20 matches
-
mod cu totul personal și unic, adăugând adesea elemente de muzică populară veche și/sau lăutărească. Sergiu Cioiu este unul dintre foarte puținii interpreți români care au adus un farmec muzical aparte scenei interpretative românești amintind, printre alții, și de șansonetiștii francezi Edith Piaf și Yves Montand. În România, Sergiu Cioiu s-a făcut cunoscut în anii timpurii 1960 ca un interpret unic al compozițiilor unor autori totali, așa cum au fost Alexandru Mandy, sau ale unor cântece scrise pe versurile glumeț-ironice
LA MULŢI ANI MAESTRE SERGIU CIOIU ! de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 by http://confluente.ro/rexlibris_media_group_1412746775.html [Corola-blog/BlogPost/353077_a_354406]
-
este astăzi aspirina și multe scriitori romantici din secolul al XIX-lea precum Samuel Taylor Coleridge și Charles Baudelaire, au fost, de fapt, dependenți de opiu. Epigraful de la început citează două versuri din poemul „Le Refus” (1831) al poetului și șansonetistului francez Pierre-Jean de Béranger (1780-1857), traduse în română ca „Mi-e inima o liră aninată, / Când te-ai atins de ea răsună-ndată”. Textul original al lui Béranger conține expresia „"Mon cœur"” (inima mea) și nu „"Son cœur"” (inima sa
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
într-un mod cu totul personal și unic, adăugând adesea elemente de muzică populară veche și/sau lăutărească. este unul dintre foarte puținii interpreți români care au adus un farmec muzical aparte scenei interpretative românești amintind, printre alții, și de șansonetiștii francezi Edith Piaf și Yves Montand. În România, Sergiu Cioiu s-a făcut cunoscut în anii timpurii 1960 ca un interpret unic al compozițiilor unor autori totali, așa cum au fost Alexandru Mandy, sau ale unor cântece scrise pe versurile glumeț-ironice
Sergiu Cioiu () [Corola-website/Science/309993_a_311322]
-
de-al doilea război mondial a devenit membru al Societății Compozitorilor din România. A fost cooptat și în distribuția filmului-document „O noapte furtunoasa”, după piesă de teatru a lui Ion Luca Caragiale, unde Jean Moscopol a făcut figurație, interpretând rolul șansonetistului care cântă la Grădina de vară "Union". Filmul a fost realizat în condiții deosebite în Bucureștiul camuflat, într-un studio de înregistrări în care, după ce se filma o scenă, decorurile erau dărâmate, pentru a se face loc unui nou decor
Jean Moscopol () [Corola-website/Science/302639_a_303968]
-
alt ordin și exercită o puternică presiune psihologică. Sistemul stelei duble, acest fascicol de atracție și repulsie mutuală, a existat în tot cursul istoriei și îl putem urmări la toate nivelele, de la lupta singulară a lui Dante la cea a șansonetiștilor din cabaretele franceze. Raporturile între cei doi actori ai acestei drame stranii au variat mai mult în amănunte decât în ansamblu: situația obietivă rămâne aceeași pentru toate tipurile de personalități. N-avem aici a ne ocupa de soluțiile care stau
Steaua Dubla by Annie Bentoiu () [Corola-journal/Journalistic/12741_a_14066]
-
prezenta, în traduceri făcute cu multă știință, o bună parte din operă. Studiu de tip universitar, de concepție și expresie croceană, cartea depășește faza inițială de receptare europeană simplistă a poetului, reprezentată de Albert Thibaudet (care vedea în Eminescu un „șansonetist”) și F. Baldensperger (care credea că poetul are origine ruteano-română). Prin traduceri, de asemenea, ea depășește unele încercări irelevante. SCRIERI: Lectura Dantis, București, 1945; Eminescu o dell’ Assoluto, Modena, 1963; ed. (Eminescu sau Despre absolut), tr. și pref. Marian Papahagi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286714_a_288043]
-
