79 matches
-
acensiune în Austria anului 1938. Anul instalării fascismului. Sîntem tîrîți și pe panta decăderii, a nenorocirilor care apar în viața ei. Textul lui Kreisler, pe care spectatorii greci îl aveau tradus în caietul-program, de fapt o succesiune de songuri și șansonete, dezvoltă o confesiune autobiografică a Lolei Blau, o poveste subtil construită pe două planuri: cariera și viața personală. Spectacolul regizat de Dabija impresionează prin rafinament și discreție, prin faptul că a ridicat Kammerspiel-ul la o cotă valorică înaltă și datorită
Kalispera, Lola Blau! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15523_a_16848]
-
acolo sus, la vârf. Trecusem de etajul cu coloane dorice, eram de-acum în ordinul ionic. Singurele două cântece corecte din punct de vedere teoretic sunt Crezul și Internaționala, susțineam eu cățărându-mă ca o maimuță, restul nu-i decât șansonetă. Făceam orice. Ne opream, mai urcam un palier, aprindeam o țigară, zbieram credo in unum Deum și sculați voi oropsiți ai vieții. Ajuns în dreptul capitelurilor cu volute, deasupra galeriei superioare, Treize a remarcat: motor ionic! Nec plus ultra. Am lăsat
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
e subminată de porniri erotice. Preocupat de seducerea Siei, lipsește frecvent de la repetiții, iar în intimitatea biroului din locuința lui, muza melomană îi inspiră afinități mult mai profunde cu Don Juan-ul mozartian. Rafinatului Rim nu-i displac de altfel nici șansonetele deochiate pe care le fredonează în amintirea tinereții zvăpăiate petrecută în cabarete. Fredonat cu delicii, vechiul șlagăr "Oyra" agrementează de minune gustul picant al atracției pentru cei 19 ani ai necioplitei Sia. între "vocile" care compun clanul Halippa (toate personajele
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
ai naște și ai muri în fiecare clipă. Un act aproape inițiatic, pe care l-am săvârșit pe puntea unui Bateaux-Mouches, începând cu Pont de l^Alma, de unde am lăsat să plutească pe firul tulbure al apei atâtea și atâtea șansonete de dor și inimă albastră. Nu departe de Paris, pe malurile aceleiași Sene, americanii finanțează copios o școală de vară pentru tinerii muzicieni de peste ocean. La Fontainbleau dorința de mărire a lui Ludovic al XIV-lea rezonează astfel cu voință
De dor și inimă albastră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10261_a_11586]
-
bun film. Luni, 17 mai JEAN GABIN Acum 100 de ani s-a născut actorul francez de film Jean Gabin, un adevărat mit al cinematografului european și mondial. A fost figurant și dansator la Folies Bergeres și apoi interpret de șansonete. A jucat în aproape 100 de filme, în roluri extrem de variate. Dintre filmele care i-au stabilit reputația, menționăm „Noaptea este regatul meu“, „Onoare între hoți“, „Mizerabilii“, seria dedicată comisarului Maigret. S-a stins din viață la 15 noiembrie 1976
Agenda2004-20-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282432_a_283761]
-
o manieră atît de... literară, încît speranța, patetic exprimată, de către dl Marino de-a nu face "literatură" rămîne deșartă: "conu' Alecu este un fel de Maurice Chevalier al eseului românesc.(...) Traiectoria lui Alexandru Paleologu este definită foarte bine de o șansonetă a lui Chevalier, care spunea cam așa: Avec un petit mot gentil/ On arrive petit a petit... În cazul lui, zîmbind în dreapta și în stînga, rîzi, surîzi și faci o carieră socială, avec un petit mot gentil. Deci el este
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
