22 matches
-
le ia în seamă, considerându-le fără soluții. Toți suntem resemnați: ăsta-i cursul vieții actuale, care, deși dureros, este fără întoarcere. De aceea caii doctorului Chirtoc: Breazul, Negruța cea borțoasă, care fată în vagon, Sura, Murgul cel Spetit, Dereșul, Șargul, toți vor duce pe drumul fără întoarcere toate amintirile și nostalgiile românilor, acolo,...în negura Istoriei, unde nepoții și strănepoții românilor vor căuta zadarnic farmecul retrăirii acelor vremuri. Se vor mulțumi doar cu parfumul acestor povești din romanul scriitorului Gh.
PEŞTERA DOCTORULUI CHIRTOC(2) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1428423826.html [Corola-blog/BlogPost/373859_a_375188]
-
arăta dorința feciorului de a ajunge la șezătoare și ale cărei versuri sunau cam așa: De-ar veni luna lu’ mai / Să mă pui stăvar la cai, / Să mă uit din deal în vale, / Pe care mă sui călare, / Pe șargul cu coama mare, / Pintenog de trei picioare, / Dă, murgule, pasu’ mare / S-ajungem în sat cu soare / C-am o mândră ca o floare / Și ne-așteaptă-n șezătoare. / Pe laița cu florile / Unde stau dorurile / Pe laița cu floricele / Unde-s
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Radacini_romanesti_satul_natal_copilaria_traditiile_si_pamantul_patriei_capitolul_xxv_.html [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
la Cluj la începutul secolului XX. În 1913 regizorul Jenő Janovics, pionier al cinematografiei și director al Teatrului din Cluj, a început colaborarea cu casa pariziană de filme Pathé și a turnat în oraș mai multe filme printre care "Murgul șarg" (în orig. "Sárga csikó") și "Din grozăviile lumii". La studiourile din Cluj ale lui Janovics și-a început cariera cunoscutul regizor Michael Curtiz (Mihály Kertész), câștigător al premiului Oscar pentru filmul Casablanca. Pe 3 iunie 2006, municipiul a fost gazda
Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/296743_a_298072]
-
scrieri, Mihail Sadoveanu prezintă o lume rurală tradiționalistă, care viețuiește după reguli străvechi și respinge inovațiile modernității. Neamul românesc este în viziunea lui Mihail Sadoveanu un neam bătrân dotat cu o înțelepciune milenară, iar, după cum menționează autorul, până și calul șarg pe care umblă vechilul Sofronie Leca este "„coborâtor din harmasarii furați de geți de la Dariu, fiul lui Istaspe, riga persienilor”". Oamenii trăiesc de secole în comuniune cu natura și nu pot admite distrugerea acesteia. Pentru un pădurar ca Neculai Peceneaga
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
și Înțelept. Dacă-i punea greutate mare, protesta. Moș Costică nu-l bătea niciodată, prea erau prieteni, Îl ruga doar: „Haide, măi băiete, nu mă lăsa, nu vezi că vor aiștea să ne pună pielea pe băț? Ce ne facem, Șargule, Îi lăsăm să ne Încalece?”. Șargu asculta, medita și deodată se Înforțoșa și scotea căruța din glod. Nu l-a dat nici când nu mai putea lucra, l-a ținut pană la sfârșit, apoi i-a depozitat pielea În pod
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Johannei. Aflând că trupele de honvezi se apropie de oraș, Háni l-a Înștiințat Îndată pe Iancu, l-a rugat să plece numaidecât, pentru a-și salva viața, și l-a condus prin grădina din spatele casei, unde era priponit calul șarg al acestuia. Astfel, Iancu părăsea În ultima clipă Abrudul, Îndreptându-se spre Câmpeni, de unde va organiza apoi contraofensiva Împotriva lui Hatvani. Desigur, este posibil ca această spectaculoasă povestire romantică, demnă de romanele de capă și spadă ale epocii respective, să
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
să uită-n jos/ Și-m intră-n grajdu de piatră./ Las’ pe Suru, las’ pe Murgu/ Și-m ia pe Galbenul Soare,/ Cal mai bun și mai blajin/ Și pe câmpuri ei plecară” (Ivești - Vaslui). Augmentarea cromatică a bidiviului șarg crește luminozitatea degajată la nivel stilistic, harnașamentul ornat și imaginea răsăritului conducând la o intensitate orbitoare. În basmul Ileana Simziana, din colecția lui Petre Ispirescu, Galben- de-Soare este calul cu forțe maxime și se află, desigur, la zmeu. În
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