un deceniu și mai ales s-au întristat de timpul care părea că a trecut atât de repede. — Dar eu întotdeauna am crezut că vei ajunge un mare actor, Bibi. Dincolo de vocea ta minunată, te vedeam jucând, interpretând, nicidecum un șansonetist. — Ei, dar teatrul a rămas în inima mea la fel ca atunci, e chiar pe același loc ca și muzica. În București, să știți, nu am ratat vreo piesă de când am ajuns. Primul lucru pe care l-am făcut a
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
buzduganul de tambur major, iar pe un piedestal, chipiul prăfuit cu pompon în trei culori. După ce i-am spus cine sunt și pentru ce venisem la Paris s-a oferit să mă pună în legătură cu un cunoscut al său, fost mare șansonetist în Montmartre. La plecare, a luat cu el o cutie de tutun subțire, explicându-mi că țigări fumează numai acasă ; în rest prizează tabac. Înainte de a pleca a ținut, cu orice preț, să-mi fluiere partea de trio a marșului
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
femeile sale inegalabil de fru- moase, despre bulevardele largi și aglomerate, pline de viață, despre băuturile tari și bețiile terminate pe jos sau cu scandaluri. Seara următoare am fost toți la Cabaret des Noctambules din strada Champollion, în Cartierul Latin. Șansonetistul era unul Martini. Tourtal l-a invitat la masa noastră, iar Martini, când a auzit că sunt și eu dizeur și după ce Tourtal mi-a ridicat calitățile glasului în înaltul cerului, m-a luat prietenește de braț, m-a urcat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
pe coordonatele unui veritabil mandolinist. Cam aceleași poezii au fost traduse și în limba franceză, ceva mai târziu, iar cei care s-au aplecat asupra lor au crezut, pe bună dreptate de altfel, că au de-a face cu un șansonetist, e adevărat, de rafinament și de aleasă calitate. Eugen Simion se radicalizează net față de o asemenea prezentare și cată, cu argumente irefutabile, a-și manifesta "dorința de a cântări estetic creațiile omului total al culturii românești", nu propunând un Eminescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
am cerut celor de la Fabrica de Ulei niște turte de floarea soarelui, pentru că-s bune la pescuit!” * Deși cuprinde articole despre Andrei Platonov (Andrei Klimentov, pe numele său real, autorul romanului Cevengur și un savant în domeniul energeticii) și despre „șansonetistul” Bulat Okudjava, mi-am început lectura numărului de pe noiembrie al „Spoutnik”-ului cu „Ultimii ani din viața lui Lenin” de Elisaveta Drabkina (1901-1974, fostă secretară a lui I.Sverdlov), text anunțat pe copertă cu titlul „Testamentul lui Lenin”. Bazată pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
refrene precum „Îl n’est trésor que de vivre à son aise” („Nu-i bun mai bun ca viața-ndestulată”) sau „Îl n’est bon bec que de Paris” („Plisc meșter nu-i că la Paris”), devenite proverbe și folclor datorită șansonetiștilor francezi moderni, nici nostalgia din „Où șont leș neiges d’antan”, și nici fiorul de disperare al strigatului „Frères humains qui après nous vivez, / N’ayez le coeur contre nous endurci” („Frați oameni ce trăiți și după noi, / Nu vă
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]
-
înfipt bine la Fundații, la "Cuvântul". Mă umple cu zahariseli în cronica lui de la Radio, așa cum îi umple pe toți. L-am auzit ridicându-i în slăvi chiar și pe ăia doi nerușinați tapeuri ai lui Bogdan-Pitești, răspopitul Arghezi și șansonetistul Minulescu; după el, întreaga scriitorime merită laude, numai laude. Parcă ar fi plătit. Ce strategie o fi și asta, să primim notă maximă și eu și ăia, l'un fripouille, l'autre gros singe? Celălalt comesean, ce-și zice Galaction
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
