teamă ori se îndulcește în resemnare.” (Tudor Opriș) Lirismul ingenuu se reflectă în fiecare poem: „Da, mirare sunt toate! Aidoma credinței în umbra cea veșnică și neînțeleasă, fraged sub chiparosul rostirii, iată-mă într-o nouă și nesperată ipostază
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 by http://confluente.ro/Prin_labirintul_poeziei.html [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
nu-l va înghiți. În luptă preelectorală. Potrivit înțelegerii cu Mitică, Nea Toader s-a apucat de îndată de lucru. Un pârâu cu apă cristalină străbătea satul, fiind folosit ca adăpătoare pentru om și dobitoace. Nu rare ori pârâul se învolbura sub ploile abundente din munți și producea pagube prin gospodării. Primarii tot promiteau la alegeri că vor canaliza pârâul dar apoi uitau promisiunile, chiar dacă satul primea fondurile necesare. Erau alte gropi, prin buzunare, de astupat cu ei. Înzestrat cu un
ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT, AMINTIRI. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 by http://confluente.ro/emil_wagner_1419014255.html [Corola-blog/BlogPost/371758_a_373087]
-
ea pentru noi. De aceea, această legătură spirituală rămâne valabilă și peste veacuri, pentru că măicuța mea, știe, simte când trebuie să mă învelească cu aripile sale protectoare, asemenea unei sălcii ce veghează și-și îmbrățișează râul, atunci când simte că se învolburează și iese din albia lui. Cu sufletul preaplin de amintirea ei și cu multe greutăți ale vieții, pe care încă mai trebuie s-o înfrunt, în genunchi mă rog la icoana Maicii Domnului, mulțumindu-i pentru fiecare clipă binecuvântată, în
MĂICUŢA MEA, AMINTIRE VIE A JERTFEI SALE de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 by http://confluente.ro/mariana_dumitrescu_1410620468.html [Corola-blog/BlogPost/361979_a_363308]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > CINE MAI ARE TIMP? Autor: Viorela Codreanu Tiron Publicat în: Ediția nr. 192 din 11 iulie 2011 Toate Articolele Autorului CINE MAI ARE TIMP? Flăcări aprige se învolburează în străvechile inimi din încăperile trupului. Dar cine mai are timp să vadă cum reflexele sîngerii ale flăcărilor se-mperechează cu umbre prelungi? Și cum din văzduhul amurgului cad cristale albastre - de gheață -? Cum gîndurile viscolite aduc amintiri grele... și le
CINE MAI ARE TIMP? de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 by http://confluente.ro/Cine_mai_are_timp_.html [Corola-blog/BlogPost/367101_a_368430]
-
lac; Codri-s întorși cu vârfu-n adânc; Sunt tablouri nocturne și-mi plac. Miroase aromă de tămâioasă prea coaptă Și de gutui cu puf galben amărui; Câtă parfumărie-n cămări răcoroase! Doamne, să le spun, acum, mai am cui? Fumul învolburat în caiere se toarce Și către cer coloană se ridică; La birt e mare veselie, petrecere și... pace. Spumegă șampania pe gâturi de sticlă. Iar lăutarii par, de-acum, că-s obosiți În ritmul românescului joc, Când românii se lăfăie
MUNCĂ, RELAXARE ȘI CHEF de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 by http://confluente.ro/ion_i_paraianu_1449905810.html [Corola-blog/BlogPost/370312_a_371641]
-
icre și fructe de mare. Ploua iar în miezul verii, fulgere brăzdează cerul și perdele reci de apă limpezesc bolta-nstelată. Un șuvoi sprinten de apă se strecoară printre stânci și coboară în cascadă, de pe muntii-nalți, abrupți. Apă este-nvolburată, sclipiri calde de argint, si goneste-nfrigurată înspre mare, licărind. Observând-o, intrigata Luna-și zice în sinea ei, că marea este superbă, dar Soarele-I doar al ei. Referință Bibliografica: GELOZIE... / Cardei Mariana : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 547