frâu-n cap și-ncalică pă mine - și zâce - să-mi aflizâce - zboru meu - zâce. Ăsta a fost Galben de Soare.” (Boișoara - Vâlcea). Dublul eroului care imită zeii este voinicul moldovean care îl salvează din gura șarpelui. Calul acestuia este tot șarg și vine din cea mai însorită zonă românească: „Tare-m' vine, frate dragă,/ Să vez', d-un mic moldovean/ P-un cal galben, dobrogean/,/ Coama-i galbenă șiofran,/ Coama-i bate bocnița” (Giurgiu). Accentul apăsat pe descrierea calului sugerează forța
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
elibera fertilitatea gliei. Jocul năzdrăvan al calului subliniază aura de „Fecundator”(Mircea Eliade) al țarinei: „Șiunde-l strânse/ Și-unde-l frânse,/ Calul sare și răsare,/ Sare-n vânt, sare-n pământ”. O dată în plus, astrul vieții apare sugerat în text de atributele șargului. Înălțimea saltului ce îi permite să revigoreze câmpii, crânguri, munți și stei seci, precum și efectul luminos al apariției lui (răsare), pregătit deja de portretul strălucitor, ne convinge că avem în față calul lui Mithra sau al lui Sol Invictus. De
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
prezență terifiantă din această categorie este Sâla - Samodiva, cu care se întrece BogdanDimian) constituie un semnal în plus că încercarea are o finalitate maritală. Întoarcerea din neant este în goană, sub urmărirea răzbunătoare a zânelor. Ajutat de energia uraniană a Șargului, Gruicea reușește să le prindă printr-o rănire magică chiar cu un element propriu ființei lor: argintul cuțitului. Aducerea lor legate, ca o hiperbolizare a reușitei solicitate, este o imagine familiară din colindele de flăcău, în care, după o luptă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
iele prin văzduh și cum s-a prăbușit mort în curțile lui Neagu. Boierul se hotărăște să se întoarcă pe moșia părintească, numai pentru a descoperi că întregul conac arde. Văzându-și întregul avut mistuit de foc, eroul își îndreaptă șargul spre moșia iubitei moarte, însă, pe drum, dă peste moara despre care istorisise Ion. Neavând unde să se adăpostească, boierul intră curajos în perimetrul damnat. Episoadele subsecvente constituie adevăratul nucleu de teroare, cu accente difuze de feerie romantică. Este tot
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ca să se liniștească: tot e mai bine decât să faci fetele să urle alergând după ele cu briciul. Cel puțin, nu mai latră câinii degeaba. Și apoi, baronul și paznicul lui de vânătoare vor alege împreună un alt cal, un șarg lat în spate. Ajung și în luna septembrie, iar fericirea, pe care nimic nu vine să o susțină, începe să se risipească, se manifestă iar dispoziția sumbră, toanele. Le simte Grégoire, pe pielea lui: șargul nu e niciodată gata la
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
împreună un alt cal, un șarg lat în spate. Ajung și în luna septembrie, iar fericirea, pe care nimic nu vine să o susțină, începe să se risipească, se manifestă iar dispoziția sumbră, toanele. Le simte Grégoire, pe pielea lui: șargul nu e niciodată gata la vreme, nu e niciodată destul de curat, grajdul miroase prea tare a pișat, cine m-o fi pricopsit cu un asemenea grăjdar? Grégoire nu se plânge, n-are nici zece ani, se alege cu urechile înroșite
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
al ei, scris în franceză, Alexandra iubirilor, de curînd publicat la Compania, în traducerea Elenei-Brândușa Steiciuc . O ,alergare" cu trenul (și, deopotrivă, o alergare de cai...), către vreo destinație mai mult decît vagă, pe locul de la geam, desfătînd-o cu priveliștea șargului gonind, îi dă Alexandrei răgazul să-și socotească viața în amanți. La cîțiva ani, la cîteva luni apare-un nume nou de care ia cunoștință o tînără prea trăită și pe care-l pescuiește, acum, între două ocheade prin compartiment
Marele șarg by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11159_a_12484]
-
greoaie, cu flamurile zdrențuite, cu meseriile și iubirile uitate." Un roman despre ,veterani" și lume pustie, pe-o rînă, ca gospodăria unei văduve de război. Din tot avutul ,colectivizat", cu vieți și idealuri la grămadă, a mai rămas un cal șarg, nemuritor, Calul Apocalipsei...
