19 matches
-
adânci până în șes... și privirea ți se pierdea în zările îndepărtate, pe culmile cenușii ale dealurilor Moldovei. O priveliște neașteptată și negrăit de frumoasă se înfățișa ochilor. Un șuierat prelung, parcă speriat, aproape jalnic, trezește somnul codrilor Bârnovei... toată valea ăuind de ecoul lui. Învăluit într-o ceață subțire, cenușiu albăstrie, cu nuanțe roșiatice ale asfințitului... Orașul celor șapte coline, cum i se mai spunea Iașului, începu a se arăta... Pe cer sus, sus de tot, pluteau norii ca niște grămezi
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ei înfiorați..sălbăticiunile înfometate, se apropiau de sate, peste garduri, care nu se mai știa pe unde sunt. Uneori, stând pe coadă cu botul întins spre cer, dădeau drumul unor urlete prelungi, lugubre, că-ți în gheța sângele-n vine...ăuiau atât de jalnic și tânguitor de-ți sfârâia inima. Prin ăuitul lor... trimiteau zărilor, jalea lor. Alteori, mai îndrăznețe, haitele de lupi intrau în sat, clănțăneau pe acoperișurile șurilor, mirosind prada, ori hârjonindu-se prin ogrăzi ca în bârlogul lor
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Danciului, prin minte trecându le fel de fel de gânduri. La fiecare trosnet de vreasc călcat, toți tresăreau ca scuturați de un fior. O mitralieră toca întruna, nimicitor, ținându-i pe loc și, tăindu-le retragerea spre nord. Valea Cheilor ăuia de trăsnete de arme automate și rafale de mitraliere. Baltă, liniștit... părea că nici nu le aude.. Își privea camarazii, pe fiecare în parte... și-i iubea atât de mult... „peste puțin... nu vom mai fi...!”, își zise scuturat ca
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
mama, sfânta lui mamă.. măcar o dată... „... câtă suferință.. câtă suferință i-am pricinuit..!”, repeta în alergare, cuvintele umblându-i prin creier, ca mărgelele într-o cutie de tablă. De jur împrejur întunericul era negru... tainic și plin de amenințări. Pădurea ăuia de trosnetele de arme automate.. grenadele trosneau în jur cu flăcări scurte. Încet-încet.. întunericul începu a se destrăma.. Dimineața începu a se ivi vânătă din scame de nori. „.. Frații Arnăuțoiu au fost capturați... frații Arnăuțoiu.. !” îi reveni în minte știrea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
s-au achitat de misiunea care și-o asumaseră, cu cinstea omului de la munte. „Doamne, iartă-mă !.. Mai mult de atât, nam putut face..!” și își făcu cruce de mai multe ori, până să-și simtă sufletul ușurat... Deodată, un ăuit, pornit de sub poalele Stânișoarei, de unde începe pădurea, despică cu jale valea Bistriței. Toți milițienii tresăriră, și se priviră cu frică.. de lup în ochi. „Hau-hauuu... hau-hauuu.. !”, întâi mai încet, apoi mai tare și mai tare, cu ecouri prelungi, înmulțite de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
toate aveau înțeles. Și, cu o voință de neînchipuit, se înălță întrun picior, cătând infricoșat, spre dric... murmurând... „Mamă.. mămăică-mamă!”. Câțiva milițieni tăbărâră cu patul armelor, doborându-l în colbul din mijlocul drumului. De sus, de pe coastă, se auzi un ăuit trist, sfâșietor de trist... „Hau-hauuu... hau-hauuu !”, câinele urla a pustiu.. Când Baltă cu fața zdrobită și pleoapele căzute... se uită, sus pe coastă la căsuța albă, străjuită de trei brazi drepți ca lumânarea și înalți până la cer,.. bătătura casei copilăriei
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
nouăsprezece și douăzeci... ...De cum cădea bruma, toamna și toată iarna până la dezgheț, umbla pe uliță, sprijinit într-un toiag, îmbrăcat în blană de lup, urla și scheuna, mârîia..., se întărâta ca lupii; gemea, plângea, ridica gura în sus către cer ăuind, de te cuprindea frica, dar și mila și jalea văzându-l... Schilav, de șale îndoit și cu un singur ochi, așa cum a scăpat cu viață de sub grinzile casei în flăcări căzute peste el, era chiar înfricoșător. Îți trebuia tărie să
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
femei, îi dădu puteri sporite. Și, din nou începură amândoi s-o îndemne, într-un glas, înfricoșați „Hai, hai, mai încearcă!“ Deodată, tânăra femeie deschise ochii mari, mari... încruntată și cuprinsă de o criză ciudată, începu să mârâie și să ăuie ca lupii; lugubru și tânguitor... Bătrâna, deși trăită la marginea pădurii în geam cu lupii, se înfricoșa în toată făptura ei, rămânând ca mută. „Am văz‟t, ci n-am văz‟t în viața me‟...!“ avea să povestească ea mai
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ea o mistuia... Începu să bâiguie, să aiureze, strigând mereu ceva nedeslușit... Durerile și zbaterile din sufletul ei nu mai conteneau. Furtuna de afară se porni din nou, parcă, mai înverșunată, plesnind în geamuri și-n pereți. Dintr-o dată, un ăuit prelung și mârâitul lui Pârvu din coteț, - unde era închis noaptea, împotriva lupilor-, tulbură liniștea nopții, îl făcu pe Anton să tresară. Prin ceardac se auziră pași ușori, prelingându-se Anuca, fata pădurarului 49 pe sub geam. Baba Săftica, neclintită, n-
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
