22 matches
-
voi ... - Și-apoi, dacă gherlanii spurcă pe Viteazu, martirii nu-s pe plac, ciobanii n-au un nume și eu ca fitecine aleg pe Ion, că-i ăl mai înțelept în sat și e-n teamă de Dumnezeu ... Și ca să șăguiesc cu voi -aleg berbecu, că-i mare, vrednic și-l prețui că-mi sporește turma!... Ioan MUȚIU Referință Bibliografică: Cel mai mare român, de Ioan MUȚIU / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 311, Anul I, 07 noiembrie
CEL MAI MARE ROMÂN, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Cel_mai_mare_roman_de_ioan_mutiu.html [Corola-blog/BlogPost/355422_a_356751]
-
Se gaseste aproape în totalitate sub controlul Marocului, dar Frontul Polisar, care s-a constituit în 1975 în Republică Arabaă Saharaui Democratică, îl revendică. Situația ajunge încât ambele parți își dispută gestiunea domeniul.eh În timpul erei coloniale era împărțită în Șăguia el Hamra (capitala:El Aaiun) și Răul de Aur (capitala Dajla, Vechea Villa Cisneros). Alte localități mai importante sunt Samara, Bir Lehlu, La Güera (sau La Agüera) și Guerguerat. După ocuparea de către Maroc a teritoriului, acesta a fost împărțit în
Sahara Occidentală () [Corola-website/Science/311821_a_313150]
-
scoți din buzunar... Eu aș mai zice că cei doi ce-or veni trebuie să fie oameni care să știe și de șagă. Că noi așa ne-am învățat: când îi treabă apoi treabă să fie, iar când îi de șăguit apoi să nu-mi stai cu nasul în pământ, că nu valorezi nici cât o ceapă degerată - a precizat Hliboceanu. Că bine zici, Hlibocene. Da’ tu de ce ai cam sfeclit-o când a fost vorba ca în locul lui Dumitru să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Costică Prispă”. „Ceee?! De când îi sunt eu dator lui Costică? Doar aseară am trecut pe la el și nu mi-o spus de nici o datorie”. „Ei. Nu ți-o spus, nu ți-o spus, dar datoria-i datorie”. „Măi Haralambie! Ori șăguiești ori nu ți-s mințile acasă”. „Ba nu șăguiesc deloc. Socoteala vine de la bunicul tău, care o băut pe datorie la crâșma lui moș Ion Prispă și n-o plătit...Sau poate n-o apucat să plătească, pentru că o murit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Costică? Doar aseară am trecut pe la el și nu mi-o spus de nici o datorie”. „Ei. Nu ți-o spus, nu ți-o spus, dar datoria-i datorie”. „Măi Haralambie! Ori șăguiești ori nu ți-s mințile acasă”. „Ba nu șăguiesc deloc. Socoteala vine de la bunicul tău, care o băut pe datorie la crâșma lui moș Ion Prispă și n-o plătit...Sau poate n-o apucat să plătească, pentru că o murit așa pe neașteptate”. La auzul acestor vorbe, Toader Căpitanu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
dușmănie. Ba mi s-o părut că zâmbește pe sub mustață. După câțiva pași făcuți împreună, m-o întrebat aproape râzând: „Ei! Ți-ai adunat mințile, Pâcule, ori...?” L-am privit mai atent și mi-am dat seama că Dumitru nu șăguia deloc, pentru că ochii scoteau scântei. Atunci mi-am dat seama că aș face o mare greșeală de nu i-oi asculta sfatul spus în felul lui...aprig și fără portiță de scăpare. Gândește și tu: întâi rușinea de a fi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Asta-i altă ceea, băiete. Numai să nu trebuiască s-o folosim că... ferească Sfântul!... N-om folosi-o dacă n-a fi nevoie, dar le-o arătăm la o adică... Le-o băgăm sub nas, ca să priceapă că nu șăguim deloc. Nici un foc așa în aer nu strică - s-a grozăvit Mitruță. Da, da. Să-i treacă oleacă udul... Apoi dacă s-or înădi ca vulpea la găini, atunci au să dea de-a bâca ca ursul în huci - a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și-o găsit nașul. Da’ îi vin eu de hac, de-ar îndrăzni numai! - a răspuns mătușa Catinca, cu voie bună, intrând și ea în jocul bărbaților. Uitați-vă și dumneavoastră, oameni buni! În casa asta nu ai voie să șăguiești, că ai feștelit-o! De nu te ia la împrejur zăvodul ista de Dumitru, îți sare în cap Catinca. Că de fapt ea îi stăpână aici. Degeaba se cocoșește Dumitru, ha ha ha! - a comentat Pâcu noua întorsătură a lucrurilor
