19 matches
-
erau interpretate de Radu Beligan (Gore), Marcela Russu (Magdalena), Amza Pellea (Horațiu), Dem. Savu (Costică), Vasilica Tastaman/Sanda Toma (Ofelia) și Costel Constantinescu/Gheorghe Dinică (inovatorul). Piesa de teatru a fost publicată la București în anul 1966 într-un volum șapirografiat. Scenariul filmului a fost scris de prozatoarea Marica Beligan (1943-1993), fiind o adaptare pentru cinema după piesa "Șeful sectorului suflete" de Alexandru Mirodan. Dialogurile au fost scrise de dramaturgul Alexandru Mirodan. Prozatoarea Marica Beligan era fiica lui Petru Pop și
Șeful sectorului suflete (film) () [Corola-website/Science/329072_a_330401]
-
mutarea redacției cu ziar cu tot la Irkutsk în primul trimestru al anului 1919, au mai apărut alte 6 numere (unele dintre ele redactate de Victor Braniște). Din lipsa unei tipografii, ziarul a apărut aici scris de mână și parțial șapirografiat. După repatrierea lui Braniște, tot la Irkutsk a apărut "Neamul Românesc" condus tot de Voicu Nițescu. Noul ziar a militat pentru aceleași scopuri și a apărut în perioada 1919-1920. La Irkutsk a mai apărut în 1919 "„Vestitorul”" (scris și multiplicat
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
scaun, gata să se năpustească asupra mea, dar Novikov l-a prins de brat și l-a reținut. Apoi, foarte calm, a declarat dezbaterile închise, invitând pe cine vrea să treacă pe la colțul mesei, unde era un teanc de formulare șapirografiate, și să semneze unul”". . Scena este relatată și de profesorul Basarab Nicolescu conform notelor tatălui sau, prizonier în același lagăr: "„În prezidiu iau loc Novikov, Ana Pauker, Cambrea. (...) Cambrea era privit desigur ca un trădător de ofițerii români. Nota tatălui
Nicolae Cambrea () [Corola-website/Science/307503_a_308832]
-
ortodoxe. Activitatea era una periculoasă pentru regimul de democrație populară abia instaurat. Puii de lei împărțeau materiale de propagandă formate din: "articole politice din operele lui Bălcescu, Eminescu, Iorga, A. C. Cuza. Și materiale cu caracter religios, predici. Un adaos, mărturii, șapirografiate, ale unora care fuseseră în Rusia: despre bisericile transformate în grajduri, despre alte cumplite realități comuniste". Vor fi trădați și treizeci și doi dintre ei vor fi arestați, cei cunoscuți de trădător, ceilalți au rămas necunoscuți. În mai 1948, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Ion Plop, ceferist. Urmează cursurile școlii primare din satul natal și își continuă studiile la Liceul „Aron Pumnul” din Cernăuți, pe care îl va absolvi în 1929. Ca elev, încearcă, împreună cu Mircea Streinul și alți colegi, să scoată o revistă șapirografiată, „Caietul celor patru” (1928), la care colaborează cu proză, dar conducerea școlii interzice apariția publicației. Debutul propriu-zis se produce în timpul studenției la Facultatea de Drept din Cernăuți, când publică versuri în gazeta locală „Tribuna”. Se înscrie, concomitent, la Facultatea de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288854_a_290183]
-
, publicație apărută la București, bilunar, între 1 decembrie 1915 și 14 august 1916. De la 1 decembrie 1915 până la 18 februarie 1916 are titlul „Revista copiilor «Carol I»”. Până la numărul 30-31 a fost scrisă de mână și șapirografiată, într-un număr foarte mic de exemplare. Redactorii sunt elevi de liceu; ilustrația îi aparține lui I. Anestin. Sunt publicate versuri, povestiri pentru și despre copii, unele traduse din limba germană, nuvele, anecdote, glume, jocuri, materiale cu caracter informativ. La
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289179_a_290508]
-
