66 matches
-
mînecă pentru orice situație, vanitoasă, boieroaică fără boierie, care dă cu o mînă ca să-ți scoată pe nas cu voluptate gestul făcut, care se mișcă greu de atîta desfrîu gastronomic și lene oblomoviană, care pare o fîntînă nesecată de cuvinte șablonarde, care nu este doborîtă de nimic, nici chiar de moartea fetei. Personajele sînt citite altfel de Dabija. Accentele se plasează în alte puncte și se creează alte pîrghii care susțin acest spectacol în imediata actualitate a timpului nostru bîntuit de
Cuvinte și semne, bîrfe și blesteme by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14442_a_15767]
-
fără să aibă nici măcar cunoștințele clasei a IV-a. În fiecare oră trebuie să cheltuiesc o mulțime de timp și energie numai pentru asigurarea liniștii și atenției. De gîndire vie nici vorbă. În afară de cele 1-2 elemente bune, toți ceilalți răspund șablonard și pe dinafară, exprimarea fiindu-le, pe deasupra, lacunară, primitivă din punct de vedere gramatical și ilogică". Noi înșine am avut experiențe similare. Confruntarea cu adaptabilii ajunși corifei ai "literaturii noi" ar putea chiar ea să ilustreze "lupta de clasă", e
Mărturii nemijlocite (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14568_a_15893]
-
închisoarea cea de toate zilele și nopțile ridicată pe scena de la Sibiu. Fiecare perete al construcției metalice " o figură geometrică cu multe laturi " are cîte o ferestruică, un vizor prin care îl poți urmări pe prizonierul Iov. Prizonier al judecăților șablonarde emise chiar și de prietenii care îl cunosc prea bine, al disperării că Yahve nu-i arată unde a greșit, al intervalului istovitor care i-a fost hărăzit să-l străbată. Fiecare privitor vede această poveste din alt unghi, din
În mijlocul cenușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14090_a_15415]
-
au lucrat, odinioară, cu Maria Callas). Ar fi putut fi un film splendid. În schimb, e un film, vorba cîntecului, "banal à pleurer"! Mizanscena, decupajul, dirijarea actorilor, totul trădează nesiguranță, sau soluții la-ndemînă, sau, uneori, chiar prost gust (v. începutul șablonard, v. culoarea de "carte poștală ilustrată" în care e pus în pagină amorul celor doi artiști homosexuali). Dacă tot se face mare caz de costumele Chanel concepute de Lagerfeld pentru Callas Forever, să spunem că, în esență, e ca și
Callas contra Callas by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14178_a_15503]
-
Manole sau ciobanul anonim, cu oița sa năzdrăvană și bîta sa mioritică! Cum vorbește poporul Fără îndoială, însă, că partea cea mai savuroasă a Biografiilor comune e cea a feliilor de limbaj stîlcit. Oamenii lui Monciu-Sudinski vorbesc cînd stricat, cînd șablonard, amestecă stilurile și registrele cu aplombul personajelor lui Caragiale și îmbină stereotipiile și agramatismele cu inconștiența discursurilor lui Nicolae Ceaușescu. Rezultă un comic desăvîrșit al textului, care, printr-o suspect de coerentă expresivitate a absurdului, poate face din nou cititorul
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
profesionistă, carismatică, care pune accente bine alese și luminează pasajele generoase din partiturile interpretate. Mai puțin în formă mi s-a părut de data asta Claudiu Istodor, poate mai puțin inventiv, mai puțin atent la vocile pe care le folosește șablonard. Vitalie Bantaș mai are cîte ceva de rezolvat pe ici, pe colo. De ce mi se pare important ce s-a întîmplat aici, amintind încă o dată că rolurile nu sînt de mare anvergură, ci că înseamnă o sumă de ipostaze explorabile
Pelerinaj spre lumea poveștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12311_a_13636]
-
