765 matches
-
zilele de Pesah. Simți că nu mai are aer și se prăbuși fără cunoștință, sub arșița fierbinte a soarelui necruțător. * Când deschise ochii, nu a realizat unde este. Visase? Se întâlnise cu Moise în pustiu și acum era într-o șatră de lăieți ce se mișcau haotic în jurul ei? Visul ei devenise o altă realitate. Capul îi era așezat în poala unei țigănci vioaie, care o freca pe la tâmple cu o fiertură de oțet amestecat cu plante ce aveau miros plăcut
(II) ?' IAȘI, IUNIE, 1941 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1495208302.html [Corola-blog/BlogPost/372134_a_373463]
-
că mă făcuși curios! Cum băiatul tăcea posomorât, bunicul îi eliberă urechea ce plătise scump pentru eroicul ei posesor și îl mai premie cu un bobârnac ceva mai blând, numai cât să își sublinieze tăria cuvintelor de dojană. - Haideți în șatră să vă dea Buna altele, pezevenghilor! Ați prăpădit bunătate de plăcinte!... Ce chelfăneală v-ar mai trebui! Îi înșfăcă ceva mai îmbunat de gulere și îi duse plocon nevestei, care îi primi înduioșată de expresiile lor umile și amărâte. - Maimuțoii
ÎN OGRADA BUNICILOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1482240344.html [Corola-blog/BlogPost/374073_a_375402]
-
mostră de etimologie populară, și apropierea de substantivul tron, scaunul pe care stă regele, învingătorul în jocul ce-i poartă numele (șah „rege“). 3. S-ar putea invocă și încer¬carea de evitare a legăturii fonetice a lui șatran cu șatra nomazilor prin a > a > o, favorizată pentru primul a de lipsă accentului. Desigur, nu avem pretenția de a fi epuizat toate posibilitățile de explicare etimologica a cuvântului șotron dar, dacă lucrurile stau aproximativ cum au fost prezen¬țațe, rezultă că
ŞOTRON ORI ŞODRON? de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1320 din 12 august 2014 by http://confluente.ro/ion_carstoiu_1407820325.html [Corola-blog/BlogPost/360054_a_361383]
-
pe alei, peste cafeaua cu gust de arțar râșnită prin pieptu-ți otrăvit cu amar. râdeai, așezându-ți dimineața pe ochi și mâna-ți de lut tremura, prinzând plopi, colibe făceai din fărâme de pâini să-ngropi înserarea ca pe-o șatră de câini. sub tălpile-ți reci, mușuroi de furnici cărau inocența-ți pe sub frunze, c-un bici, și tremur de vânt se-așeza, lin, în păr, să-ți simtă lumina cuprinzându-l cu dor. de tine uitai, doar, la mine
AMINTIRI DE CAFEA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1468048762.html [Corola-blog/BlogPost/382118_a_383447]
-
fără vorbe, dar cuvinte mai am. • Am o pisică dresată... Merita toți banii care îi primește (Beatrice Vaisman). • Măgarul troian! • Lumea e condusă (relativ) de proști și fotbaliști. • Mai spune-mi o dată, dar mai rar, ca să prind ideia repede! • Fiecare șatra cu eroii ei... • Stridiile fac perle, dar nu se aleg cu nimic din truda lor! (Nicu Călugărița) • Poți să fii plin de mușchi și să ai sufletul obosit... Eu știu franceză din familie, suntem franc-afoni! • Am două vești și-s
PĂSTREAZĂ-ŢI UMORUL & CU DEGETUL PE RANĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 by http://confluente.ro/dorel_schor_1409567649.html [Corola-blog/BlogPost/376277_a_377606]
-
sfătuiesc să facă acest pas- se resemnează, spunând: “Fiecare om are un destin al lui.” “Catalina, fir de iarbă” este povestea unei fete care este răpită de la părinți de niște țigani căldărari când avea un an și jumătate. Crescută în șatră, deprinde obiceiurile țigănești inclusiv pe acela de a da în cărți, inclusiv descântecul atunci când le amestecă. Trecând printr-un sat și fiind foarte cald afară, poposește la o casă de români pentru o cană cu apă. Îi propune femeii, pentru
CRISTINA CREŢU ŞI FARMECUL POVESTIRILOR SALE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 by http://confluente.ro/vasilica_ilie_1488098527.html [Corola-blog/BlogPost/366188_a_367517]
-
