15 matches
-
un pod de vase. Era gardă germană la pod, nu ne-au dat voie să trecem până nu trec mai întâi toți nemții. Când ne-a venit și nouă rândul să trecem, surpriză, nemții ne-au spus să trecem fără șeniletă, că le stricăm podul improvizat. Am tras mașina pe marginea drumului și chiar în acel moment am fost atacați de avioane care ne-au secerat cu mitralierele. Siretul era plin de mașini, tunuri, oameni și cai morți.” Indiferent care aliați
SI EU AM FOST LA STALINGRAD. MEMORII DIN REFUGIU SI RAZBOI. 1940-1945 de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 by http://confluente.ro/Si_eu_am_fost_la_stalingrad_memorii_din_refugiu_si_razboi_1940_1945.html [Corola-blog/BlogPost/366978_a_368307]
-
de infanterie din cadrul noilor divizii Panzer au fost echipate cu semișenilatul SdKfz 251, care putea ține pasul cu tancurile pe teren accidentat. Armata franceză a creat diviziile ușoare mecanizate (Légère Méchanique), în care unele unități de infanterie erau dotate cu șenilete. Aceste unități mecanizate, împreună cu cele motorizate, asigura celor două armate formațiuni interarme foarte mobile. Doctrina germană utiliza formațiunile mecanizate pentru exploatarea breșelor în ofensivele Blitzkrieg, iar doctrina francezilor le folosea pentru deplasarea rapidă a trupelor de rezervă în cadrul bătăliilor defensive
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]
-
cu staturi suficient de mici pentru a încăpea în vehicul. Cu toate că era un vehicul simplu și fiabil, mobilitatea era extrem de redusă din cauza șenilelor înguste. Spre sfârșitul anilor 1930, T-27 a fost folosit ca vehicul de instrucție sau ca o șeniletă. Armata Română a repartizat tancheta de fabricație cehoslovacă AH-IV (redenumită R-1) la escadroanele de recunoaștere mecanizate ale brigăzilor de cavalerie. În inventarul armatei s-au aflat și câteva tanchete TKS/TK3 de fabricație poloneză, după retragerea armatelor poloneze în România
Tanchetă () [Corola-website/Science/320507_a_321836]
-
a folosit pe scară mare tanchete. Acestea erau mult mai utile în condițiile războiului din junglă, având dimensiuni reduse. La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, multe dintre aceste tanchete s-au dovedit a fi depășite, fiind folosite ca șenilete (pentru tractarea pieselor mici de artilerie) sau pentru misiuni de escortă în cadrul unităților logistice. Conceptul de tanchetă a fost ulterior abandonat din cauza utilității reduse a acestor vehicule și din cauza vulnerabilității în fața armelor antitanc sau chiar a mitralierelor grele. Rolul tanchetelor
Tanchetă () [Corola-website/Science/320507_a_321836]
-
până în 1961 tractoare Ț-20 capturate. Ț-20 capturate au folosit și armata germană și cea română. În 1943, armata română a decis să recondiționeze 34 de tractoare Komsomoleț Ț-20 la fabrica Rogifer (denumită anterior Malaxa). Denumirea oficială era "Șenileta Ford rusesc de captura". Motorul acestor tractoare blindate era fabricat sub licență Ford. Întrucât la București există "Fabrică de autocamioane Ford", mentenanță și recondiționarea au fost relativ simple. Șeniletele au fost dotate cu un cârlig de remorcare pentru a tracta
Komsomoleț T-20 () [Corola-website/Science/320182_a_321511]
-
Ț-20 la fabrica Rogifer (denumită anterior Malaxa). Denumirea oficială era "Șenileta Ford rusesc de captura". Motorul acestor tractoare blindate era fabricat sub licență Ford. Întrucât la București există "Fabrică de autocamioane Ford", mentenanță și recondiționarea au fost relativ simple. Șeniletele au fost dotate cu un cârlig de remorcare pentru a tracta tunul anticar german de calibru 50 mm PaK 38. Tractoarele blindate au fost distribuite astfel: câte 12 bucăți au fost trimise diviziilor 5 și 14 de Infanterie, șase au
Komsomoleț T-20 () [Corola-website/Science/320182_a_321511]
-
(în traducere din germană: "platforma de lansare 40") a fost un lansator de rachete multiple folosit de către Germania nazistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. La baza acestui vehicul stătea un semișenilat precum SdKfz 251 sau șenileta Renault UE pe care era montat un lansator de rachete. Avantajul acestei artilerii reactive era o mobilitate și o protecție sporită față de tractarea unui lansator de rachete Nebelwerfer. Vehiculul a fost poreclit "Stuka zu Fuss" (Stuka pedestră) și "Heulende Kuh
Wurfrahmen 40 () [Corola-website/Science/319775_a_321104]
-