Moromeții I s-au răzbunat în Moromeții II. Viziunea lui despre lumea rurală fusese o minciună. Marin Preda nu mai este un costoboc, ci un xenofil, o unealtă oarbă, de două decenii, în mîinile dibace ale următoarelor condeie din confreria șablonardă: "N. Tertulian (un elegant sibarit sfertodoct, cu pseudo-idei, și un Petronius pe dulcea noastră Dâmbovița), Georgeta Horodincă (eleva istoricului josnic Barbu Câmpina și a lui Mihail Roller). Horodnicioaia făcuse praf pe bietul Titus Maiorescu și pe Jean-Paul Sartre (ce titluri
Extraordinarul Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11628_a_12953]
-
modernitate?; este el poet „național'?), sau exclusiv politizate (Eminescu a fost antisemit; a fost reacționar, etc.). Dialogul nu s-a materializat de fapt În ceva coerent, temele de dezbatere au venit și au trecut, la „aniversară” s-au adus omagii șablonarde care au dat apă la moară celor care Îl consideră oricum pe Eminescu desuet. Temele negative plutesc Încă În aer, poate chiar În inconștientul colectiv al românilor, ca aburii nevăzuți ai unei calomnii care persistă și după ce acuzațiile se dovedesc
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Scaunele, Regele moare sau Rinocerii. Sursa de inspirație a lui Eugen Ionescu: scena lumii, inclusiv, firește, a patriei de adopțiune. Căci acolo, în Franța imediat postbelică, prosovietismul și comunismul (neimpus din afară ca în țările Europei răsăritene), cu încărcătura lor șablonardă, abstract schematică, desprinsă din contingent, aveau o asemenea vogă în rîndurile elitei intelectuale de stînga, încît nici un fel de mărturii ale celor ce simțiseră efectele lor pe pielea proprie, inclusiv ale unor intelectuali evadați din Gulagul stalinist, nu au găsit
Universul clișeelor by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/10551_a_11876]
-
în romanul lui Simone de Beauvoir, Mandarinii. Camus, Eugen Ionescu, Raymond Aron și alți cîțiva intelectuali francezi de anvergură erau pe vremea aceea printre puținii rezistenți solitari în fața asaltului rinoceritei. Ceea ce dovedește, dacă mai era nevoie, caracterul universal al gîndirii șablonarde. Emigrantul caută adesea să evadeze dintr-un univers al clișeelor înrobitoare, uniformizante și distrugătoare ale libertății de gîndire - a libertății în general, cum a fost cazul în cea de a doua jumătate a secolului XX - pentru a ajunge într-altul
Universul clișeelor by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/10551_a_11876]
-
apărut ca reacție la paradoxurile sociale din România regimurilor de tip totalitarist-comunist, ca reacție la limitele tragic existențiale ale ens-ului din a doua jumătate a secolului al XX-lea, sau ca reacție la reificarea ființei umane și, deopotrivă, împotriva literaturii șablonarde, aservită dictaturii, împotriva „filosofiei“ / „dialecticii marxist-leniniste“, ori ca reacție împotriva curentelor literare / filosofice anterioare, „realismul socialist“ / „umanismul socialist“ (aflate în slujba făuririi unui homo sovieticus român), dar și ca reacție la „nihilistele“ curente de avangardă, estetica paradoxismului promovând principiile gândirii
Elegii paradoxiste. In: Editura Destine Literare by Theodor Codreanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_205]
-
jucătorilor de pocker devine un moment cu greutate, foarte fin construit, punctat clar de actorii Dorina Lazăr (D-na Molloy), Irina Mazanitis (D-na Swift) și Gelu Nițu (D-nul Reagan). Această scenă poartă cu ea o lume poate provincială, șablonardă, în orice caz cinică, cu un zîmbet tăios pe buze. Fiecare gest este calculat matematic, privirile lor sînt bogate în semnificații și cînd sînt însoțite de cuvînt și cînd nu. Deși Adrian Ralea era o apariție, mai degrabă picturală, în
Legăturile văzute și nevăzute ale unui altfel de cuplu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16687_a_18012]
-