una din zile o chemă pe nevastă în tindă șI o rugă să ia loc pe prag să-I spună o vorbă: -Fă, Mario, zice el, îmbujorat la față, fusei pe la nașu Ghiță Băngoi și uite ce aflai: a venit șatra lui Polizache de la Ruși și din bulgărele de aur pe care-l avea, a tăiat gologani să-i deschidă fetei prăvălie. Ce-ai zice dacă am face și noi ceva gologani să-i trântim fetei o cârciumă în centrul satului
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1456987962.html [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
bate și nouă ceva gologani!... Nu dormi toată noaptea, se frământă, se gândi, se socoti, și se sculă cu noapte-n cap, se îmbrăcă binișor să n-o trezească pe nevastă-sa și plecă spre poiana unde-și așezase Polizache șatra, la Poarta Gârii. Acolo țigănia era în toi, țiganii băteau la căldări, pirandele puseseră tuciul să cășcălească mămăliga, copiii pe lângă ele săreau și se zbenguiau. Duran se apropie de șatră, câțiva câini din căruțe îl luară la lătrat, dar el
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1456987962.html [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
nevastă-sa și plecă spre poiana unde-și așezase Polizache șatra, la Poarta Gârii. Acolo țigănia era în toi, țiganii băteau la căldări, pirandele puseseră tuciul să cășcălească mămăliga, copiii pe lângă ele săreau și se zbenguiau. Duran se apropie de șatră, câțiva câini din căruțe îl luară la lătrat, dar el nu se feri, merse direct la meșterii care băteau fierul: -Unde e, mă, Polizache? -Da’ ce-ai boiarule cu el?- îl întâmpină o pirandă. -Am o treabă! -Haaa, Poizache, strigă
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1456987962.html [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
sugă c-am umblat la uleie și-am scos mierea! Și la noapte ne-apucăm de treabă! -Bine, nea Tudore, așa rămâne! Dar mucles... Duran puse degetul la gură în sensul că nu spune nimănui și plecă acasă. Pe seară șatra de țigani se înființă la el la poartă. Deshămaseră caii pe poiană, aprinseseră focul și se pârleau pe lângă flăcările care miroseau a balegă arsă. Poiana se umpluse de țigani și mai mari și mai mici, desculți și despuiați. Câteva chivuțe
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1456987962.html [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
zestre a muierii. Dar vorba e vorbă... Își cărară țiganii foalele, cărbunii și sculele lor și intrară în beci. Le-aduse femeia de-ale gurii, pâine, brânză, lapte covățit, ouă fierte și slană. Pe unul din ei îl trimise la șatră cu o oală de untură și cu un ciurel de mălai să le dea țigăncilor să facă și ele mămăligă să- întingă în untura din tigaie. . -Adu marfa s-o vedem!- zise Polizache într-un târziu cu ochii pe sus
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1456987962.html [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
apar o luă pe drum către Roșiori, poate se va întâlni cu ei. Merse toată noaptea, se întâlnea cu care cu poșircă, cu porumb, cu grâu, cu sare, cu gaz și-i întreba pe oameni dacă n-au văzut o șatră cu două căruțe de țigani. Unul din ei se numea Polizache din Roșiori, cam la patruzeci de ani așa, urât, cu buza de jos tăiată. Toți însă dădeau din cap că n-au văzut și nici n-au auzit de
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1456987962.html [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
bancă să dai o declarație! -Păi...stai să vezi... -Ce să văd? -Să-ți spui cum e tărășenia! -Spui dumneata tărășenia în scris! -Stai, domnule, un pic, să-ți povestesc și dumitale pățania mea: a venit la noi în sat o șatră de țigani cu unu Polizache, un țigan cu buza de jos tăiată, și m-a păcălit, a zis că el știe să facă bani...Strânsesem și eu din munca mea de-o viață niște aur și voiam să-mi facă
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1456987962.html [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