Producția Teatrului Național de Opereta creează o lume halucinogena, într-o cafenea de pe o stradă pariziana, unde sub lumina felinarelor, spectatorii vor asista la o serie de povești despre dragoste, artă și seducție”, anunță organizatorii. Spectacolul este un omagiu adus șansonetelor care răsună pe străzile Parisului, acel Paris al artiștilor necunoscuți, al îndrăgostiților de pretutindeni. Invitați într-o cafenea, la lumina felinarelor și la un pahar de șampanie, spectatorii vor asista la o serie de povești despre arta, despre seducție și
"Paris, Mon Amour" la Sibiu [Corola-blog/BlogPost/98329_a_99621]
-
Cine n-ar vrea să se plimbe pe sub felinarele Montmartre-ului, pe lângă moriștile Morii Roșii sau prin cafenelele lui Baudelaire și Toulouse-Lautrec? Iar dacă nu poți merge la Paris, vine Parisul la tine. În spectacolul-colaj “Paris, mon amour”, faci cunoștință cu șansonetele lui Edith Piaf, cu acel Oraș al Luminilor “pe care îl vedem în fotografiile sepia, un oraș al damelor ușoare, al mahalalei cu ștaif și al amestecului dintre real și turistic”, după cum îl descrie regizorul Răzvan Dincă. O poveste boemă
Poveşti de dragoste în Oraşul Luminilor [Corola-blog/BlogPost/99722_a_101014]
-
de la KLEZMER CONNECTION. Cei cinci muzicieni ne vor introduce într-o atmosferă de vis în care instrumentele mânuite cu măiestrie austriacă se vor împleti cu voci calde și pline de pasiune. Fie că vom simți acorduri clasice, de tango sau șansonete pariziene, vom fi uimiți de sentimentul ce ne va purta într-o mult dorită vacanță auditiva. KAULAKAU vin tocmai din Spania, și vor păstra starea de reverie a serii purtandu-ne prin acorduri de muzică clasică, folk, jazz, rock, experimental
World Music Festival [Corola-blog/BlogPost/96975_a_98267]
-
titlurile cărților ei, Bonjour tristesse și Aimez-vous Brahms? Titluri, într-adevăr, percutante. Apoi, nu se știe cum, în pliurile memoriei s-au cuibărit și câteva scene picante: problemele (și triumfurile) în amor, marile prietenii, textele pentru muzica unor staruri ale șansonetei și rock-ului galic, mașinile, dramele financiare. Un număr recent al revistei "Lire" dedică un documentar substanțial scriitoarei a cărei faimă a rivalizat cu aceea a vedetelor de cinema, politicienilor și cântăreților vremii. N-am să trec în revistă biobibliografia
Vă place Sagan? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8526_a_9851]
-
povestirea "Scufundări" în care același erou aflat, de această dată, în Turcia, împreună cu soția și băiatul lor asistă cu disperare la eforturile unui instructor de scufundări submarine de a-i seduce soția chiar sub ochii săi. Ca într-o celebră șansonetă a lui Aznavour, bărbatul asistă fără nicio reacție la ritualul amoros al turcului, care nu scapă niciun prilej pentru a o atinge și pentru a-i capta atenția. În mod paradoxal, bărbatul care la începutul voiajului avea dubii legate de
Vremea îndoielilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6929_a_8254]
-
ce puțin am spus în tot ce-am scris!/ În palidele foi din cartea'ntreagă,/ Zac ani și ani din viața mea pribeagă." (Acorduri în surdină). Singura, amărîta statornicie la care un ducăuș, prin fire și program, poate spera. Vagi șansonete de amor, adulmecînd părăsiri, într-o lume (și convenție) a iubirilor consumate puternic și repede: "Și plec cu presimțirea dureroasă/ Că niciodată nu vei ști cât preț/ A pus rătăcitorul cântăreț/ Pe ochii'n care s'a simțit acasă..." (Sărută
Carne și vînt by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7073_a_8398]
-
sațietate a exasperării, dar care atunci când i-a fost hărăzit sfârșitul s-a opus morții cu o energie depășind toate previziunile medicilor, omul care în ultima clipă de luciditate a cerut să i se prindă la radio un post de șansonete franțuzești, omul acesta contradictoriu și enigmatic își găsise în actul poetic un catarsis al existenței” (p. 160). Cât privește nu aceste confesiuni oblice, ci pe acelea făcute „în clar”, aș decupa-o pe aceea dintr-o scrisoare adresată chiar lui