Marele șarg by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11159_a_12484]
-
Alecsandri, fie o nuvelă fantastică onorabilă, fie o schiță de roman aventuros, pe motivul sorții schimbătoare. Rama în care se petrece îi anulează, însă, ambele posibilități. Ce se întâmplă? Un fecior de neam îi cere slugii, Ion, să-i pregătească șargul - să se fi gândit Gane că într-o tradiție ceva mai livrescă moartea îl călărește și ea? - ca să meargă la conacul lui Neacșu, unde să o întâlnească pe frumoasă fiică a acestuia, Elena. Om cu frică de zicerile vechi, Ion
Nopți de pomină by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5889_a_7214]
-
haină de călătorie gri cu podoabe discrete de argint, cizme Înalte de piele vopsită tot În gri și o pălărie cu panglica de aceeași culoare. Cât despre jupân John Smith, cel mai tânăr din ei, acesta venea călare pe un șarg. Haina lui era castanie; avea cizme de călărie din piele și o pălărie cu trei pene mici, albe. Amândoi arătau obosiți și colbuiți, ca oamenii care călăriseră câteva zile fără istov. Bagajele lor erau puține, constând din doi saci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
rapid și profesional, Își repartizau adversarii. Alatriste avea să se ocupe de cel mai mare din cei doi tineri, englezul cu haine gri și cal pag, În timp ce italianul avea să-i facă seama tânărului În haine maro care călărea pe șarg. Fără focuri de pistol, fiindcă totul trebuia să se desfășoare cu discreția suficientă pentru ca, odată treaba mântuită, ei să scotocească prin bagaje, să găsească documentele și, bineînțeles, să-i ușureze pe răposați de banii pe care Îi aveau asupra lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
arunca asupra primului apărut de după colț, nelăsându-i nici cel mai mic răgaz să riposteze. Într-un fel sau altul, nimerise bine, fiindcă Alatriste reuși să vadă un tânăr blond, Îmbrăcat În haine castanii, ținând În mână dârlogii unui cal șarg, scoțând o exclamație de alarmă pe când sărea Într-o parte ca să se ferească, miraculos, de Împunsătura teribilă pe care italianul o repezise Înainte nedându-i timp să ducă mâna la spadă. — Steenie!... Steenie! Părea mai curând un strigăt de prevenire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
a temut să nu se fi întâmplat vreo poznă. S-a temut poate să nu cugete prea mult asupra unor împrejurări nouă, pe care mai curând dorea să le lase nedeslușite. S-a abătut pe la grajd și a văzut pe Șarg liniștit: a întors spre el botul și a făcut ușurel: Hn-Hn! Atunci a ocolit colțul casei celei mari, la pridvor. În pridvor, în bătaia soarelui, ședea la pământ un copil străin. Era bălănel și cu ochii căprii. Ochii lui mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Moșule, cată de-i da de știre diacului! Apăi, veștile au și ajuns la el, căpitane, surâse îngăduitor starostele. Uite-l că vine dinspre Poiana Căldărușii! Oștenii se repeziră să-l lege pe diacul Radu, urcându-l pe un cal șarg, în timp ce domnița fu așezată într-o căruță de-a bătrânului staroste. Amândoi erau palizi, cu ochii trași de nesomnul nopții, dar încrezători în destinul lor. Bătânul staroste își îmbrățișă ca pentru ultima oară, îmbărbătându-l, însă, pentru încercările la care
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
semnul lumii și a literaturii ca teatru. Primele poeme exersează încă maniera descriptivă în tonalitate elegiacă - un tablou dominat de înserări, păsări, șoapte, căderi -, în care eul poetic e mai mult o prezență discursivă decât lirică: „Ram de măslin purtam./ Șarg eram în amurgul/ de tamburină./ Mă-mpiedicam în cercuri - cercuri/ desprinse din siluete de cal/ galopând/ ah! în tăceri depărtându-se...” (Elegie). Câteva durități, imagini percutante, oximoronice, tulbură ritmul egal al versurilor: „luna era cu flegmon”, „fluturi zboară, prin țeastă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287651_a_288980]