plecat. În țară noi suntem stăpânii! Doar trădătorii vă slujesc, Ca iar să umiliți românii, Ce v-au primit și vă hrănesc.. Acest pământ udat cu sânge, Și apărat de-ai mei străbuni. Ardealul meu, nu va ajunge, Nicicând o șatră pentru huni! Trădătorii ce-și vând conștiința, De ce-au uitat pe ai lor străbuni, Ce au murit păstrând credința, Uciși de neamul ăst ,de huni! Noi ne-am născut în astă țară, Și-aici de mii de ani suntem
ISTORIA NU UITĂ! de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 by http://confluente.ro/gabriela_zidaru_1435781013.html [Corola-blog/BlogPost/369761_a_371090]
-
nu: Iosif Visarionovici); dar prenumele Ilarion se „întregește“ prin numele Bujdea < bujdea / bujdă „cocioabă / bordei ca de / din calea migratorilor“ (cf. bujdi, „a năvăli / țâșni“ - DEX-75, 102), amintind și faptul că Ilarion Bujdea, pe când „avea vreo doisprezece ani“, «umbla cu șatra din sat în sat» (p. 20), apoi, ca „soț al Glafirei“, a devenit, grație „transformărilor socialist-colhoznice“ și „agricultor fruntaș pe raion“. Se poate spune că Bujdea este „un țigan integrat colectivității sătești, cinstit, muncitor“. Onomasticul valah, Gavrea - ține loc în
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 by http://confluente.ro/ion_pachia_tatomirescu_1497087337.html [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
urs“, ori la gavrilă, „urs mare“, cu trans-semantizare / simbolizare și în „jucător de urs“, „ursar“ etc. Eroii nic-țic-uani, Ilarion Bujdea și Gavrea, se cunoșteau bine din copilărie: Se știu mai demult, de când aveau doisprezece ani; pe atunci, Ilarion umbla cu șatra din sat în sat, iar Gavrea alerga cu limba scoasă să găsească un stăpân; odată, de Anul Nou, Gavrea s-a luat la harță cu stăpânul, pentru simbrie; de la harță au ajuns la bătaie; băiatul s-a ales cu un
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 by http://confluente.ro/ion_pachia_tatomirescu_1497087337.html [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
harță au ajuns la bătaie; băiatul s-a ales cu un ochi umflat și vânăt; a fugit cu gândul să ajungă în satul lui, la părinți; pe drum s-a întâlnit cu șătrarii lui Ilarion», a fost primit / salvat în șatră; «vreo două săptămâni Gavrea a stat în șatră; și-a pus haine zdrențuite, iar Ilarion îi mânjea fața cu funingine în fiecare dimineață, să pară țigan, și-l sfătuia să-și pună paie în opinci, ca să-i fie cald» (p.
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 by http://confluente.ro/ion_pachia_tatomirescu_1497087337.html [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
ales cu un ochi umflat și vânăt; a fugit cu gândul să ajungă în satul lui, la părinți; pe drum s-a întâlnit cu șătrarii lui Ilarion», a fost primit / salvat în șatră; «vreo două săptămâni Gavrea a stat în șatră; și-a pus haine zdrențuite, iar Ilarion îi mânjea fața cu funingine în fiecare dimineață, să pară țigan, și-l sfătuia să-și pună paie în opinci, ca să-i fie cald» (p. 20 sq.). Nebănuind sadismul minciunii președintelui de colhoz
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 by http://confluente.ro/ion_pachia_tatomirescu_1497087337.html [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
cu funingine în fiecare dimineață, să pară țigan, și-l sfătuia să-și pună paie în opinci, ca să-i fie cald» (p. 20 sq.). Nebănuind sadismul minciunii președintelui de colhoz, Gavrea - în primul rând, pentru că îl considera „vechi tovarăș de șatră“, în al doilea rând, pentru că-l credea prieten «mai dezghețat la cap» (p. 21) decât el și pentru că fusese dintotdeauna „susținător-alegător“ în „notabila funcție colhoznică“ a „tovarășului“ său de șatră, ce avusese și abilitatea de a fi devenit „ins cu
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 by http://confluente.ro/ion_pachia_tatomirescu_1497087337.html [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
