297 matches
-
comparatiste a subiectului și subliniază contribuțiile majore pe care și le-a adus Eliade, ca profund și original hermeneut, În domenii ca: istoria religiilor, credințelor și ideilor religioase, a religiilor și filosofiilor orientale, mitologiei, cosmologiei, simbolisticii, metafizicii, hermeneuticii, al chimiei, șamanismului, yogăi, tantrei, filosofiei indiene și multe altele. Inițiatorul și coordonatorul simpozionului, prof. univ. dr. Theodor Damian și-a intitulat comunicarea: „Semne culturale și spirituale ale Timpului: cu sau fără modernism”. Comunicarea este extrem de incitantă prin unghiurile de analiză pe care
Editura Destine Literare by Dan Budașcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_331]
-
centrul steagului național al Coreei de Sud, care își ia denumirea după el - gi. Taegeuk a fot preluat din chineză, de la ideograma 太極 (taiji), si este tradus că „Marea Polaritate” sau „Marele Fundament”. Simbolul este legat de tradiția filosofiei daoiste și a șamanismului coreean și e cunoscut și ca simbol Yin-Yang („eumyangohaeng”) El este caracterizat de un cerc împărțit în două suprafețe colorate în formă de virgulă sau lobi (pa):una roșie Yang în partea superioară, simbolizând elementul masculin, lumină, cerul, forțele active
Taegeuk () [Corola-website/Science/334400_a_335729]
-
sau divin. Conform istoricului , antireligia și-a găsit prima expresie de masă în Revoluția Franceză, ca răspuns rezistenței organizate față de „ ireligiozitatea organizată... o stare anticlericală și non-religioasa". URSS a direcționat campaniile sale antireligioase impotriva tuturor credințelor, creștinism, Islam, budhism sau șamanism. În 1930, în timpul perioadei staliniste, guvernul distrugea bisericile sau le dădea alte întrebuințări(muzee ale religiei sau ateismului, cluburi sau depozite), executând preoții, interzicând publicarea materialelor religioase și persecutând anumiți membri ai grupurilor religioase. Tentative mai puțin violente de a
Antireligie () [Corola-website/Science/327711_a_329040]
-
și din estul țării (Insula Borneo), precum și între centrul marilor orașe și periferiile acestora. și Indonezia) Grupuri etnice: malayezi 50.4%, chinezi 23.7%, alți băștinași 11%, indieni 7.1%, alții 7.8%. Religii predominante: musulmană, budistă, taoistă, creștinism, hinduism, șamanism. Limbi vorbite: bahasa melayu, engleză, chineză, tamilă, telugu, thai. Religia de stat este cea musulmană, de obediență "sunnită", respectată de majoritatea malaysienilor. Comunitatea chineză practică un amestec de budism, de taoism și de "cultul strămoșilor". Indienii sunt, în cea mai
Malaezia () [Corola-website/Science/299347_a_300676]
-
în anul 3573. Adepții New Age susțin părerea că fiecare individ, având origini divine, este chemat să-și construiască propriul drum spiritual, folosindu-se pentru această de un patrimoniu care cuprinde orice tradiție mistica sau religioasă, aici incluzându-se și șamanismul, neopăgânismul, cabala, ocultismul, dar mai ales folosindu-se de propria experiență interioară și de propriul discernământ. În această întreprindere, el poate fi ajutat de ghizi, îngeri, guru, etc. Mișcarea New Age este una ce se vrea a fi o soluție
New Age () [Corola-website/Science/312430_a_313759]
-
și Qin Târzie din China. Când budismul a ajuns în Coreea , acolo era așa numita Perioadă a celor Trei Regate rivale, acestea fiind: Goguryo în nord , Baekje în sud-vest și Silla în sud-est. Inițial, coreenii erau adepții unei forme de șamanism coreean cunoscut sub numele de Mugyo, dar odată cu venirea budismului tot mai mulți coreeni au adoptat noua religie. Budismul a conviețuit cu mugyo și a avut loc un sincretism între tradițiile celor două religii. Curând diverși călugări budiști au început
Budismul în Coreea () [Corola-website/Science/329094_a_330423]
-
traducere a Noului Testament în limba erzia, adresată mordvinilor de rând. Cultura mordvină a fost păstrată în zonele rurale. Rușii au început o campanie de convertire a mordvinilor la ortodoxie la începutul secolului al XVIII-lea. Mordvinii au renunțat la șamanism foarte încet, iar multe dintre caractristicile credințelor strămoșești au reușit să supraviețuiască în cadrul culturii populației locale, care era în mod oficial creștină. Cele mai multe traduceri din limba rusă în limbile mordvine au fost în principal scrieri religioase. Limbile mordvine au folosit