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de trăit aici. Bărbați și muieri, de umplu toate șoproanele... Ș-apoi vorbă și râsete și cântece, sara, pe la focuri... Așa-i când îi lume multă. —Spune, măi Barbă, spune! zise Faliboga. Atuncea-i de tine! Atuncea cânți tu și șăguiești cu fetele... Îți aduci aminte de pe când erai tânăr... — Ce folos de șagă... mormăi Gheorghe Barbă. Acu-s ciolan bătrân. Omul când îmbătrânește, pune paie și-l pârlește, vorba cântecului... Cu toții începură a râde. Moș Irimia arătă cu capul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-i cu supărare, “boierule’? --Păi cine știe ce ochi focoși de căprioară cocoțată colo între pernele butcii cu un cârd de pierde-vară în jurul ei pot să-mi ație calea? Nu știi vorba? Ochii văd... inima cere... --Dacă n-aș ști sigur că șăguiești, ți-aș găsi repede leacul! - mi-a arătat el durda râzând. O fărâmă de nour iscată de cine știe unde a acoperit soarele, iar umbra se târa ca o părere peste marginea pădurii. Am privit spre soare. Când mi-am coborât ochii
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
vini șî mai rar...arde-o gras!” Bătrânul se uită la mine vulpește și parcă mustăcește a râde. În cele din urmă, mă întreabă: Priceput-ai ce strigă zarzavagiul aista? Nu am prea înțeles ce polojănii spune el acolo... El șăguiește, dar își strigă marfa pe care o are de vânzare...Adicătelea: o ridiche și o sfeclă, pătrunjel și mărar...ardei gras. Hâtru pezevenghiul. Îmi închipui că gospodinele nu dau rând la a cumpăra zarzavaturi de la mehenghi. Mai încape vorbă, fiule
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
miner la cele ce sfătuim noi Ba încă, pe deasupra, Corneliu Braiu, care-i la vârsta zburdăciunii, ca să ne mai răvenim la fire și ca să ni se șteargă năucirea ce urcase în noi, după prăbușirea în puhoaie a colegului nostru, a șăguit Zicând: măi, Străilaș, dacă ți-ai îndrepta benoaclele tale de african spre apa aceasta vrăjmașă și ai făcea ca leii-paraleii, cei cu gurile căscate, din Țara ta, precis că viitura s-ar speria și ar da să se retragă urgent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în adâncimile Muntelui Și Mehmet, adică Ali Străilaș, când a văzut că ne-am înmulțit în năpastă și nu mai suntem singuri sub ursită și-a sticlit dinții lui albi, iar Corneliu Braiu, cel tânăr, parcă înțelegându-i inima, a șăguit Zicând: poftim! Poftim! Pentru oaspeții lui Ali, curtea-i luminată! Iar noi, ceilalți, i-am dezbrăcat de ce aveau pe ei și le-am stors hainele și i-am urcat sus, pe geamblacul sondei, unde era mai cald, decât la fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fiindcă îl doare capul la lipsa de ordine și disciplină Aici și Cornel Braiu, gureș cum e el, îndată a melițat cu gurița lui, spunând că: așa-i rânduiala românului, când altceva nu poate, atunci face haz de necaz, deoarece șăguind, sus are inima (că așa zice părintele la biserică: sus să avem inimile!) A mai grăit, zicând că: oricum, decât bocitoare, mai bine filozof Însă, Pamfil Duran l-a luat în răspăr, spunând că: nu îi fi fiind tu, măi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nimerit sub încuietoarea Muntelui și a Apelor, tot așa, toți în păr trebuie să ieșim teferi și nevătămați de la strâmtorare Iar mai pe