Austria. La casa Electrecord apare pe numeroase discuri colective, dar mai ales lansează cu mare succes albumul propriu “Bună seara, Iglesias!”. În intervalul 1993-1995 este redactor-prezentator la Antena 1, la emisiunea “Memoria cântecului francez”, cu 20 de episoade-portret dedicate marilor șansonetiști francezi ai anilor ’60- ’70, dar și la emisiunea “Cântecul francez? De ce nu!”, unde a propus portrete ale vedetelor actuale ale muzicii ușoare franceze. La TVR este, în anii 1997-1998, în postura de colaborator al unei emisiuni desființate surprinzător
La ceas aniversar:Dorin Anastasiu by Octavian URSULESCU [Corola-journal/Journalistic/83844_a_85169]
-
între alții, Aragon adora să-i asculte pe Ferré, pe Brassens și pe alții „ cântându-i” versurile. Hugo declara: „Interzisă depunerea muzicii la picioarele versurilor mele”. Aragon mărturisește, el, că încă de la început a fost fericit să vadă că mari șansonetiști erau interesați de poezia lui. Cu mult înainte ca Brassens să impună publicului larg șansonetele sale pe versurile unui poet deja celebru, alții, precum Georges Auric, Francis Poulenc sau Elsa Barraine, l-au popularizat pe tânărul poet. Cel dintâi a
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4536_a_5861]
-
de-ajuns ca să pricep că rezervele mele erau o simplă adiere În mijlocul furtunii care o ardea pe dinăuntru. Ne-am oprit În fața porții și ne-am privit unul pe celălalt fără să Încercăm să ne prefacem. Un paznic de noapte șansonetist se apropia fără grabă, fredonînd bolero-uri și acompaniindu-se cu clinchetul plăcut al legăturilor lui de chei. — Poate preferi să nu ne mai vedem, i-am propus eu, lipsit de convingere. — Nu știu, Daniel. Nu știu nimic. Asta vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Se trânti în pat, strângând pătura sub ea. Asculta tremurul cântecelor urmărindu-se doar cum se lasa copleșită de avalanșa de prefaceri. Până și muzica parcă încolțea din ea, cuvintele îmboboceau, iar vocea aceea nu mai era o voce de șansonetist, ci venea din interiorul ei, un fel de revărsare a cântecelor închise în fiecare strop de sânge, în fiecare zvâcnet al inimii, melodii venind și plecând din ea în dusul repirției. Tresări dintr-o dată speriată. Dacă toată avalanșa aceea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
literare). Pasiune... urmuziană - dar, după cum avenit precizează Geo Șerban, muzica „patronase” și începuturile artistice ale lui Vinea (prieten în adolescență cu Clara Haskil și elev - la pian - al surorii ei mai mari, Lily) și pe cele ale lui Marcel Iancu („șansonetist” pe scena de la Cabaret Voltaire; primul său desen publicat în Flacăra din martie 1912 o avea drept model pe aceeași Clara Haskil...). Într-un eseu inclus în volumul Cealaltă față a prozei („Viața formelor” romanești. Stilistica „noului roman” de la 1920
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
orchestră specială de chitariști spanioli, își învîrtește temperamentul cu stridente vibrații de castaniete. Orchestra mai continuă un răstimp cu arii madrilene și sevilane, apoi dispare pe urmele dansatoarei, făcând loc unui pianist care preludează somnolent și nonșalant, pregătind intrarea unui șansonetist francez, drăguț, elegant și foarte răsfățat, primit cu ovații frenetice de publicul cunoscător. Cântărețul surâde galant în dreapta și în stânga, lumina se stinge, rămân numai câteva becuri albastre ― e romanța reveriei. Urmează altele, fiecare cu lumina ei. Apoi un chelner îi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tremură pe fețele obosite. Glasurile bâjbâie distrate... În trăsură, îmbondorită în blană, Nadina spuse bucuroasă: ― Bine c-au început și Bucureștii să devie oraș mai civilizat, nu tot mititei, și lăutari, și mojicie!... Nu-i așa, Grig? ― Da, sigur! ― Și șansonetistul foarte interesant! adăugă ea după o pauză. Ai văzut că numai mie mi-a cîntat? Grigore o simțea lângă dânsul, fericită și caldă. Zise cu o voce avidă și supusă: ― Tu ești cea mai frumoasă! ― Tu ești, Petrică? ― Eu, eu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]