126 matches
-
cu mâinile și capul pe bâtele lor ghintuite cu argint. Pe cap aveau căciuli negre din blană de miel, împănate cu betele și pene aurite. Purtau cămăși albe până la genunchi, care se strângeau în creț printr-un brâu de piele (șerpar) încărcat cu bumbi. Opincile erau legate după datina romană, cu curele roșii, șerpuite peste pulpe până la genunchi și cu zurgălăi de argint, în contrast cu cioarecii albi de postav. Vătavul era un muntean pe nume Florian, cel mai renumit călușar al timpului
CĂLUŞARII, de la jocul tracic al săbiilor de pe vremea lui Xenofon, până la dansul ritualic cu bâte. Baba Novac, căluşarul [Corola-blog/BlogPost/93990_a_95282]
-
în: Ediția nr. 1713 din 09 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului 9 Septembrie 2015 Tot cerșind din poartă-n poartă, Cruce vie printre cruci, Lacrimă de fluier spartă, Iancule, unde te duci? Știu că supărarea doare Și nu încape sub șerpar, Plini sunt codri de sudoare Și-Arieșul de amar... Noaptea peste ochi te-apasă, Lasă-ți murgul pe izlaz Și ți-om da pălincă întoarsă, Dă-l încolo de necaz! Dinspre Munți, dinspre lumină, N-auzi tulnicul cum strigă? Mai rămâi
IANCULE, RĂMÂI CU NOI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378240_a_379569]
-
din jur. Pâcu n-a mai sărit cu gura ca de obicei când era luat la vale, ci și-a continuat povestea: Printre ei se număra și unul Ghiță Telincă, care îndată ce-a pornit cântecul a scos fluierul din șerpar și-a îmbălat degetele, ca să se lipească mai bine de trupul fluierului, și după câteva încercări să vadă dacă îl ascultă instrumentul, a pornit o doină tărăgănată, însoțită de glasul lui mormăit... Cei din jur s-au oprit din cântat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cu sacrul, care nu este însă - în textele Mioarei Cremene - decât un pseudonim al departelui care ia succesiv chipul bărbatului și pe cel al divinității: „Vreau degetul Tău sfânt să mă atingă / triunghiul păcătos și să îi stingă / corcita ardere: șerpar și chingă” (Înger bizantin). Autoarea definindu-se, în ceea ce lirica ei are cu adevărat autentic, ca o poetă a distanțelor spațiale, dar mai ales temporale, cu o remarcabilă știință a cantilenelor melancolice și, de aici, ca o poetă a nostalgiei
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
poartă până sus, La Crucea de pe Muntele Găina, În Rugăciunea ce o am de spus... Și într-un fluier cu durerea spartă Să-l întâlnesc pe IANCU, iar și iar, Câtă Iubire oare îi mai poartă Unicul Dor legat pe sub șerpar? Acolo sunt! În jur doar iarbă arsă Și brazii murmurând în sinea lor- Copchilul Avrămuț e dus Acasă, Se naște iar la Vidra în pridvor... Sunt fericit, precum e o poveste- „ Hai la cireșe negre și amare!” Se-aud cum
AVRĂMUŢ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 158 din 07 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367210_a_368539]
-
un lucru de trebuință ce a devenit obiect ritualic, cu însemnătate în purtarea lui și care a apărat trupul atât de intemperii, cât și de semnele neînțelese ale spiritului care căuta să-i domine sufletul. Numit în unele zone și șerpar, brâul conducea spre ceea ce ar fi putut aduce cu acea pasăre răpitoare, asemănătoare acvilei, cu spatele de culoare brună, ca și a culorii chimirului și care vânează șerpii de pe cărările văilor. Motivul legăturii cu un obiect simbolic, pentru dominarea unei
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
în imaginarul tradițional, cu variații de la o categorie folclorică la alta. Sinonime ale acestei cingători, ce încorseta mijlocul și făcea zvelt trupul, numit, în unele părți ale țării brâu, au umplut cu semnificații vocabularul limbii române, spunându-i-se când șerpar, praștie, tisău, chingă (în zonele Banatului și ale Olteniei), când chimir. Ultima denumire datând deodată cu nemurirea, adică din sanscrită kemer, cu același sens pe care îl are și astăzi în portul nostru bărbătesc. Bărbatul din Apuseni e mândru când
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
Apuseni e mândru când își petrece mijlocul cu brâul din piele, ”mă ține aprig la muncă”, spune el, îi dă vigoare și siguranță în mișcări și îi spune mai repede chimir decât brâu, cu toate că îi sunt cunoscute toate apelativele acestuia. Șerpar i s-a spus într-o vreme, când hunii au vrut să vină și în țara lor, identificându-l cu o armă de apărare, pentru că desfăcut de la brâu devenea aprig precum pasărea aceea răpitoare ce pocnea ca trăsnetul dușmanul și
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