Gavrea - în primul rând, pentru că îl considera „vechi tovarăș de șatră“, în al doilea rând, pentru că-l credea prieten «mai dezghețat la cap» (p. 21) decât el și pentru că fusese dintotdeauna „susținător-alegător“ în „notabila funcție colhoznică“ a „tovarășului“ său de șatră, ce avusese și abilitatea de a fi devenit „ins cu bună stare, prin căsătorie cu o fiică mai înstărită a satului“, dar nu neapărat „până la a fi chiabur“, cum se lasă impresia, Ilarion începe stresanta-i pregătire pentru a merge
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 by http://confluente.ro/ion_pachia_tatomirescu_1497087337.html [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
lume...cine este această fată și de ce Dracula? Dorina Neagu Stanciu: „Fața lui Dracula” este Adelina Marin, o tânără din Brăila care doar termină liceul. Aparent sub influența magiei negre a unei țigănci vrăjitoare, Vadoma (care disperată să-și salveze șatra de blestemul lui Vlad Tepes-Dracula, îi oferă acestuia periodic câte un suflet curat de față), Adelina se îndrăgostește de misteriosul profesor de istorie din liceu, domnul Alexandru Vlad. Grație tratamentului aspru pe care profesorul Vlad îl aplică elevilor săi și
DORINA NEAGU STANCIU, de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1013 din 09 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Portret_de_autor_dorina_neagu_mara_circiu_1381320548.html [Corola-blog/BlogPost/352393_a_353722]
-
aplică elevilor săi și pasiunii sale pentru domnitorul Vlad Țepeș, el este poreclit „Dracula”. De aici dublă metaforă a titlului care oglindește dualitatea românului, compus din povestea de dragoste a celor doi protagoniști - Alex și Adelina, îmbinata cu cea a șatrei de țigani care se destramă sub puterea blestemului lui Țepeș. Alegerea lui Dracula a fost aproape inconștiență, dar am cultivat și dezvoltat ideea ulterior pentru că este ceea ce știu cel mai bine oamenii din afara despre noi, românii - din nefericire... sau poate
DORINA NEAGU STANCIU, de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1013 din 09 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Portret_de_autor_dorina_neagu_mara_circiu_1381320548.html [Corola-blog/BlogPost/352393_a_353722]
-
din 24 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului bate-n vânt șuvoi de ploaie mă îngândură gândirea, apa-n vale face zoaie și-mi spală de tot trăirea, la hotare cruci de piatră, răvășită-i țărna udă, doi țigani mută o șatră pe-un pavaj de lume crudă, astăzi mai cerșesc un chior, iubire universală, mâine am să încerc să mor pe coloana vertebrală, casa-mi este răvășită și în mine golu-i mare, lumea este dezgolită cu rușinea în cătare, ne mai
TIMP NECUNOSCUT de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/stejarel_ionescu_1479971360.html [Corola-blog/BlogPost/377414_a_378743]
-
face pomenile de sâmbăta morților și taierul pe care îl duce la biserică, pentru veșnica pomenire a celor răposați, dintre neamurile lor. Azi fiind ultima sâmbătă a morților, ea a pregătit deja totul pentru pomana ce se va face la șetre. În această dimineață trebuie doar să pună cratițele la foc, să fiarbă: bobul deja la pus l-a înmuiat și l-a descojit de joi, ajutată și de Gheorghe, în ciuda protestelor sale și de cei doi nepoței, iar ieri l-
ÎN AMINTIREA CELOR PLECAȚI DINCOLO DE ALBASTRU de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1461885978.html [Corola-blog/BlogPost/378381_a_379710]
-
schimbe și să-i zorească pe cei doi țânci să se îmbrace. Marius și Violeta nu se îndurau să se mai dezlipească de la televizor, de filmul lor preferat cu desene animate. Pe drum începuseră să treacă sătenii cu coșurile către șetre, semn că la biserică slujba se sfârșise și în scurt timp, va apărea și preotul să binecuvânteze pomana. - E cazul să vă grăbiți să mergem, că deja trece lumea și preotul trebuie să sosească. - Eu sunt gata. Hai să te
ÎN AMINTIREA CELOR PLECAȚI DINCOLO DE ALBASTRU de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1461885978.html [Corola-blog/BlogPost/378381_a_379710]