321 matches
-
nu atîrnă la destin, fiindcă ,în fiecare clipă este cuprins ceva care nu se face trecut și care-i prisosește soartei." Un simplu joc, un amuzament de vîrstă barocă, din care Petru Creția face un text încîntător și clasic. O șaradă cu morți și-nvieri care nu sînt, nici una, de-adevărat, cum nu erau, niciodată, în povești. Acolo unde eroul are un pieptene și maștera are o oglindă, instrumente fasonînd, amîndouă, o imagine disputată, egal, de rău și de bine. Și-
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]
-
cu desenul complicat în care trebuie să ghicești un călăreț ascuns, bine mascat de detaliile-capcană, învăluitoare. Tot astfel și cu globalizarea. Mâine, probabil, când o să ne globalizăm de tot, harta Europei va deveni și ea un astfel de joc. O șaradă, în definitiv. Printre Luxemburg, Andora, Olanda, Elveția, Spania și așa mai departe, să zicem că într-o zi cineva va avea de indicat țara nu de mult primită în bătrânul continent cu capitala ei numită București. Din capul locului, europenii
Simplițian by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11280_a_12605]
-
ales, de ce? runbaby, de ce ești atât de vehemență? de ce îl ataci pe om pentru că are o dietă sănătoasă (pe care și tu ți-o dorești pentru tine) sau pentru că posedă minimă moralia în prima ediție? dragoș, in ce priveste toată șarada asta cu ap, cred că știi la fel de bine ca și mine că te lași purtat de val. @moonbaby nu sunt vehemență, nu de data asta, cred că nu s-a înțeles bine tonul intervenției... îi spuneam doar să se relaxeze
Omul fara dileme by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83015_a_84340]
-
al patrulea volum: I Poezii (1984), ÎI Proza scurtă (1995), III Lunatecii, român (1997), IV Publicistica (2001). Mă familiarizasem de mult cu scrisul lui Ion Vinea, tot parcurgând revistele și ziarele Bibliotecii Academiei și unde, nu de puține ori, dezlegarea șaradei pseudonimelor era o provocare petrecută imediat dar cu răspuns mai totdeauna reflexiv. De aceea, acest întreg editorial actual și altul promis în câteva volume în perspectiva desfășurării publicisticii, oglindă a replicilor unui om care nu înțelege convenționalismul și interferențele dezinvolt
Literatura si evenimente by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14772_a_16097]
-
îi aduce o moștenire neașteptată, este fructificata pentru finanțarea revistelor "Deșteptarea" și "Omul liber", după mărturia lui Șasa Până din Notița bibliografica la volumul de versuri Nocturne, de Tana Quil. Aminteam mai sus despre angajarea într-o adevărată rezolvare de șarade pentru fixarea realității unor pseudonime. Este și motivul pentru care, în Notă asupra volumului, d-na Filipas își mărturisește doar "aspirația" la o cuprindere exhaustiva a publicisticii, pragurile fiind puse de rezervă identificărilor, fie că este vorba de pseudonime, fie
Literatura si evenimente by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14772_a_16097]
-
cuprindere exhaustiva a publicisticii, pragurile fiind puse de rezervă identificărilor, fie că este vorba de pseudonime, fie de texte nesemnate, de jocul nefast al cenzurării numelor, la care se adaugă descomplectarea colecțiilor din marile biblioteci. Referitor la asemenea dezlegare de șarade, am reținut sugerarea Margaretei Feraru din notă la ședința din 7 decembrie 1930, din volumul III al Agendelor lui E. Lovinescu, la rubrică din "Facla" semnată F.A., privind articolul Memorialistica despre E. Lovinescu " Dacă autorul nu e F. Aderca după cum
Literatura si evenimente by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14772_a_16097]
-
a fost să fie: "zevzecule/ desenezi femei fermoare/ deschizîndu-se pînă la capăt sub nările tale umflate/ înțepate de viespi de muște/ sorbindu-ți/ măduva din șira spinării/ amintirile// zevzecule/ la capătul viziunilor tale e seară/ în urechile clăpăuge rîmează mistreții șaradelor/ frînturi din elocința veche a zeilor/ putrezesc în mulajele norilor// ca într-un pîntec enorm golit de organe/ în capul tău se aprind filamentele/ substituind ceea ce nu poate să existe..." (Cap sec)-. Adică însăși antipoezia pură.