urmă, mai trezindu-se din piroteală și ceilalți și pricepând ce am auzit, fiecare a căutat a șăgui și au chicotit și s-au veselit, pe seama lui Mehmet Străilaș, pe cât i-au lăsat firavele lor avânturi și bicisnicele lor chefuri Deci, eu, măcar că mi se umflase piciorul cel spart de piron și măcar că mă scutura uneori tremuriciul, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să ți spun o noutate! Da’ ce noutate! Nici în visele tale cele mai grozave nu ți s-a arătat așa ceva. Măi Otic. Ție îți arde de șagă și eu cad din picioare de vlăguit și flămând ce sunt. Nu șăguiesc, Toadere. Nu șăguiesc. Îi adevărul adevărat. Dacă-i așa, atunci dă drumul la morișcă. Pe cine iubeai tu cel mai mult când eram răcute și făceam instrucție să ajungem cercetași? Toaibă a stat o clipă pe gânduri după care a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
o noutate! Da’ ce noutate! Nici în visele tale cele mai grozave nu ți s-a arătat așa ceva. Măi Otic. Ție îți arde de șagă și eu cad din picioare de vlăguit și flămând ce sunt. Nu șăguiesc, Toadere. Nu șăguiesc. Îi adevărul adevărat. Dacă-i așa, atunci dă drumul la morișcă. Pe cine iubeai tu cel mai mult când eram răcute și făceam instrucție să ajungem cercetași? Toaibă a stat o clipă pe gânduri după care a răspuns, dar tot
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
găinile să se ouă cine știe pe unde ... Bun cuvânt? Cum vrei matale, bade Toadere, dar eu zic să vii acum, că cu aiștia nu-i de șagă. I-auzi dumneata minune! „Nu-i de șagă!” Da’ ce, eu am șăguit când am spus că dreg cotețul orătăniilor? N-am șăguit. Du-te și spune celui care te-o trimis că am să vin... Când? Oi vedea eu! Bine, bade Toadere. Bine. Numai că eu am să le spun că te-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Cum vrei matale, bade Toadere, dar eu zic să vii acum, că cu aiștia nu-i de șagă. I-auzi dumneata minune! „Nu-i de șagă!” Da’ ce, eu am șăguit când am spus că dreg cotețul orătăniilor? N-am șăguit. Du-te și spune celui care te-o trimis că am să vin... Când? Oi vedea eu! Bine, bade Toadere. Bine. Numai că eu am să le spun că te-am găsit bolnav. Te-ai lovit la piciorul rănit... Măi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
să-l întrebe ea cum îi merge... De o bucată de vreme, Maranda arăta altfel... Parcă se mai împlinise la trup, ochii îi străluceau într-un anume fel. Acum parcă se uita la el cu altă lumină pe chip și șăguia din te miri ce... Afară adia zefir de primăvară, iar în cornul rediului cucii se jucau de-a v-ați ascunselea. În vinerea aceea, Toaibă a venit acasă mai încărcat ca niciodată. Da’ știu că ai adus de toate, Toadere
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Stai să-și tragă băiatul sufletul și ți-a spune și toaca-n cer. Apoi voi sunteți ca îngerii cei surzi. Se zbate omul să moară, iar voi o țineți pe șagă. Nu te mai alinta, Marandă, că noi nu șăguim, noi vorbim cu temei - a liniștit-o Toaibă, cu ochii râzând către Gruia . 168 Doamne, că multă răbdare trebuie să aibă omul cu voi, pezevenghilor! Da’ și când îi afla! Doamne, ce mândră ai să fii! Gruia, tată, spune-i
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
buzele celea groase de-o palmă! Te-ar înăduși nu alta. Pâcule, tot mehenghi ai rămas. Nu poate omul face gospodar din tine cum nu poți face sită de mătase din coadă de câine. Până aici, Dumitre! Că dacă eu șăguiesc nu înseamnă că nu sunt gospodar. Ce să fac și eu dacă îmi place lelea cu fusteica scurtă? Păi cui nu-i lasă gura apă după un șold de puicuță care încă n-o căzut cloșcă? Ei! Așa parcă mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]