moldavă... 487 Diogene Gafița, profesor de română la Liceul „ștefan cel Mare”, cel mai mare dintre frații Gafița. Timide preocupări literare În liceu, la „Nicu Gane”, când, Împreună cu Mihai Gafița, a scos revista școlară „Răsărit de soare”, În câteva numere șapirografiate. După ieșirea la pensie, a publicat câteva medalioane În ziarul județean „Zori Noi”, despre personalități pe care le-a cunoscut: Tudor Vianu, Artur Gorovei ș.a. Vădește talent, dar din păcate nu l-a pus În valoare. 900 Ai mai fost
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
a avut loc ședința de constituire a Institutului Obștesc de Istorie, Restituiri Literare și Folclor „Dimitrie Onciul” s-a decis ca această revistă să fie organ de presă al grupării noastre.” Primul număr al Mioriței este scris de mână și șapirografiat, ceea ce justifică deviza revistei: „Prin noi înșine” Semnificative devin versurile lui G. Coșbuc de pe pagina a doua a copertei: „Trăiesc acei ce vreau să lupte Iar cei fricoși se plâng și mor. De-i vezi murind, să-i lași să
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
începând din 1974 un supliment anual, un „caiet special”, consacrat unui singur poet (străin sau român din exil ori din țară) sau unui loc cu semnificație specială în biografia editorului (Râmnicu Vâlcea, Brașov). Suplimentul, de douăzeci de pagini cu text șapirografiat, este scris în limbile română, spaniolă, portugheză, franceză și engleză. Multe ilustrații, desene și portrete de Mattis-Teutsch, Șt. Eleutheriade, Demian, Marcel Iancu, Radu Maier, Ortega Leyton, Marion de Champ, Vintilă Horia (autoportret) ș.a. dezvăluie factura modernistă a acestei publicații pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288082_a_289411]
-
numeroase periodice, între care „Junimea literară”, „Azi”, „Familia”, „Pagini literare”, „Societatea de mâine”, „Viața literară”, „Calendarul”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Bucovina literară”, „Limba română” ș.a. Redactor la „Glasul Bucovinei” și „Deșteaptă-te, creștine!”, în 1931 va scoate, împreună cu alți colegi, revista șapirografiată „Gâtița calicilor”; în anii următori e în redacția altor publicații: „Pana literară” (1933), „Orion” (1933-1935), „Argonaut” (1934), „Nord” (1938). După 1944 va colabora la „Familia”, „Gaudeamus”, „Crișana”, „Filobiblon”, „Nebănuitele trepte”, „Orizont”, „Limbă și literatură”, „Cercetări de limbă și literatură”, „Țara
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290687_a_292016]
-
MOFTUL ROMÂN, publicație umoristică, șapirografiată, apărută la Paris în cinci numere (șase în numerotarea revistei, căci multiplicarea numărului 3 a fost intenționat omisă), în 1951 și 1952, fără a se indica datele realizării fiecărui număr în parte și fără să se specifice colegiul redacțional. Formatul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288203_a_289532]
-
CURIERUL ROMÂN, publicație apărută la Paris, bilunar, între 1 mai și august 1948. Este prima revistă redactată în limba română pe care exilul intelectual românesc anticomunist din Franța a făcut-o să apară. Cuprinzând în medie 24 pagini șapirografiate, de dimensiunile unui caiet comercial, fiecare număr are sumarul extrem de riguros structurat. Se rezervă un spațiu larg știrilor, grupate în două ample compartimente: cele din străinătate și cele din țară, acestea din urmă, la rândul lor, având subdiviziuni de ordin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286600_a_287929]
-
personalități discutate mai mult sau mai puțin critic, care reprezentau România de dinainte de război, o Românie pe cale de dispariție violentă. Se editau ziare. Comitetul Național Român scotea La Nation Roumaine, exista un ziarist evreu, René Théo, care scotea o gazetă șapirografiată foarte bine documentată, câteodată de scandal, dar nu de șantaj, cum afirmă astăzi unii, care se numea B.I.R.E., Buletinul de informare al românilor din exil, vreme de mulți ani singura sursă de informare a diasporei române. Emigrația era îndușmănită. Erau