GELOZIE... de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 by http://confluente.ro/Gelozie_cardei_mariana_1341064467.html [Corola-blog/BlogPost/358384_a_359713]
-
dor n-au rămas, I-am răscolit și printre pierdute amoruri Și prin profunda-i durere amară din glas. I-am răscolit mai apoi și legenda Și toate poveștile cu îndrăgostiți, Și am ajuns adânc în dilema-i Ce-o-nvolbură scotând-o din minți. Am ajuns să-i întorc pe dos poezia Și valsul din val am reușit să-i opresc, Și în istoria-i dinainte de lume cătat-am Și prin furia-i din spume să... te găsesc. Umblat-am desculț
TE-AM CĂUTAT ÎN PRETUTINDENI DE MARE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 by http://confluente.ro/angela_mihai_1466015611.html [Corola-blog/BlogPost/370014_a_371343]
-
Autorului Moșnenii Statornici prin senin și vremi haine, Când bântuiau temutele campanii, Porneau de zor la munte în bejanii, Purtând povară marilor destine. Cetatea Orația...Trec românii... Și curg mereu oștirile străine... Vibrează și Posadsa și Rovine... Se mulcomesc, se-nvolburează anii. Calări, cu iatagane...vin otele - Neînfricați și dârzi au stat moșnenii: Ei au sfințit frumoasele muscele. Câți au râvnit - flamanzii și viclenii - Au dispărut că pulberea de stele, Dar munții au rămas...și RUCĂRENII ! Adrian Simionescu Referință Bibliografica: Moșnenii
MOŞNENII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Mosnenii.html [Corola-blog/BlogPost/351074_a_352403]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > O, TU, STATUIE ALBĂ DE CARRARA Autor: Ilie Popescu Publicat în: Ediția nr. 1904 din 18 martie 2016 Toate Articolele Autorului O, tu, statuie albă de Carrara, Cu sufletul învolburat de Niagara, De ce taci și nu spui ceva, Rugându-mă mereu de dumneata. Ești înlănțuită de mâini și de picioare, Dar, gura ta, încă, voce mai are, Hai, spune, vorbește, zi ceva, Atât timp cât te iubesc, spune ceva. Au trecut zile
O, TU, STATUIE ALBĂ DE CARRARA de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 by http://confluente.ro/ilie_popescu_1458313041.html [Corola-blog/BlogPost/368979_a_370308]
-
Era începutul lui octombrie 1989 atunci când am cunoscut-o și mă aflam împreună cu elevii mei, printre care se număra și ea, la practică agricolă pe câmp, la cules de arahide americane. În ziua aceea, vântul bătea rece și tăios, cerul învolburat de nori amenința să se prăbușească parcă asupra noastră, iar aerul mirosea deja a zăpadă. O zi de practică agricolă la arahide americane Anul școlar 1989-1990 a început pentru mine - proaspătă profesoară la o școală generală și un liceu dintr-
DANIELA (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 by http://confluente.ro/Daniela_prima_parte_corina_diamanta_lupu_1343735093.html [Corola-blog/BlogPost/358738_a_360067]
-
schimbat nimic? Frunzele sunt la fel de galbene, aerul la fel de rece, drumul la fel de drept și de neted? Și totuși..... totul s-a schimbat! Pasul Ellei este mai plutitor, spatele mai drept, uniformă ”pică” parcă mai bine pe trupul slăbuț , părul este mai învolburat sub bentița albă (ah, acum mi se pare nesuferita bucată albă de pangligă... ) iar privirea mai dreaptă... Da! Știu! Sunt ..” Lumină, bucurie și iubire între cer și pământ !” În dreapta Ellei, Adela, prietena ei , încă îi mai repeta, mai incet, la
IUBIRE NESFARSITA... de MIRELA PENU în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 by http://confluente.ro/mirela_penu_1488565313.html [Corola-blog/BlogPost/377946_a_379275]
