6,670 matches
-
intimă ,emulație" pentru discuții savante asupra iubirii, precum în scrisoarea 49: ,Certe famam meam litterarum tuarum incepcione suscitasti, non pleniter adhuc exsaciasti", căreia bărbatul îi răspunde: ,Tuum admiror ingenium, que tam subtiliter de amicicie legibus argumentaris ut non Tullium legisse, șed ipsi Tullio precepta dedisse videaris". Din aceeași perspectiva mentalista, istoria cuplului Héloďse - Abélard reprezintă, în sensul medieval și juridic al termenului, un ,caz" care transcede normele secolului al XII-lea, cănd societățile medievale construiau acea instituție a căsătoriei care a
Moderna Héloise by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/11243_a_12568]
-
cu o oră înainte. Cred că este sens să faci o rezervare numai dacă dorești un anumit rând și anumite locuri, așa cum eu mereu rezervez locurile 12,13 de pe rândul 13. Însă dacă nu joacă niciun rol locul pe care șezi - vii cu 15 minute înainte de film și găsești P.S. m-am gandit și eu la Seinfeld “See, you know how to take the reservation, you just don’ț know how to *hold* the reservation and that’s really the most
Rezervare by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82766_a_84091]
-
ne este rușine s-o declaram. Pe când “ceilalți” erau în plină campanie electorală , unde orice lingușeala contează. Bine că nu sunt în target-ul lor.... Singurul text inteligent a fost al dnei Oana Pellea, toata stima pt frază spusă. PS: Am șezut strâmb și am judecat corect. @Ilenus, despre ce text e vorba mai exact? Servus, Văd că nu tot mesajul meu s-a trimis către tine...nu mă întreba de ce oare...Era vorba de una dintre frazele tale, referitoare la “vip
Plantez, deci exist by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82799_a_84124]
-
pagini întregi, otova, una după alta, nu-i aparțineau, nu el le făcuse, ci așa cumpărase cartea care se părea că trecuse prin mâinile a nenumărați clienți, studenți în special, niște profesioniști, în orice caz, nu cititori de rând... Ulise ședea încă în fața mea pe mesuța trasă anume încă înainte ca Jeff - asa-l chema - să se întoarcă de la restaurant. Atunci, din vorba în vorbă, îi spusesem că Joyce semăna cu Cervantes, că între Don Quijote și Leopold Bloom, că între două
Reflexe pariziene VII by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14773_a_16098]
-
președinți de partide, miniștri, parlamentari și nu, în ultimul rînd, Geologul, nume de cod pentru fostul Președinte al țării pe care o emisiune de denunț nu l-a oprit să stea pe scaunul de lîngă D.D., ca și cum nu tot acolo șezură și cei care-i inventau amante și alte peripeții extraconjugale. Dintre invitații lui D.D. puțini au sărit să-l apere: Cristoiu și Buhoiu (dar ei, cel putin, pretind și azi că D.D. e un mare om de presă, pe care
De la 20% la 33% by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14783_a_16108]
-
Constantin Țoiu Joi, unsprezece iulie, pe la amiază, mă întorc de la Bordeaux la Paris cu T.G.V.-ul, trenul de mare viteză. Incomodat de un tânăr american care șade pe un fotoliu alăturat și doarme pe el de oboseală, prăbușindu-se din când în când peste mine la vreo smucitură mai mare a vagonului, mă hotărăsc să mă mut pe un fotoliu liber ceva mai departe, să scap de
Reflexe pariziene VI by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14800_a_16125]
-
copiii care merg pe marginea prăpastiei - pachete de carton cu inscripția ATENȚIE FRAGIL, "și mă-ndrumă spre viața veșnică, amin" - rochiile atârnate în semiîntunericul Dulapului. De atunci Dulapul mă atrăgea în el, era marea pâlnie în dormitorul nostru. La început ședeam în el după-amiezile târzii, când R. lipsea de acasă. Mai apoi făceam dimineața doar lucrurile cele mai trebuincioase, cumpărături, punerea în funcțiune a mașinii de spălat, dădeam un telefon și intram în Dulap, închizând pe tăcute ușa după mine. Înăuntru
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
pe Virgil Gheorghiu, pe care Victor îl considera legionar. Prozatorul atâtor cărți de succes era impresionant printr-un fel de maiestuoasă ținută a corpului, și capul impresionant, iar vocea era cea a unui preot inițiat după vechile rituri. Lângă el ședea soția lui, mică de statură, plină de diamante, care se ocupa cu drepturile de autor ale soțului. Curios, mi s-a părut că Virgil Gheorghiu seamănă cu Mircea Eliade, nu la corp, ci mai degrabă prin forța curenților psihici care
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
printre mobilă și durere, printre tablouri și statuete supraviețuitoare mai multor generații, am dat de o îmbulzeală și mai mare fiindcă acolo se aflau gustări și băuturi, iar cu paharele de plastic în mînă, conversațiile erau și mai animate. Se ședea pe grațioase garnituri de salon expuse spre vînzare și se trăncănea despre orice, numai despre noul post nu. N-am avut pe cine să întreb despre ce mă interesa: emisiunile literare de la TVR Cultural. Pe cine se vor baza ele