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
1965, Tolkien întreprinde o serie de corecturi pe text, înlocuiește prefața originală cu una nouă și adaugă un index de nume și trimiteri la pagină, însă într-o variantă abreviată. Este momentul în care, asemeni magicianului Gandalf, confruntat cu o șaradă inscripționată în piatra Porților închise ale Minelor Moria, cititorul trebuie să dezlege enigma cuvintelor autobiografice ale lui Tolkien, pentru a realiza dificultatea situației și a merge mai departe cu sufletul împăcat: Cînd, în cele din urmă, cuvîntul "sfîrșit" a apărut
O POVESTE CU UN TOLKIEN by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15252_a_16577]
-
curs invitației dv. și vă comunic un scurt text. Vă rog să-l citiți cu atenție și să-mi spuneți dacă știți cine l-a scris, cînd și unde l-a publicat și la cine se referă. Nu e o șaradă. Dacă pare un joc, trebuie să precizez că nu este al meu, ci al istoriei literare. Iată textul: "După Bestia dlui deputat Diamandi, piesa în care autorul a țintuit la stîlpul infamiei o femeie din aristocrația de astăzi, iată-l
SCRISORI CĂTRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13760_a_15085]
-
manierism" de opera severineano-timișoreanului poet. Rezolvare pragmatică, avantajoasă din toate punctele de vedere, pentru că îi scutește pe cei în cauză de prea multe comentarii și implicit de foarte posibile alunecări în ridicol. Pentru că poezia lui Șerban Foarță este o perpetuă șaradă în care niciodată ceea ce se vede nu este ceea ce pare a fi. Stilul Foarță, probabil marca cea mai protejată din lirica românească, este un amestec între spontaneitate - improvizația după ureche demnă de un lăutar rutinat - și erudiție rafinată, de doctor
Vă place Foarță? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13840_a_15165]
-
la bravele Cete Unde stăpânea Tata Mare-al meu, Regele Dromichete! 11.X.2009 Către sinele meu Prin toate primejdiile m-ai trimis și purtat: De la Roșu împărat la Verde împărat, La răscruci iscodit de Sfinxul cel firoscos, Din toate Șaradele sale m-ai scos Până la Patria părinților astrali Purtat în pliscul Ghionoaiei ca nucile de migdali, în lâna oilor dus ca semințele de scaieți, Unică semănătură pe ogoarele mai multor vieți, în gușa mierlei, cu sâmburii în strugurii de iederă
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
textul tău. Răspuns și întrebare Ce te faci cu răspunsul acesta inextricabil ostenit de-a bîjbîi mereu după sine de-a-și absorbi propriul întuneric aidoma unui orb cînd nu mai există nici întrebarea. Călătorie Degetul de piatră-al statuii dezlegînd șaradele vîntului de dimineață ți se-ncrețește pielea cum apele Jiului devine dintr-o dată prea mult frămîntat mormîntul moale cum ceara și moartea proorocește aidoma unei flori din goana mașinii la marginea pajiștii cum a unei coli de hîrtie cu suspine
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7242_a_8567]
-
prin simbolism și poezia avangardei, pînă la poezia anilor '60 și manierismul specific liricii lui Șerban Foarță. În lirica lui Cristian Bădiliță nimic nu este ceea ce pare a fi. Întotdeauna, dincolo de aparenta simplitate a versurilor se ascunde altceva, o mică șaradă, un joc al inteligenței, o punte de comunicare către poezia unei alte epoci. Unele versuri par a fi extrase din romanțele lui Minulescu, fără a fi însă din Minulescu ("De-un an de cînd mă arzi pe jar/ cu ochii
Jocurile erudiției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12253_a_13578]
-