Principii și practici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4449_a_5774]
-
la boemă, prin sofismele sale inimitabile, amoralismul delicat-pervers, scenariile revelatorii, ironia ucigătoare, interpretările fanteziste, răspunsurile din zona paranormalului, strategiile de bătrân seducător, buna dispoziție continuă. La 55 de ani împliniți, Ioan Buduca îi maimuțărește încă pe burghezi (ca într-o șansonetă a lui Jacques Brel - Les bourgeois sont commes des cochons), chiar dacă până la această vârstă ar fi trebuit să devină, la rândul lui, unul dintre ei. În anii '80, orice pariu privind viitorul scriitorilor din noua generație îl cuprindea, obligatoriu, pe
Profet în tristețea boemei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9006_a_10331]
-
partid (care oare?...) care pusese gînd rău "ciocoilor". Imaginile răzbunării și ale urii de clasă care, încă, în anii '30, apare doar ca vulgară, nepotrivită, și atît, apar ca forțări propagandistice ale canonului care a dat, vorba vine, Miorița. Nici șansonetele degradate de o pronunție cum o fi nu scapă asocierii cu vulgaritatea, în sensul cuprinzător de tot ce e nelalocul lui. Un sămănătorism discret bate din opinci în rîndurile despre civilizație, imitată, firește, în ce are ea mai superficial: "flăcăul
Andrisant ubicuu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9436_a_10761]
-
opusul lui Miereanu nu am fost departe de o anume transă. O stare hipnotică grație căreia mi s-au muiat orice fel de atitudini discriminatorii la adresa unui limbaj muzical sau altul. Cavalcada sintaxelor sonore proprii idiomurilor neoimpresioniste ori spectrale, a șansonetei franceze ori a rock-ului anglo-american, a belcanto-ului italian ori a Sprech-gesang-ului german m-au făcut să derog de la atitudinile critice sau, mă rog, să devin imun la acțiunea unor sugestii și autosugestii. Și totuși, până unde poate merge
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]
-
Spun paradoxal, pentru că îndeobște "prima tinerețe" este asociată cu imaginea exuberantei, a freneziei și a setei de viață. Cu totul alta este temperatura existențiala a Mihaelei Mâlea Stroe. Ceremonialul unei aniversări ratate face cu ochiul spre melancolia fără leac din șansonetele lui Charles Aznavour: "Un tort, cu lumânări ce ard de-aseară./ Sunt ferecate vorbele în ceară/ și se topesc încet, se sting pe rând.../ Miroase încăperea blând/ A fum și... așteptare/ Că invitații au uitat să vină./ Paharele sunt goale
Jurnal liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8186_a_9511]
-
pe un glorios trecut jazzistic frumoasa interpretă cochetează, de ani buni, cu succesul comercial, pe care nu se sfiește să-l obțină (era să zic "stoarcă") uneori prin procedee mai curând cabaretistice. Ideea de a-și alcătui întregul recital din șansonete franțuzești a funționat în doi timpi: piese arhicunoscute din repertoriul unor Trenet, Piaf sau Brel redate liniar-patetic, urmate însă de o ameliorare palpabilă atunci când compozițiile aparțineau unor autori mai apropiați de limbajul jazzului: Claude Nougaro, Leo Ferrer. Un atu bine
Sibiul rămâne capitala jazzului by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9638_a_10963]
-
are în minte, când vine vorba despre capitala Franței, câteva clișee bovarice care îi produc frisoane și dorința irepresibilă de a o (re)vizita: viața boemă a pictorilor din Montmartre, buchiniștii înșirați pe malul Senei, florăresele, cafenelele de pe bulevardul Saint-Germain, șansonetele cântate de Edith Piaf, Charles Trenet, Aznavour, Yves Montand sau Juliette Greco, trompeta lui Boris Vian, Jean-Paul Sartre și mișcările studențești din mai 1968, existențialiștii și noua filosofie, noul roman și noul cinematograf. Pentru cei mai mulți oameni de pe pământ Paris este