suntem niște vase cu fisuri prin care ni se scurge fericirea trebuie să renovăm totul totul de la reclame cu surogate la grădini visătoare nu vedeți cum tremură cerul printre norii plumburii cum răsună vântul printre oseminte cu pușculițele goale-n șerpari nu vedeți pricolicii statului cum seacă inimile elitelor treceți la parter proștii la doi aproape de cer invalizii orfanii văduvele se prind în joc cu gesturi tandre în santa scala cu două vacante lucarne din care lumina fugise... stele-n ruină
ZID PRĂBUŞIT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366464_a_367793]
-
Ce-i prea mult în viața asta niciodată nu e bun, deseori nici nu se cade să te simți atât de viu! Copiliți-mă, prieteni, fără milă, mă supun și tăiați-mi coarda viei din cuvânt, până mai scriu... Cu șerparul Poeziei dacă sufletul mi-e-ncins, îmi iubesc această Țară, neamul dinspre care vin, bucuria mea-i curată, nu-i făcută dinadins, cu duminica în gânduri Dumnezeului mă-nchin! Când o fi să plec din lume să nu-mi lăudați sorocul și
RETORICĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366723_a_368052]
-
ii, moșii satului la sfat, mama la dereticat, tata la coasă-n grădină, casa scăldată-n lumină, cerul tremurând prin ramuri, fulgi de nea venind pe geamuri, eu copil pe doi cai suri, îmbrăcat în dulci armuri, cu pușculița-n șerpar, un voievod viteaz ce par, iau din sanie un bici și mă bat cu pricolici, trec pădurea ca un modru, pustiind deja tot codru, pe unde apele curg, eu mă bat cu Crai Amurg, pe unde apele stau eu mă
COPILĂRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 559 din 12 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366779_a_368108]
-
DIN RÂMA Noroios vulcan de invidii și ura neoplasm cangrena napalm venin supurează eternul zoilyagocain în toți evii prin trânde sub tăvălug lumi hulește minte calomniază trage șforile tartarul blindat lins de-ai lui slugoi lepădați de târfele babilonului oficiale șerparii în gropi tutelare șerpi cu ochelari umflați în cozi de topor târâturi cu clopoței pe cranii boa constrictor aspide negre verzui vipere H cu scârbos corn burduhoase năpârci la zile festive kilometric maț de șerpi sâsâind strangulează planeta-n lung
PAINGII DIN RAMĂ de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376028_a_377357]
-
DIN RÂMA Noroios vulcan de invidii și ura neoplasm cangrena napalm venin supurează eternul zoilyagocain în toți evii prin trânde sub tăvălug lumi hulește minte calomniază trage șforile tartarul blindat lins de-ai lui slugoi lepădați de târfele babilonului oficiale șerparii în gropi tutelare șerpi cu ochelari umflați în cozi de topor târâturi cu clopoței pe cranii boa constrictor aspide negre verzui vipere H cu scârbos corn burduhoase năpârci la zile festive kilometric maț de șerpi sâsâind strangulează planeta-n lung
RAUL CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/376033_a_377362]
-
o, muritorule, acesta-i ... Citește mai mult PAINGII DIN RAMĂNoroios vulcan de invidii și urăneoplasm cangrena napalm venin supureazăeternul zoilyagocainîn toți evii prin trânde sub tăvălug lumihulește minte calomniază trage sforiletartarul blindat lins de-ai lui slugoilepădați de târfele babilonuluioficiale șerparii în gropi tutelareșerpi cu ochelari umflați în cozi de toportârâturi cu clopoței pe cranii boa constrictoraspide negre verzui vipere H cu scârbos cornburduhoase năpârci la zile festive kilometric maț de șerpi sâsâindstrangulează planeta-n lung și-n latmoarte spoite piei
RAUL CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/376033_a_377362]
-
înfășura calota la bază, cămașa din pânză albă cu dungulițe roșii sau albastre, lungă până aproape de genunchi, pieptarul de tip poienăresc, din piele albă, iarna cojoace sau țundre, cioarecii din pânză strânși pe picior, fără ornamentație și mijlocul încins cu șerpar (Moise, Klusch, 1980). Ornamentica obiectelor textile folosește însă o gamă coloristică mai bogată roșu, albastru, verde. Aici, ca de altfel în tot ruralul românesc, în trecut, toate obiectele textile necesare uzului domestic, erau realizate de către fiecare femeie în gospodăria proprie
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
o sărbătoare princiară, mi-a devenit monstruos. De atunci aveam să capăt, definitiv... patima pescuitului! Mai bine de jumătate din micuța noastră curte era dedicată cotețelor, iar pereții erau plini de păsări împăiate, fazani, egrete, prigorii, un erete, un stârc șerpar. Ritua licele cadouri de sărbători pentru șefii din fabrică, de pe la partid sau AGVPS tocmai în așa ceva (împăiat) constau, bașca iepuroiul, făzănița, sitarii sau, la mari ocazii, câte-o blană somptuoasă de vulpoi. Apoi au apărut Gili, un brac sârmos, năbădăios
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