Actualitatea by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15276_a_16601]
-
pentru junii de orice condițiune) inserează, printre metodele pe care un tînăr străin de loc le poate utiliza pentru a face cunoștință cu o fată care îi place, "frecventarea deasă a bisericei pe care o vizitează dînsa. Aici ai să șezi ori să stai modest și respectos. îți arunci din cînd în cînd ochii asupra încîntătoarei copile care se închină cu inocență și grație și să nu dai nici un motiv de scandal sau tulburare". Sfat, din mai multe motive, dificil de
Șezi frumos... by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15313_a_16638]
-
de a lăuda prea mult persoanele străine cu care se află în vizită, care se transformă apoi în prietenul casei, căci de cele mai multe ori prietenul rămîne în locul soțului, care e nevoit să plece, atunci familia se distruge." (ștefan G. Carpen - șezi frumos (Purtarea), 1936) - cu o trecere de la generalitate la prietenul casei care îl detronează pe soț nu neapărat impusă de logica textului... Prezentînd în finalul volumului bibliografia, Antoaneta Tănăsescu adaugă la descrierea "clasică" a cărților și cuprinsul - "o invitație la
Șezi frumos... by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15313_a_16638]
-
fi în firea Moldovei. Întocmai. În scaon, apucăturile democratice ale lui Dabija, în loc să scadă, sporesc. Vinul îl bea tot din cana de lut roșie. La ospețe, gândul său se îndreaptă spre nevoiași. Neculce mai notează: Acest domnu avea obicei, când șede la masă și vide niscaiva oameni săraci dvorând prin ogradă, învăța de lua câte două, trii blide de bucate din masa lui și pâine și vin și le trimitea acelor oameni din ogradă, de mânca acei oameni. Ce i-a
Politichia la rumâni by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15422_a_16747]
-
de femeie lui Avraam, bărbatul său." (Facerea 16,1-3). Mai departe, povestea biblică ne spune că atunci când Agar "a zămislit", a început să se poarte arogant cu stăpâna ei; din cauză că Sarai "a necăjit-o", Agar a plecat în pustiu. Cum ședea ea la un izvor, a venit un înger trimis de Dumnezu și i-a spus mai întâi să se întoarcă la stăpâna ei și să fie supusă, apoi că: "Voi înmulți pe urmașii tăi foarte tare, încât nu se vor
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
Cîndva era mare zarvă și du-te-vino în curțile lor. Acum domnește o liniște suspectă. Noaptea bețivul Gheorghiță străbate cu pași solemni trotuarele dintr-o parte în alta și strigă cu voce medievală. "Să se facă li-ni-ște, Ceaușescu se o-dih-ne-ște". Personajul șade în partea veche a Moșilor, în țigănie, dar are o slăbiciune pentru strada noastră și pentru senatorul PRM de la numărul 12. Așa cum are și pentru statuia lui C.A. Rosetti, pe care se cațără cu sticla de Scandic pentru a
Actualitatea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15502_a_16827]
-
și ceva... Vorbea turcește, rusește, fiind din Odesa, mutat în Ibraila, arăbește, ebraica și armenește, limba natală. Pe chepengul dublu al pivniței de sub șopronul de-afară, cu ușile de tinichea ruptă, de care mereu îmi agățam și-mi sfâșiau pantalonașii, ședeam ceasuri întregi, la umbră, vara, și "discutam". Ce poate să discute un ins de o juma' de secul cu un puști care n-a împlinit nici zece ani, mă mir și azi... Dar vorbeam unul cu altul. Cu întrebări și
Prietenul meu greu, Garabet -variantă- by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15522_a_16847]
-
credibilitatea. în mod natural, Năstase A., proptit în corupție ca într-un toiag, va fi obligat să se opună presiunii dinspre Cotroceni. Pentru el, a-i înlătura pe corupți înseamnă a-și ucide aliații. Oricum ar decurge lucrurile, Năstase A. șade pe locul mortului. Dacă se opune cererilor iliesciene va fi schimbat, dacă cedează dorinței prezidențiale se duce naibii baza de putere. A amânat atât de mult schimbările, fredonând aria amânării - „După Praga", - încât melodia s-a transformat într-un insuportabil
Cântecul scrâșnit al amânarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14396_a_15721]
-
noastre, am reușit cu neîndemânare să coborâm în acele abisuri și locuri amețitoare unde oamenii se duc doar să le privească adâncimile. ș...ț Dacă cineva ar fi tras cu urechea la conversația noastră, ar fi crezut că doi diavoli ședeau de vorbă." (p. 254) Versiunea engleză originală a acestui text a apărut, pe 24 octombrie 2002, în Metapsychology, revistă electronică editată la New York de Dr. Christian Perring. Traducerea și adaptarea textului de față aparțin autorului. (C.B.)