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
viziune, cât și de limbaj, derivând și fragmente de imaginar, dinainte stabilit ori creat în focul creației ardente. Pentru că obsesia eliadiană a fost scrisul, dar și mărturisirea acestuia în oricare dintre publicațiile contemporane sieși, fie și în obscure tipărituri (chiar șapirografiate). Eu văd în asemenea risipire a vocației de scriitor un dor nespus pentru limba română, care se putea audia în orice depărtare de pe globul pământesc, dacă nu era posibil în țara lui de origine (vezi jurnalul lui Virgil Ierunca). Are
Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
constanta sigură a informației, sinteza lui este străbătută de ideea că "lupta exilului românesc a fost, înainte de orice, una morală". Ca organizare, ediția critică a publicației " Caete de Dor" este concepută în serie de șase volume a celor 13 numere șapirografiate. "Trasă la stencil", în formularea lui Constantin Amăriuței, el fiind cel care împreună cu Virgil Ierunca, și-a asumat rolul "modest", în ceea ce-l privește, de a fi redactor al numerelor 1-7, pentru ca, numerele în continuare, de la 8 la 13, să
"Caete de Dor" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14282_a_15607]
-
Amintiri pentru cei mai tineri „Muguri”, în „Muguri”, Rădăuți, număr jubiliar, 1972, p. 15). După o întrerupere de aproape trei decenii, în 1968 revista „Muguri” reapare într-o serie nouă. Cu toată Pledoaria pentru literatură din primele numere, care apar șapirografiate, sub îndrumarea profesorului Vasile Precop, „Muguri” descifrează curând „filozofia nouă” a veacului, consacrând pagini consistente unor „preocupări de cercetare științifică” din liceul devenit „Industrial”, interesante astăzi doar ca documente de epocă. În 1972 apare un număr jubiliar ocazionat de centenarul
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
edita revistele oficiale, cât mai ales inițiativa unora de a publica reviste pe cont propriu, adesea sub impactul literar al unor scriitori contestați de profesori. La Fălticeni, viitorul romancier Mihail Șerban debutează în 1929 cu schița " Prima dragoste" în revista șapirografiată a Liceului Nicu Gane, intitulată Zori de zi. Trei ani mai târziu, Horia Lovinescu publică prima creație în versuri, în revista Ion Dragoslav de la același liceu. Cu o activitate literară bine susținută, școala din Fălticeni a fost cadrul de debut
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
proclamă viața ,,agramaticală și profund subiectivă” și ,,sinceritatea inconștientului” ca valori supreme (,,Numai și numai sinceritatea inconștientului e rana deschisă a fructului pur spiritual” - Scrisoare fără mărci, Scriitorii noștri cu fustă și cercei). Între 1930 și 1935, în câteva numere șapirografiate, redactează o revistă personală, pe care o intitulează, ,,Șiș”, cu trimiteri la condiția de marginalizat, dar și la agresiunile ,,de corecție” prin care, în numele suprarealității construite, literatura de sușă anvangardistă urmărea să submineze cotidianul și pe om. În caietele din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
personalități discutate mai mult sau mai puțin critic, care reprezentau România de dinainte de război, o Românie pe cale de dispariție violentă. Se editau ziare. Comitetul Național Român scotea La Nation Roumaine, exista un ziarist evreu, René Théo, care scotea o gazetă șapirografiată foarte bine documentată, cîteodată de scandal, dar nu de șantaj, cum afirmă astăzi unii, care se numea B.I.R.E., Buletinul de informare al românilor din exil, vreme de mulți ani singura sursă de informare a diasporei române. Emigrația era Îndușmănită. Erau
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]