răsunătoare pricina bărbăției sau trucurile feminine ale Catarinei să fi jucat vreun rol? În orice caz, un amestec ciudat de iubire, înțelepciune, provocare și cedare, de tatonare, de relație plurivalentă între un bărbat și o femeie. Făcut destul de schematic și șablonard, Petruchio interpretat de Marian Râlea este mai degrabă un zăpăcit, grosier ce-și exprimă masculinitatea doar prin forța acutelor glasului. Acest Petruchio nu este duplicitar, nu-și marchează strategia diferită față de Catarina și cea în demonstrația față de cetățenii orașului, nu
Dresura de scorpie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17025_a_18350]
-
spectacol prin rigoare, farmec, prin trucurile folosite inteligent și eficient în economia montării. Din păcate, restul personajelor pălesc (și în primul rînd Bianca, interpretată de Anca Sigartău) și nu știu dacă neapărat în favoarea protagoniștilor. Jocul celor mai mulți actori este mediocru, forțat, șablonard. Distribuția ne pare în aceste condiții mai degrabă o alegere a Smart-ului și mai puțin a regizorului, care valorifică puțin trupa Teatrului Bulandra. Un aer sărăcăcios și neinspirat este imprimat personajelor și prin costumele (în special cele ale Biancăi) din
Dresura de scorpie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17025_a_18350]
-
un pas înapoi?) este mai greu de răspuns. Prin afirmații n-am face decât să emitem ipoteze, fatalmente subiective. Mai degrabă putem spune cui nu folosește: elevilor (principalii "beneficiari" nu, căci i-ar obliga și pe ei la o gândire șablonardă, i-ar forța să revină la acele comentarii prefabricate, pe care să le memoreze și să le reproducă papagalicește; adevăraților profesori în nici un caz (aria de alegere ar fi mult prea restrânsă). E drept că programa le permite - cum spuneam
Cui folosește pasul înapoi? by Ștefan Ba () [Corola-journal/Journalistic/15931_a_17256]
-
pe notele lamentabilului, mai cu seamă victimizarea în exces s-au constituit în principale ingrediente ale abordării comunismului, atât în literatură, cât și în nonficțiune. Pentru că moda a cuprins și mediile academice, jurnalistice și oficial-politice. Febra defrișării comunismului, derulată la fel de șablonard ca și literatura comunistă, se supune și ea unei cenzuri discrete. De unde și evadarea din fața subiectului principal; naratorul nu vorbește direct despre totalitarism, el este adesea doar un intrus preocupat de altceva, venit întâmplător într-o lume pe care ar
Tema comunismului by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/8413_a_9738]
-
modernitate?; este el poet "național"), sau exclusiv politizante (Eminescu a fost antisemit; a fost reacționar etc.). Dialogul nu s-a materializat de fapt în ceva coerent, temele de dezbatere au venit și au trecut, la "aniversară" s-au adus omagii șablonarde care au dat apă la moară celor care îl consideră oricum pe Eminescu desuet. Temele negative plutesc încă în aer, poate chiar în inconștientul colectiv al românilor, ca aburii nevăzuți ai unei calomnii care persistă și după ce acuzațiile se dovedesc
Ce facem cu Eminescu? by Adrian George SAHLEAN () [Corola-journal/Journalistic/6932_a_8257]
-
este mai comod decât a pregăti o nouă strategie și a aduce personalul la o stare de emulație creativă. În aceste situații nu se vorbește despre realități importante precum existența tehnologiilor învechite, moralitatea precară a managerilor, câștigurile modeste și gândirea șablonardă. Companiile cu gândire săracă adoptă politici sărace, proceduri birocratice, manifestă constant rezistență la schimbare și automulțumire; ele sunt expuse unor valori repetate de tensiuni sociale interne. Pe de altă parte, organizațiile care practică politici deschise bazate pe gândirea analitică, sistematică
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
mult mai... individualistă, doar cu sinergia cozii, cînd unul se bagă în față. Fapt e că în Bucureștii cei vechi exista o viață a restaurantului, a hotelului de margine, unde trăgeau vizitatorii de-o săptămînă, ostoite astăzi fie sub luxul șablonard, de nemestecată imitație occidentală, fie sub insalubrități de toate soiurile, care numai la glumă și la șarjă nu te trag. O mică scenetă, demnă de orașul cu Mitici și cu dame venite să caute procopsirea, se petrece într-o "cameră