rafală violentă, izbi, parcă, gata să smulgă din țâțâni ușa de la tindă, și, ca și cum din acel uragan s-ar fi prelungit... un țipăt se slobozi din pântecul femeii, că n-ai fi crezut că-i de copil; un fel de ăuit înfricoșător. În acelaș timp un urlet sălbaic se auzi în ceardac. Când pădurarul se uită... un cap mare de lup acoperea ochiul de geam. Nu-l luă în seamă, pentru că nu era prima oară când sălbăticiunile pădurii, pe geruri mari
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Un val de revoltă se prăbuși peste el. Pereții odăiței s-au strâns în jurul lui, grinda i-a atins creștetul și, deodată, a început să se învârtească, cu tot ce era împrejur... Simți că-i plesnesc tâmplele. Pe lizieră lupii ăuiau... ăuiau întruna. Anton, cu pușca în mână, se repezi afară. Bătrâna moașă i-a spus ceva, în câteva rânduri, dar el n-a auzit-o. La marginea pădurii, lupii, mari și suri ca argintul, stăteau pe coadă, asemeni câinilor, cu
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
val de revoltă se prăbuși peste el. Pereții odăiței s-au strâns în jurul lui, grinda i-a atins creștetul și, deodată, a început să se învârtească, cu tot ce era împrejur... Simți că-i plesnesc tâmplele. Pe lizieră lupii ăuiau... ăuiau întruna. Anton, cu pușca în mână, se repezi afară. Bătrâna moașă i-a spus ceva, în câteva rânduri, dar el n-a auzit-o. La marginea pădurii, lupii, mari și suri ca argintul, stăteau pe coadă, asemeni câinilor, cu botul
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
știindu-le bine obiceiurile, comportamentul chiar și semnele de cormunicare între ei. Ca o pierdea... căzu de pe ochii săi, și începu să înțeleagă. Ochii i se dilatară, mult‟... oprindu-și privirea în gol. Departe, în inima codrului, se auzi un ăuit slab, tot mai slab... de lupi în alergare îndepărtându-se. Gândul îl purtă, în urmă cu peste un an, când a întâlnit-o, în pădure, pe Axinia, înconjurată de lupi... și, s-a cutremurat... Ca un văl i se lăsă
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Sf. Ioan Botezătorul, când, pe un ger de crăpau pietrele se întorcea acasă de la Fălciu cu sania. Era pe înserat. Ion, bărbatul Domnicăi, mâna caii; doi armăsari negri ca păcatul și focoși de parcă erau ținuți numai cu jăratec. Deodată, un ăuit valurit pe pale de vânt, răsuna de undeva din depărtare, semn că lupii urlau în fugă. Cei doi, Anton și Ion, vânători încercați, își simțiră părul pe cap umezit la rădăcină... - Ne-au luat urma! murmură Anton cu glasul schimbat
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
desăvârșit. Boierul miji ochii, privind în zare, spre creasta Ciomaga... simțind în suflet galopări de fiare flămânde. De după creastă, din inima codrului, urletul lupilor, venea ca un zvon în surdină, din ce în ce tot mai înfricoșător. Lupii se apropiau ăuind în goană. - Numai foamea le dă îndrăzneală! șopti boierul. - Da, sunt înfometați! completă simplu, netulburat pădurarul, O rafală răscolind alte vârtejuri, spulberă pânza de zapadă. Vântul le bătea din față, aducându-le în nări mirosuri de om. - Ți‟i teamă
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nu-i poată simți. Suru se mișca încet printre brusturii uriași... pentru o clipă îi pierde din vedere... e în urma lor la aproape treizeci de pași. Anton slobozi unu, două, trei focuri de armă, în văzduh să-l sperie. Bubuiturile ăuiesc, un glonț a rupt o așchie din trunchiul unui copac. Abia la alte focuri de armă lupul o ia la fugă și se pierde în desișuri... Când credeau ca le-au pierdut urma, deodată Anton murmură... - Ioti‟n dreapta... îl
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mișcare. Într-o poiană, un lup înalt, șezând pe coadă, cu botul țintea cerul... Așezat pe labele dinapoi, ridică botul și începu să urle. Era un urlet lugubru... la început mai tare și prelung, apoi, mai încet, tot mai încet, ăuind, până se pierdu în depărtare. Setea de sânge îi deveni mare. Suru, totuși, era o fiară, un animal de pradă care se hrănea din carnea ființelor vii, supraviețuind într-un mediu dușmănos, unde numai cei mai puternici pot supraviețui. Se
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ari inima gre‟... trebuie s-o spuie cuiva! Anuca, își făcea de treabă, dar asculta, încordată și cu o privire ciudată. Fără nicio vorbă, fata ieși din casă, și‟n capătul ceardacului, își puse palmele la gură și începu să ăuie prelung și tânguitor, ..tulburător de tânguitor. Poate că fata plângea zărilor. Când tăcu, ecoul se prelungi de multe ori peste codrii până se stinse, și se făcu liniște, o liniște grea și dureroasă. După o vreme lupul răspunse cu un
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
prelung și tânguitor, ..tulburător de tânguitor. Poate că fata plângea zărilor. Când tăcu, ecoul se prelungi de multe ori peste codrii până se stinse, și se făcu liniște, o liniște grea și dureroasă. După o vreme lupul răspunse cu un ăuit prelung, altfel ca celălalt ..și-l frânse brusc, după care nu se mai auzi nimic. Fu înghițit de întunecime. - Ei vezi, măi Antoani, el nu vre‟ vorbi, el vre‟ să știi că sâmțăști. - Suru‟i un lup, altfel... altfel ca
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]