-
fiind, „fată-morgană fiind“, se simte slăbită «de acest neîntrerupt drum de căutare» a apei salvatoare, căci «se face din ce în ce mai fierbinte» și „nu mai are ce să jertfească «pentru o picătură de ploaie»; «supusă dăruirii», se vede «spintecând cerul [iubitului] lăuntric, învolburat», cere să fie descătușată / „slobozită“ «de va veni furtuna», de măsălar / gustar fiind, convinsă că iubirea mișcă și munții din loc, Ea și El / Iubitul par a fi doi drumeți, nicidecum sisifici, ci, dimpotrivă, «pe versanții lor periculoși, cu precădere
EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS-CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 by http://confluente.ro/ion_pachia_tatomirescu_1394970036.html [Corola-blog/BlogPost/353586_a_354915]
-
diverse plaiuri, Inflație de poezii haiku, e impotența de a scrie un poem? Inflație și de sonete și rondeluri, Nu mai putem ieși din vechiul , brav Renascentism? Anticii regi sunt adunați în cuști și latră, Veniră călăreții de aramă, se-nvolbura și Neva, dar degeaba, Căluțul DADA își mai face jocul, iar marii preoți mai citesc reviste porno, Poți biciui un om? El tot învinge. Nici un talent, nimic nu poate justifica Disprețul pentru om. O, Doamne, lasă-ne să creștem nalți
DESPĂRȚIREA DE RĂU de BORIS MEHR în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 by http://confluente.ro/boris_mehr_1430986144.html [Corola-blog/BlogPost/369585_a_370914]
-
publicat în Ediția nr. 570 din 23 iulie 2012. Undeva, pe întinsa Câmpie a Tăcerii, Ultimul Far semnalizează palid și intermitent. Fire sticloase și rare de iarbă străpung fără convingere cochilia roșietică și fărâmicioasă a solului. Curenți incandescenți de aer învolburează pânze albe de praf, generând tornade rebele. Miasme fetide viciază aerul, incitând Marea angoasă spre a-și flutura aripile cenușii. Cortegii șerpuitoare de proteze se precipită busculându-se, într-un lugubru scârțâit de balamale ruginite, către Ultimul Far, ignorând Nelimitata Crevasă
ION IANCU VALE by http://confluente.ro/articole/ion_iancu_vale/canal [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
macină canin tăcerea spațială, așteptând cu ... Citește mai mult Undeva, pe întinsa Câmpie a Tăcerii, Ultimul Far semnalizează palid și intermitent. Fire sticloase și rare de iarbă străpung fără convingere cochilia roșietică și fărâmicioasă a solului. Curenți incandescenți de aer învolburează pânze albe de praf, generând tornade rebele. Miasme fetide viciază aerul, incitând Marea angoasă spre a-și flutura aripile cenușii. Cortegii șerpuitoare de proteze se precipită busculându-se, într-un lugubru scârțâit de balamale ruginite, către Ultimul Far, ignorând Nelimitata Crevasă
ION IANCU VALE by http://confluente.ro/articole/ion_iancu_vale/canal [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
întrebau curioase: ,,Să ne temem oare?” Păreau mai degrabă ciudate făpturi pierdute ce-și căutau visurile-n van rătăcite și acelea Cine știe pe care meridian. Să-i îndreptăm spre cărarea luminată de lună către pântecul muntelui Luminii unde-și învolburează doina izvorul nemuririi. Acolo dorul celor singuri poate găsi leac în cumpăna vremii. Dintre stânci străpunge tăcerea șoptind pe strunele undelor sale torentul energiei vitale săltând peste colțurile timpului, curgând în cascade-nspumate din negurile infinitului Simfonia iubirii, chemând doruri
CĂLĂTORI SINGURATICI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1464787957.html [Corola-blog/BlogPost/385269_a_386598]