Parisul sufletelor împovărate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9742_a_11067]
-
pisc, care îmi găzduiește chilia să plonjez majestuos către cina propusă de tine, unde vom savura cuvinte dulci-sărate de bucătărie franceză câte o înșiruire de litere foarte gustoasă în centrul unei pagini A4 albe va răsplăti curajul meu incredibil o șansonetă de pahare în clinchet și fondue șuierând ne va face să dansăm într-un colț ascuns al cârciumioarei începutului de dragoste mă voi linge pe degete după ce voi deveni dependentă de crema de zahăr ars a poveștilor tale spumoase mă
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
povestește cum s-a scufundat crucișătorul Bismark. Lipesc ferestre de verandă de bolți în arce butante, de bolți de nave și de domuri, scări, vitralii, podele mozaicate, pereți izolanți, calcane și coloane ionice. La radio, tobele africane se suprapun cu șansonetele franțuzești. Pe jos, dinaintea mea, pagodele chinezești se întrepătrund cu haciendas mexicane și case americane în stil colonial. La televizor, un jucător de golf lovește mingea. O femeie recită primul paragraf din discursul lui Lincoln de la Gettysburg și câștigă zece mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
măr pășește prin cenușa / imperiului / Râsul tău / se varsă ca apa într-o scară de pahare / Acum aș râvni / o plimbare cu barca pe-acest căprui al ochilor tăi" (Floare de măr). Din loc în loc răsună cîte-o melodie grațioasă, de șansonetă acompaniată de acordeon: "Sânt singur chiar pe viața mea / sânt doar adaos fără ea / și nu mai știe cum râdea // Nici umbră nu-i din frageda / miresmelor ce-mi cheltuia / păcatele din carnea rea // Logodnă frântă sau cumva / inelul ei
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
Manele ascultă, dar doar din perioada fanariotă. A dansat numai o dată pe hip hop, dar din cauza whiskey-ului nu-și mai aduce aminte. La drum, în mașină preferă Bach, iar șansonetele îi plac când sunt amuzante, dar Piaf e prea sentimentală. Își terorizează colaboratorii cu muzica gen artilerie de război a celor de la Rammstein, dar merge ritualic la Ateneul Român. Este Toader Paleologu, cel care nu prea crede în dragoste, dar
Theodor Paleologu îşi terorizează colaboratorii cu Rammstein. La drum ascultă Bach. Hip-hop, doar cu whiskey iar manele doar din perioada fanariotă () [Corola-journal/Journalistic/48431_a_49756]
-
-i” versurile. Hugo declara: „Interzisă depunerea muzicii la picioarele versurilor mele”. Aragon mărturisește, el, că încă de la început a fost fericit să vadă că mari șansonetiști erau interesați de poezia lui. Cu mult înainte ca Brassens să impună publicului larg șansonetele sale pe versurile unui poet deja celebru, alții, precum Georges Auric, Francis Poulenc sau Elsa Barraine, l-au popularizat pe tânărul poet. Cel dintâi a fost compozitorul de origine română, Joseph Kosma, care, înainte de război, a transformat un poem al
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4536_a_5861]
-
tânăr, înalt și frumos, japonezul Takashi Ueno, cu o figură luminată de un zâmbet cald și o plastică corporală de un mare rafinament. Timp de peste două ore - pe un fundal muzical cât se poate de variat, de la lied-uri, la șansonete sau la muzica lui Bernstein, din Poveste din Cartierul de Vest, dar toate având ca temă iubirea - cei doi s-au mișcat cu o încetineală cu totul neobișnuită pentru un spectacol contemporan, al cărui rege este videoclipul, care pretindea publicului
eXplore dance festival edi]ia a VIII-a by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/3017_a_4342]