asta așa gândise Ana după judecată, așa și Ghiță care își dădea silința să uite cele petrecute, să le treacă cu vederea, ca și când nu ar fi fost... Dar fuseseră. Și e destul ca Lică să reapară și să își deșerte șerparul plin cu banii pe masă pentru a scoate din adânc "pornirea pătimașă" a lui Ghiță pentru aceștia. Nici unul, nici altul Ghiță, respectiv, Ana nu au înțeles semnificația momentului revelator pe care îl trăiseră. Judecata i-a adus alături, dar nu
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
va aloca un capitol întreg (cap. XV) și nu doar câteva rânduri în deschiderea unui capitol (cap. XII), ca în cazul lui Ghiță. Este deosebită intuiția scriitorului de a suprapune momentul tăierii perdelei de la altar cu cel al descoperirii pierderii șerparului. Pe fondul deja sensibilizat de păcatul cel nou al pângăririi altarului, uitarea șerparului e simțită ca o lovitură mortală. Ca Hercule înveșmântat în cămașa lui Nessus, Lică pare să-și trăiască agonia: Șerparul meu! țipă el tare și sfâșietor [...]. Șerparul
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
deschiderea unui capitol (cap. XII), ca în cazul lui Ghiță. Este deosebită intuiția scriitorului de a suprapune momentul tăierii perdelei de la altar cu cel al descoperirii pierderii șerparului. Pe fondul deja sensibilizat de păcatul cel nou al pângăririi altarului, uitarea șerparului e simțită ca o lovitură mortală. Ca Hercule înveșmântat în cămașa lui Nessus, Lică pare să-și trăiască agonia: Șerparul meu! țipă el tare și sfâșietor [...]. Șerparul meu! strigă iar, și începu să se pipăie mereu la trup, ca și când i-
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
de la altar cu cel al descoperirii pierderii șerparului. Pe fondul deja sensibilizat de păcatul cel nou al pângăririi altarului, uitarea șerparului e simțită ca o lovitură mortală. Ca Hercule înveșmântat în cămașa lui Nessus, Lică pare să-și trăiască agonia: Șerparul meu! țipă el tare și sfâșietor [...]. Șerparul meu! strigă iar, și începu să se pipăie mereu la trup, ca și când i-ar fi arzând cămașa pe el [...] el își puse mâinile în cap, își rupse în urmă băierile cămășii: îi venea
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
șerparului. Pe fondul deja sensibilizat de păcatul cel nou al pângăririi altarului, uitarea șerparului e simțită ca o lovitură mortală. Ca Hercule înveșmântat în cămașa lui Nessus, Lică pare să-și trăiască agonia: Șerparul meu! țipă el tare și sfâșietor [...]. Șerparul meu! strigă iar, și începu să se pipăie mereu la trup, ca și când i-ar fi arzând cămașa pe el [...] el își puse mâinile în cap, își rupse în urmă băierile cămășii: îi venea să-și scoată inima din piept, îi
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
a nu-l supăra la picioare, Își Înveli În ele cu grijă picioarele până sus peste cioareci și, după ce-și trase opincile, le legă atent cu sforile cele puternice Împletite cu păr luat din cozile cailor. Își luă apoi șerparul și bunda după care se duse În cămară să-și caute ceva de merinde. O bucată de șuncă așa cam cât dosul palmei, aprecie el că i-ar fi de ajuns până la amiază când se va Întoarce acasă. Mai taie
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Câteva cămăși cu altiță cusută sau țesută la poale, pe umăr, musai să li se facă pentru când vor ieși la horă. Și apoi gulerul numaidecât trebuia bătut cu mărgele iar șnurul de legat la gât trebuia să aibă cănaci. Șerparul și papucii (ghetele) și-i tomnea (dădea comandă) din timp la cizmarul din Toplița, că pe urmă erau foarte aglomerați. Sumanul Îl făcea croitorul din Toplița, iar pentru cușmă veneau mieii brumării care erau sacrificați din timp. Ițarii erau făcuți
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
-i merge la tine, Todosâie, mi-i primi? Cum să nu? era răspunsul de acceptare. Începea o promisiune ... sau poate chiar mai mult. Flăcăul era primit În odaia cea curată unde Întârzia până către miezul nopții. Feciorul se dezbrăca de șerpar și de suman și se așeza lângă Todosâia, o țuca și chiar Îi mângâia coapsele. Dacă Îndrăzneala lui continua, i se spunea franc: Noa, până aici, c-apoi de nu, uite ușa! O vezi? Și feciorul se retrăgea rușinat. Era
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
În poarta șurii. Aceasta era distracția lor și o trăiau cu toată ființa. Fetele Își etalau acum frumusețea cămășilor la care au lucrat o iarnă Întreagă, a prigitorilor, a poalelor cu altițe. Cu nimic mai prejos nu erau feciorii, cu șerpare și coloape, cu cămășile cu altițe și cu ițarii frumos călcați. În primele zile de Paști nu era nicăieri joc (horă). Acestea Începeau abia după săptămâna Tomii. Până atunci nu se cade să jucați, spuneau bătrânii. Timp de prea multe
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]