Mordovia () [Corola-website/Science/305930_a_307259]
-
fi chinezii (în timpul dinastiei Han), manciurienii (numiți deasemenea jurcheni), mongolii și japonezii. Alții consideră ca și cauză a apariției "han"-ului, structura societății și asuprirea țăraniilor de către nobilii Yangban. "Han"-ul și-a pus amprenta asupra culturii, în special prin șamanismul coreean sau pansori. Savantul japonez Kimura susține că evenimentele istorice moderne cum ar fi eliberarea Coreei după capitularea Japoniei de către aliați nu de către Armata Coreeană de Eliberare, războiul din Coreea și împărțirea națiunii în două state au afectat cultura, dând
Han (cultural) () [Corola-website/Science/332502_a_333831]
-
sau ființă, fie ca o proprietate inerentă a unei creaturi mitologice, fie prin magie. Conceptul este foarte vechi, și poate fi într-adevăr parte o culturii universale umane, ideea fiind prezentă în cele mai vechi forme de totemism și de șamanism, de asemenea fiind prezentă în cele mai vechi texte literare și poeme existente (cum ar fi "Epopeea lui Ghilgameș" sau "Iliada"), în care schimbarea formei este, de obicei, un rezultat al acțiunilor unor zei. Conceptul a persistat în literatura din
Schimbarea formei () [Corola-website/Science/329307_a_330636]
-
milioane de budiști (aproape 50% din populație), fiind a doua țară din lume după China în ceea ce privește lărgimea comunității budiste. Forma budistă instituită în Mongolia este cea a budismului tibetan. Mongolezii tradiționali venerau cerul și pe strămoși și erau adepții unui șamanism nord-asiatic numit tengriism. În anul 1578, Altan Han, vrând să unească sub conducerea sa neamul mongol, a pactizat cu liderul sectei budiste tibetane Gelug oferindu-i școlii sale protecție în schimbul legitimității religioase. Liderul a primit titlul de Dalai Lama (adică
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
limbi turcice. Patru dialecte sunt recunoscute: central, de vest, de sud-est și de nord-est (toginian). Scrierea se bazează pe alfabetul chirilic. Există un dicționar elaborat de Institutul de Limbi Moderne. Religia tradițională a tuvanilor este un tip de tengriism, sau șamanism turcic animist. Religia este încă practicată pe scară largă, alături de Budism Tibetan.
Tuvani () [Corola-website/Science/337114_a_338443]
-
După mai bine de zece ani petrecuți în exil la Paris, savantul român Mircea Eliade a fost numit "visiting professor" la Universitatea din Chicago pentru anul școlar 1956-1957, urmând să țină câteva conferințe despre filozofia și tehnicile yoga și despre șamanism în cadrul seminarului „Haskell Lectures”. În iarna anului 1956 i s-a oferit postul de profesor titular și șef al Departamentului de Istoria Religiilor la Universitatea din Chicago. Profesorul Eliade a fost ocupat în anii următori cu activitatea didactică, ținerea de
Ghicitor în pietre () [Corola-website/Science/335013_a_336342]
-
animalele au o foarte mică semnificație religioasă. Animalele au devenit din ce în ce mai puțin importante în ritualuri de cult și în religie, mai ales de-a lungul culturilor africane, pe măsură ce creștinismul și islamul s-au răspândit. Animalele erau un element important al șamanismului din Asia Centrală. De asemenea, cunoscute sub numele de "spirite asistente", "spirite păzitoare" sau "spirite ajutătoare," spiritele animalelor erau o parte integrantă a activității unui șaman. Cu cât are mai multe spirite de animale sub control, cu atât un șaman este
Zoolatrie () [Corola-website/Science/326168_a_327497]
-
făcea o astfel de călătorie: să găsească un suflet pierdut, să ducă spiritul unui animal la zeii cei mari sau pentru a conduce un suflet la locul său de odihnă din lumea cealaltă. Toate acestea erau extrem de importante pentru adepții șamanismului și animalele erau extrem de importante în ușurarea eforturilor șamanului.