Cum era cazul cu toate lansatoarele de rachete fabricate atunci, tirul era imprecis și deci trebuiau folosite în masă, efectul fiind devastator. Cel mai adesea, lansatoarele (ramele) erau montate pe semișenilata Sd.Kfz. 251, cate trei pe fiecare parte. Pe șenileta Renault UE, fabricată și în România sub licență cu numele de Malaxa Tip UE, erau montate câte doua lansatoare pe fiecare parte sau patru dorsal. Tancul ușor Hotchkiss H35 a fost folosit deasemenea, având câte două lansatoare montate lateral. Semișenilata
Wurfrahmen 40 () [Corola-website/Science/319775_a_321104]
-
erau fabricate grenade și focoase, la Uzinele Mărgineanca erau construite grenade, focoase și corpuri de proiectile, iar la Uzinele Titan-Nădrag-Calan erau fabricate grenade și corpuri de proiectile. Uzinele Malaxa fabricau focoase și corpuri de artilerie. Tot aici erau asamblate și șeniletele Renault UE, fabricate în Franța. Uzinele Costinescu din Sinaia aprovizionau armata cu muniție antitanc și corpuri de proiectile, iar uzinele Lemaître, Wolff, Schell și Vulcan din București asigurau corpuri de proiectile și unele reparații. Explozivii și pulberile erau fabricate de
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
Deși Uzinele Malaxa au achiziționat licența pentru producția tanchetei R-1, aceasta nu a mai fost fabricată. Planurile privind o fabrică de tancuri Renault au fost și ele abandonate. Uzinele Malaxa și Ford-Română nu puteau fabrica vehicule fără piese importate, producția șeniletei Malaxa și a autocamioanelor Ford fiind sistată în timpul războiului. La Reșița au fost construite prototipurile unui autoblindat și ale unui tractor de artilerie, însă acestea nu au intrat în producție. Seria zero a vânătorului de tancuri Mareșal, aflată în fabricile
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
inițială în cazul folosirii proiectilului exploziv era mai mică, de doar 675 metri pe secundă. Cadența tirului era de 18 lovituri pe minut. Echipajul era format din șase servanți (un subofițer și cinci soldați). În cazul în care era folosită șenileta Malaxa tip UE pentru tractarea tunului anticar Schneider-Concordia, servanții erau transportați cu ajutorul unei remorci șenilate, fiind însă expuși intemperiilor. Necesitatea unei fabrici care să producă tunuri de calibrul 47 mm cu tot cu munițiile necesare a fost menționată încă din 31 august
Tun antitanc Schneider calibru 47 mm model 1936 () [Corola-website/Science/323169_a_324498]
-
de baterii. Fiecare divizie avea câte 12 piese la dispoziție. Șase tunuri erau repartizate bateriei antitanc, iar celălalte șase tunuri erau repartizate unui pluton din cadrul companiei de armament greu a regimentelor de infanterie. Tractarea tunurilor urma să fie asigurată de către șeniletele Renault UE. Zece exemplare au fost achiziționate în 1937 din Franța, iar ulterior a fost semnat un contract pentru 300 de bucăți care urmau să fie fabricate sub licență în România cu denumirea oficială "șenileta Malaxa Tipul UE". Doar 126
Tun antitanc Schneider calibru 47 mm model 1936 () [Corola-website/Science/323169_a_324498]
-
urma să fie asigurată de către șeniletele Renault UE. Zece exemplare au fost achiziționate în 1937 din Franța, iar ulterior a fost semnat un contract pentru 300 de bucăți care urmau să fie fabricate sub licență în România cu denumirea oficială "șenileta Malaxa Tipul UE". Doar 126 de exemplare au fost însă fabricate la uzinele Rogifer (denumite anterior Malaxa) din cauza sistării livrărilor de motoare, cutii de viteze și instrumente de bord din Franța în martie 1941. Din acest motiv, pentru tractarea tunurilor
Tun antitanc Schneider calibru 47 mm model 1936 () [Corola-website/Science/323169_a_324498]
-
sistem de propulsie a fost inventat și implementat de către francezul Adolphe Kégresse în anul 1910. Principalul avantaj al autoșenilelor față de vehiculele cu roți este presiunea pe sol mai mică, de unde rezultă o mobilitate mai mare pe teren accidentat. În comparație cu o șeniletă, autoșenila are o greutate mai mică (din cauza șenilelor mai scurte) și o direcție stabilă și precisă care îi permite o viteză mai mare.
Autoșenilă () [Corola-website/Science/320549_a_321878]
-
groapă. "Dumnezeu să vă ierte!". Un soldat se oprește gâfâind în fața lui. Ce s-a întâmplat? Trăiți dom' locotinent. Băieții au găsit o tanchetă! Poate o folosim pentru noi. Abil ascunsă sub un uriaș morman de zăpadă, crengi și scânduri, șenileta pare întreagă. Ați controlat să nu aibă "surprize"? Da, nici urmă de ele. Nu pricep de ce au abandonat-o, pare în perfectă stare. Dă ordin lui Bocioagă, transmisionistul, să cheme pe cei de la întreținere să vadă ce-i cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]