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
vroia să mi-l impună, de planurile ei, de a deveni profesoară. De fapt, asta mă enerva la ea. Că punea prea multă energie ca să apere un ideal atât de modest... Dacă stau și mă gândesc bine, sursa neliniștii ei ședea într-o expresie imprudentă și nefericită folosită când îi făcuse un cadou tipului pe care îl cunoscuse înaintea Crăciunului. Se îndrăgostise de el imediat și îi dăruise o pereche de mănuși de iarnă, elvețiene, o frumusețe, pe un bilet alăturat
Mănușile de iarnă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14522_a_15847]
-
înseamnă, de fapt, deseori, "după aceea". Așa cum ultimul film al maestrului regizor dă la iveală kitsch-ul din filmele-i anterioare, tot așa acțiunile noastre de azi par să modifice faptele întâmplate cu-o sută de ani înainte. Eu însumi șed aici cu bunicul meu pe genunchi. Se înfurie când vede rolul pe care voiam să i-l dăm, dar el nu are decât patru luni și nu poate articula cuvintele: gg, gg - Ochii i-au ieșit din orbite! 6. Ca și cum
Kjell Espmark by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/14094_a_15419]
-
simplu decât să te lași vrăjit în gândurile tale de această priveliște. Neținând cont de aceste lucruri, el stă aplecat deasupra unei cărți, se înșurubează tot mai mult în fotoliul lui uitând de sine, de parcă ar sta aici de decenii. Șade cu picioarele întinse și ține cartea cu ambele mâni, policarele îndoite pe paginile deschise, celelalte degete cu vârfuri înguste și încheieturi fine întinse sub carte, s-o sprijine, așa încât aceasta pare foarte mică, aproape o carte de rugăciuni, legată la fel de
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
Constanța Buzea În vremea bunicilor, nu era bucătărie de țară fără lozinca la modă, brodată cu "Într-un coș cu viorele/ Șade două păsărele...", semn că tot omul iubitor și sensibil intra obligatoriu în rezonanță cu poezia vieții, fără să se streseze câtuși de puțin de dezacordul pitulat printre florile de ață. În zilele noastre, putem spune cu îngrijorare că versurile trimise
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14263_a_15588]
-
în oarece chip izbândă creștinilor. Însă el nu vrea să meargă nici spre o parte, nici spre alta, ca să nu i se întâmple vreo greșală, măcar că mulți îl îndemna să meargă la moscali, iar el nicicum nu vrea, numai ce ședea la Urlați, lângă Cricov, privind ce vor face oștile moscăcești și cu ale turcului". Este limpede că nu mai putem vorbi de prudență, ci de duplicitate, acuză pe care "Haizler, carele era mai mare peste nemții din Ardeal", i-o
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
zace iepurele. Să recunoaștem: acel confort intelectual copleșitor primează oricând, iar morala, ne-avenită, are de regulă, în raport cu eleganța amfitrionilor, aerul unui musafir mal habillé și cârcotaș introdus pe scara din dos. Nobleței de spirit, în acest caz, nu-i șade bine decât alături de luciditate. Ca în fraza, des citată, a Maestrului florentin despre omenire, atât de potrivită mitocanilor României de azi, - ca să dăm un exemplu: Oamenilor, străduindu-se să nu le fie teamă, le place să se facă temuți de
Confortul cinismului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15176_a_16501]
-
drept că dădea mai tare radioul). La M.R.P. veneau și niște tineri poeți, prozatori, grupul Oniricilor. Miron le asculta producțiile, pe urmă îi punea să urce în merii livezii, să-i curețe de omizi. Odată, privindu-i de jos cum ședeau cocoțați, îmi arătase un tânăr vorbăreț, care avea să ajungă la Paris, - zicându-mi încet, cu demonia maladiei sale vizionare: "Îi vezi, tu? De altceva, nici nu sunt buni. Și ei sunt, de fapt, tot niște viermi, exact ce culeg
Culegătorii de omizi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15223_a_16548]
-
unele preferințe lexicale: pentru adverbele amu ("noi amu sîntem ocupați"; "amu editoru îmi scrie"), oleacă ("uneori byrfim cyte oleacă... ", "mai dryngăi oleacă"), interjecția iaca ("și iaka rămîne omu nostru să trăiască cu 200 de lei toată luna"), verbe că a ședea ("șed toată ziua pe scaun") sau a se anina "polițiștii nu au dreptul să se anine de astă". Evident, unele dintre aceste trăsături au o tradiție de reprezentare literară (producând în texte scrise notă dialectala stilizata, cu o respectabila tradiție
"Tsii shiuda?" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15246_a_16571]