Orașe care au fost by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9736_a_11061]
-
În casă era instalat regizorul Berechet și i-a zis să plece, altfel cheamă poliția...Mda. Mai trece puțin timp și citesc, În Petre Pandrea, cum că marele Marin Preda ar fi devenit, din „costoboc, xenofil : unealtă oarbă a confreriei șablonarde Tertulian (sibarit sfertodoct), G.Horodincă ( savantă cocoțată), nimfa exasperată și crudelă Nina Cassian, elegiacul bașbuzuc Jebeleanu” ș.a.m.d. Morala ? Nu credeți În nimeni : Într-o zi, cineva vă va demonstra că bine faceți... Citeam, nu de mult, o cronică
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
modernitate?; este el poet „național'?), sau exclusiv politizate (Eminescu a fost antisemit; a fost reacționar, etc.). Dialogul nu s-a materializat de fapt În ceva coerent, temele de dezbatere au venit și au trecut, la „aniversară” s-au adus omagii șablonarde care au dat apă la moară celor care Îl consideră oricum pe Eminescu desuet. Temele negative plutesc Încă În aer, poate chiar În inconștientul colectiv al românilor, ca aburii nevăzuți ai unei calomnii care persistă și după ce acuzațiile se dovedesc
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
sau la Dulcineea) sunt, tocmai pentru că se simte sforțarea, simple eșecuri estetice. Preferința aceasta pentru hazard face ca nici un poem din carte să nu fie, în întregime, citabil. Dacă vrem să fim exigenți). Unele încep strălucit și continuă în registre șablonarde; altele, dimpotrivă, reușesc să se redreseze, accelerând spectaculos pe final. Numai două exemple, câte unul din fiecare categorie. „Cântă-mi, iubito, mânia ce-aprinse pe Ahil peleian./ Cântă-mi încet, bacovian.../ Așa, până începe al doilea război troian.// M-am
Sunt și eu un june by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3961_a_5286]
-
de zilele nașterii și morții sale, dar mai rău decât atât este faptul că în ultimii ani s-a pus accentul pe omul Mihai Eminescu mai mult decât pe opera sa. Ce mai știe generația de azi despre cel numit șablonard "poetul nepereche al literaturii române" și "poetul național al românilor"? Citeam recent niște păreri ale unor tineri prin unele spații virtuale de dezbatere - deloc de neluat în seamă - potrivit cărora Mihai Eminescu ar fi mult mai prețuit ca scriitor dacă
DESPRE MIHAI EMINESCU, CREDINŢA CREŞTINĂ ŞI BISERICA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361274_a_362603]
-
de exprimare ortodoxe, asociindu-se reprezentanților unor secte și grupări, direct interesați în destabilizarea religiei majoritare. Din păcate, răspunsurile ortodocșilor, ascunși sub aceleași tipuri de pseudonime, sunt, de cele mai multe ori confuze, inculte din punct de vedere teologic, nefundamentate biblic, ascunse șablonard în spatele unor clișee de tipul „Sfinții Părinți afirmă cutare lucru...” și, cel mai grav, fundamentaliste: pline de ură confesională, îndreptată de-a valma contra tuturor celor ce nu sunt ortodocși (laolaltă: catolici sau adepți ai satanismului) și totalmente, antiecumenice. Această
DESPRE MISIUNEA BISERICII IN POSTMODERNITATE P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364702_a_366031]
-
guri istorice precum Decebal, Bogdan Dragoș, Alexandru cel Bun, dar și eroi populari sau figuri revoluționare ca aceea a lui Andrei Mureșanu - devine și ea o parte importantă a operei. Dimensiunile sale spirituale întrec orice categorisire și încadrare în formule șablonarde. Dintr-o târfă el a făcut o madonă, dintr-o banală baltă, un lac de vis, dintr-o poiană, un omăt de iarbă. La el noptile se topesc în argint și aur. Pădurea se transformă în templu. De fapt toată
EMINESCU LA A 165-A ANIVERSARE DE LA NAŞTERE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352230_a_353559]