materia dansînd." (p. 64) Versurile lui Cristian Bădiliță sunt o combinație de erudiție și spontaneitate, de rafinament savant și ludic poznaș. De aceea ele pot fi citite cu inocență chiar și de un public mai puțin instruit, incapabil să identifice șaradele livrești ale poetului. Impecabilă la nivelul prozodiei, poezia lui Cristian Bădiliță se citește cu plăcere de oricine, chiar dacă unii vor înțelege din ea ceva, iar alții cu totul altceva. Pe de altă parte, este limpede că aceste texte conțin, pe
Jocurile erudiției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12253_a_13578]
-
lucrurile să fie și mai complicate, fiecare personaj nou intrat în scenă este însoțit de o poveste a sa, realizată prin flash-back-uri, ca în romanul lui António Lobo Antunes, Manualul inchizitorilor. Este inutil de spus că în stilul deja binecunoscutelor șarade epice ale lui Dumitru Țepeneag, multe dintre aceste povești sînt extrase din rubricile de fapt divers ale ziarelor. La fel ca un criminal din romanele polițiste care lasă în mod deliberat urme ale crimelor sale pentru a face mai interesantă
Un șaizecist postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12370_a_13695]
-
pînă aproape de nivelul la care ele devin obscure, Constantin Virgil Negoiță este un prozator care începe să conteze în literatura română actuală. La fel ca și colegul său de generație Dumitru Țepeneag el își transformă cărțile într-un fel de șarade epice, la descifrarea cărora bietul cititor trebuie să asude din greu. Mă întreb dacă nu cumva ar fi cazul ca viitoarea carte a lui Constantin Virgil Negoiță să fie un eseu despre aplicațiile matematicii fuzzy în literatură. Cu siguranță, o
Umanitatea în 60 de pagini by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11692_a_13017]
-
construirea lui inițială. Cmbinație de sofisticărie narativă și lejeritate stilistică, niciodată comode pentru cei care doresc să le afle toate înțelesurile, cărțile de proză ale lui Dumitru Radu Popa (fie ele volume de povestiri, romane sau pseudoromane) sînt niște incitante șarade epice, pretext pentru subtile dezbateri între specialiști, dar și o lectură plăcută pentru cei care obișnuiesc să citească o carte în metrou, pe drumul zilnic dintre birou și casă. Dumitru Radu Popa, Sabrina și alte suspiciuni, Ed. Polirom, Iași, 2004
Proza de laborator by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12999_a_14324]
-
deziluzie." (p. 283) În mod surprinzător, mulți comentatori au căutat Sensul, au vorbit de inițiere, euristică, epifanie... Ei bine, cu tot ineditul intervenției autorului în argumentul noii ediții care corectează sau indică noi piste de interpretare, deși vorbește și despre șaradă sau antihermeneutica lui Sontag, nu cred într-un punct final iluminator al acestei dispera(n)te căutări. Cu atât mai mult cu cât contrazice însăși metafizica construcțiilor lingvistice ale postmodernismului enciclopedic, mediatic în sensul cel mai larg, carnavalesc, ludic-apocaliptic. Paul
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14079_a_15404]
-
Dinu Flămând Mîngîind amenințător Fisură în dodecaedrul zorilor, noaptea și-a ratat din nou întunericul absolut; silabisești pe buzele răsfrînte ale nimicului începutul șaradei oedipiene. Gălăgios patetism al duratei Prezentîndu-se în impostură de dar divin, însă rănile somnului rămîn deschise, iar din tavan atîrnă zdrențe de întuneric mîngîind amenințător creștetul lucrurilor. Bătrînul Plinius La ieșirea din somn lumina zilei surprinsă e o pisică lingînd
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/14271_a_15596]