Zoolatrie () [Corola-website/Science/326168_a_327497]
-
regăsit și sub denumirile de Hanalnim, Hananim, Hanunim, Hwanin (în mitul lui Dangun), Sangje, Sangjenim („Cel mai Mare dintre Împărați”), Haneul („Cer”), Cheon („Cer”; termen sino-coreean) sau Cheonsin („Dumnezeul Cerurilor”) este conceptul de divinitate din Sinism - religia nativă coreeană și șamanismul coreean - și în alte religii derivate din aceasta (de exemplu: Cheondoism și Jeungsanism). Este numit și Okhwangsangje („Marele Împărat de Jad” sau „Împăratul Strălucitor”) de către unele secte. înseamnă etimologic „sursă” [im, in] a toată ființa [haneul, hwan]", indicând „izvorul universului
Haneullim () [Corola-website/Science/333067_a_334396]
-
un interviu din 2006, întrebat dacă a fost influențat de Friedrich Nietzsche și conceptul său de "supraom", Gaahl a spus că "pentru mine nu înseamnă nimic și nu am prea multe în comun cu el". Gaahl este un practicant al șamanismului nordic, o formă a neo-păgânismului germanic. Sentimentele anticreștine care îl animă pe Gaahl se află în strânsă legătură cu ideologia black metal promovată de acesta. Individualismul reprezintă, în opinia sa, caracteristica esențială a comunității black metal: "Black metal-ul este
Gaahl () [Corola-website/Science/310896_a_312225]
-
nebănuite ale rațiunii, voinței de putere și afectivității. Semnificativă rămâne redeșteptarea tot mai largă a intereselor pentru religii, pentru arte, iar în cadrul lor, derularea unei a doua evanghelizări a Occidentului prin credințe și imagini nevalorificate din creștinism, islamism, religii orientale, șamanism siberian ori amerindian. Tot mai insistente sunt și revenirile la religiile proprii în cadrul eforturilor de regăsire a identităților culturale ale popoarelor ori ca reacții față de laicizările prea forțate față de relativismul moral tot mai pesimist ori față de tendințele accentuate ale oamenilor
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
română de spiritul eminescian este demonizat, laolaltă cu ceea ce a apărat poetul mai tare. Într-o constantă "vecinătate" se află Eliade, Noica, Edgar Papu și, desigur, Paul Goma. Ioan Petru Culianu, amintește Theodor Codreanu, a ajuns într-o lucrare despre șamanism să ignore cu totul bibliografia eliadescă, "instituind tăcerea asupra memoriei maestrului său". Iar un mare cărturar, Adrian Marino, coleg de închisoare și de domiciliu forțat cu Goma, dar, după căderea comunismului, părăsind "ideocritica în favoarea ideologiei sub iluzia că-și "împlinește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nu ne mai propunem să elaborăm teoretic și să Înțelegem conceptual o artă care nu apelează la facultățile noastre intelectuale de ordonare, ci la participarea noastră senzorială și fantasmatică. În antropologia ultimelor două decenii s-a ajuns la concluzia că șamanismul primitiv sau alte fenomene religioase străine nouă, europenilor, trebuie cercetate prin identificare cu practicanții lor. Probabil că și În arte trebuie gândit ceva similar. N-aș vrea să ne Întoarcem neapărat la o critică a participării sau receptării, nu acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
contemporană există direcții care contestă interpretările de tip psihanalitic, sau de orice alt fel, și propun un demers contrar, acela de explorare participativă a psihicului. Așa este tehnica numită Emotional Body Process, care, deși are un fundament teoretic oarecum „dubios” (șamanismul New Age), ar putea fi exploatată preluând, mutatis mutandis, ceea ce are provocator. Metoda pleacă de la observația că, pentru a influența procesele psihice, este ineficient a lucra cu noțiunile acestor procese și trebuie activate senzațiile, afectele, imaginile și fantasmele respective. Emotional
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
să-l izolăm În așa fel Încât să nu cădem nici În kitsch religios sau estetic, dar nici În scepticism scientist care neagă complet aceste obiecte interioare. M-am gândit la un moment dat la un seminar pe teme de șamanism, la un autor controversat de altfel, Carlos Castaneda, deconspirat de un Culianu și de alții ca șarlatan, ca autor ce a literaturizat teme șamanice, oferindu-ne Însă relatări ce se pretind a fi adevărate, „non-fiction”. Provocarea ar fi să analizăm
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ale lui Heisenberg. Un altul este cel de forme diferite de organizare a conștiinței, care mă duce la ideea de stări alterate de conștiință, ca metode alternative de explorare a realității și nu doar ca simple iluzii sau halucinații. În șamanism, spre exemplu, care exploatează stările de extaz și de posesie, ficțiunea funcționează ca o modalitate cognitivă, chiar dacă e o ficțiune religioasă. Un alt concept, cel de autor ficțional, este un pic mai vechi, se vorbea deja despre el În anii
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
și niște opere literare și artistice pur și simplu fiindcă nu le-am putut clasa Într-o categorie preexistentă. O asemenea dualitate maniheică dăunătoare am Încercat și Încerc să deconspir Într-un seminar pe care Îl țin la master despre șamanismul postmodern al lui Castaneda. După cum știți, Castaneda a scris unsprezece cărți În care povestește că ar fi fost inițiat de un maestru amerindian În tehnicile derealizării presupuse de cunoașterea alternativă de tip șamanic. Cărțile au avut un succes imens: au
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
extragere din procesul social a unui set informativ, a unor simboluri și narațiuni rezonante (M. Conkey, 2001). Concluzia lui M. Lorblanchet (1999) este că arta paleolitică răspunde unei pluralități de motivații, după locuri și circumstanțe: magie de vânătoare, de fecunditate, șamanism, ceremonii de inițiere și, de ce nu, reproducerea unor evenimente reale. Observăm că cea mai mare parte a teoriilor fac apel la comparațiile etnografice, dar chiar și în prezent, sunt specialiști care aduc o serie de critici, destul de întemeiate, nu atât
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
forța modelatoare, ca și sensurile prime și se transformă în literatură. Gestul ritualizat și cuvîntul restaurator de imagine și sens nu-și mai corespund. Basmul și legenda reprezintă forme tipice de astfel de desincretizări și „literaturizări”. Cu excepția studiilor despre yoga, șamanism, ocultism ori alchimie (toate adîncite mult în misterii și, deci, rituri), autorul s-a aflat mai în largul lui cînd a abordat miturile de mare tradiție. La ele, partea conținutistică (semantică) s-a conservat întrucîtva prin scriere, putînd fi comentată
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]