-
rostirea toată e în odihnă însă deodată hiatul tresare sintagma se-ntinde ca o râmă mai mare și-n capul frazei - pripită - adjectivele inflamate vomită e o dezordine acră și reflexivă punctele se albesc în derivă virgula-și lansează-n șaradă temute uzurile de paradă dar totul se stinge ușor în ritm de confetti: prin holul dezastrelor trece Rosetti sonet sobor al vocii mele îmi sparg fumul exact când nu mai am nimic de zis sunt agățat în sârme-interzis și buzele
Poezie by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/11429_a_12754]
-
direcția pe care doresc ei s-o urmăm. Rețeta acestor povești e simplă și serială: nicio poveste nu ajunge la deznodământ, fiecare poveste nu se termină de la sine, ci prin înlocuire cu alta proaspătă, care ține loc de rezolvare a șaradei dinainte. Dar să mă întorc la ceea ce ne preocupă până la paroxism în această clipă, chestiunea deconspirării. De ce bagatelizez eu această temă, așezând-o aici, în zona derizoriului și a spectacolului jalnic? Aflarea adevărului despre trecutul comunist nu e o temă
Vara 2006, teme românești by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/10323_a_11648]
-
HEPBURN În 1929 s-a născut actrița de film Audrey Hepburn. A interpretat roluri memorabile în câteva filme de referință, cum ar fi „Vacanță la Roma“ (1953) - pentru care a primit Premiul Oscar -, „Sabrina“ (1954), „Mic dejun la Tiffany“ (1961), „Șarada“ (1963) și „My Fair Lady“ (1964). A fost un arbitru în materie de bun gust în ceea ce privește îmbrăcămintea, o prezență magică pe marele ecran și o luptătoare pentru drepturile copiilor. A murit în 1993. Miercuri, 5 mai ÎNCEPUTUL REVOLUȚIEI FRANCEZE În
Agenda2004-18-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282378_a_283707]
-
ani, cu sprâncene extrem de groase și împreunate deasupra unui nas de om matur - o discrepanță ce o făcu să se gândească imediat că ar fi fost poate mai bine sa ramana leșinata cel puțin pentru o vreme, până când toată această șarada amețitoare avea să capete un sens. Dar era imposibil, căci băiețelul, îmbrăcat într-un foarte cuviincios costum de marinar, îi apasă pe frunte o pungă plină cu cuburi de gheață. Mai simți apoi o pișcătura în sânul stâng și, deschizând
UN EXEGET AL FANTASMELOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17872_a_19197]
-
sub bicele nopții/ legănăndu-se/ adormind silueta copacilor/ prevestind vocea furtunii și ceasul ănstrăinat printre/ spaime/ Eu umblu an fața oglinzii cu versuri/ vorbesc de/ unul singur/ mă tem pentru mine pentru găndurile mele nespuse? (Pisică noastră). Dezlegat de obligația alcătuirii șaradelor metaforice (uneori răzbate prin ele o anume stăngăcie, un efort excesiv, de rural supus la o "cazna" inedită), Ioan Tepelea da glas unei sincerități ce revelează umanul afectiv. Tehnică e astfel contrabalansata, excesul de artificiu e corectat:"an vis am
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
dar nu le rosteau niciodată numele; apelau la fabulă, la parabolă, la tot acel limbaj esopic pe care cenzura îl tolera iar cititorii îl descifrau cu deliciul cu care eroii unei povestiri polițiste a lui Edgar Poe spărgeau codul unei șarade. O problemă este, astăzi, dacă, o dată cu schimbarea literaturii și cu abandonarea modului "cifrat" de lectură, cărțile cu pricina pot fi recuperate de o generație care n-a învățat (neavînd nevoie) să citească printre rînduri. Mi-am amintit de aceste lucruri
Cititul printre rînduri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16693_a_18018]