87 matches
-
știam!... Imperfectul, slăbiciunea fiilor de lângă Ararat! Ca și cum, lor, prezentul nu le-ar fi convenit niciodată, doar ce nu mai este, doar ce-a fost și nu mai poate să fie - rasă veche, obsedată de trecut. Mița îmbătrânise fumând ca o șerpoaică, dând în cărți și stând serile singură și privind în gol. Pe Garabet al ei, îl iubise, într-adevăr, ca pe nici o ființă din lume. Când mă vedea, mă lua în brațe și mă pupa cu foc. Avea o energie
Prietenul meu greu, Garabet -variantă- by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15522_a_16847]
-
investit altfel în artiști, ne-am definit, altfel, valorile. Nu mi-a fost profesoară, dar am învățat multe de la ea. Și, privind peste anii care ne-au adus împreună, peste nopțile de la București, Arcuș sau Timișoara în care fumam ca șerpoaicele despicînd în paisprezece destinele teatrului românesc, contrazicîndu-ne sau pactizînd, îmi dau seama că acest timp mi-a fost dat și ca un dar. Mi-a fost dat ca să pot recupera ceva din trecutul familiei mele, din poveștile nepovestite din tot
Portret subiectiv by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13625_a_14950]
-
pustiu, până ce "deodată, două lumini fosforice, ca două stele gemene, izvorâră într-un colț, din întuneric" (p. 33). Erau ochii hangiței ce se întorsese târziu de la târg, găsindu-și soțul beat și adormit și pe acest străin uimit, pentru că "o șerpoaică mândră, o nevestică sprâncenată sta tăcută înaintea vetrei". Pasiunea boierului se reaprinde după treizeci de ani în amintire: "îmi aduc aminte numai de râsul luminos al nevestei și parcă văd încă cele două buze rumene desfăcându-se și sprâncenele îmbinate
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
atitudine față de ploaia lirică ne propune, de la Tîrgoviște, în revista Litere, nr.4-5 din aprilie-mai 2004, Monica Enache. Mult mai năbădăioasă decît colegele sale dunărene și cu limba atinsă ușor de spurcăciunile argheziene, Monica se zbate în ploaie ca o șerpoaică și se ia la harță directă cu meteorologia, dar are ce are și cu îngerii: Cerul duhnea a ploaie, / a cîntece juvenile îngerești. / Răsăritul versului liber-cugetător / Îl avea-n cap de-o săptămînă de secunde, / acuns printre șuvițe denaturate. / Cerul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12747_a_14072]
-
lexicală intratabilă a autorului Florilor de mucigai e în toate aceste secvențe, fără-ndoială, dar e imposibil de spus ce anume: „nu adulmec grâul în pârg/ nu ascult pitpalacul/ și-n zori nu mai stau răsucită-n cearceafuri/ ca o șerpoaică sătulă între nuferi/ citind în oglindă ce-mi scrie pe frunte/ Ceasul stă-n trup/ Eu încerc să-l conțin/ cum aș încerca să astup cu palmele un fluviu la vărsarea în mare” (p. 45). Sau: „Cineva ne aprinde și
Din nou acasă, pe Câmpia Armaghedonului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2467_a_3792]
-
natale. Încotro îmi duci, orașule, sîngele?/ Ești fiul meu: te-am înfiat! Ești fiul meu: te-am înfiat!/ Îți simt în ceafă răsuflarea de monstru: jumătate taur,/ jumătate bărbat. Himere, labirinturi și femei/ ce se prefac, spre miezul nopții, în șerpoaice./ Încotro îmi duci, orașule, sîngele?/ Într-adevăr, toate orașele sînt, în felul lor, blestemate" (Încotro îmi duci, orașule, sîngele). Dar țărănia lui Mircea Bârsilă e profundă și simpla ei notificare se încarcă de-o fulguranță autentică. Chiar prelevînd oarecum întîmplător
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
picioare. M-am dus pe terasă și m-am uitat prin ușa de sticlă. Pe treaptă, se afla, la soare, un șarpe. M-a cuprins amețeala. „Știu cine ești. Un pic mai mare și mai bătrână decât data trecută. Ești șerpoaica ale cărei ouă le-am ars. Ți-am simțit răzbunarea apropiindu-se. Așadar, pleacă acum.“ M-am trezit implorându-l astfel pe șarpe, pe când stăteam cu privirile pironite asupra lui. Nu dădea nici un semn de viață. Nu știu de ce, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Dembosky, majoreta tambur-major a fanfarei liceului lor. Geniul lui Alice consta în faptul că era capabilă să învârtă în aer nu doar un baston, ca altele, ci două bastoane argintii deodată - le trecea peste umeri, apoi, cu o mișcare de șerpoaică, le lăsa să-i alunece între picioare, după care le arunca la cinci-șase metri înălțime, prinzându-le unul câte unul pe spinare. Rareori i se-ntâmpla să scape vreun baston pe gazon și, în astfel de situații, își făcuse obiceiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
trei turnulețe reflectate în lumina lunii, Turnul Leifeng, Clopoțelul de pe Muntele Nanping și Cele două piscuri înalte. Multe legende circulă despre acest lac. De exemplu, Podul rupt este locul unde s-au întâlnit, din întâmplare, cei doi protagoniști ai "Poveștii șerpoaicei albe". Legenda spune că a fost odată o șerpoaică albă, care după ce și-a cultivat caracterul timp de o mie de ani, a reușit să se reîncarneze într-o fată frumoasă și mândră, pe nume Bai Suzhen. O altă șerpoaică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de pe Muntele Nanping și Cele două piscuri înalte. Multe legende circulă despre acest lac. De exemplu, Podul rupt este locul unde s-au întâlnit, din întâmplare, cei doi protagoniști ai "Poveștii șerpoaicei albe". Legenda spune că a fost odată o șerpoaică albă, care după ce și-a cultivat caracterul timp de o mie de ani, a reușit să se reîncarneze într-o fată frumoasă și mândră, pe nume Bai Suzhen. O altă șerpoaică verde, s-a transformat într-o fată tânără plină
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
șerpoaicei albe". Legenda spune că a fost odată o șerpoaică albă, care după ce și-a cultivat caracterul timp de o mie de ani, a reușit să se reîncarneze într-o fată frumoasă și mândră, pe nume Bai Suzhen. O altă șerpoaică verde, s-a transformat într-o fată tânără plină de vigoare, numită Xiao Qing, după 500 de ani de cultivare a moralității. Într-o zi, ele au ajuns la Lacul de Vest. În timp ce treceau pe Podul Rupt, Bai Suzhen a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cei nevoiași să scape de suferință. Însă un călugăr budist pe nume Fahai de la Templul Jinshan o considera pe Bai Suzhen un demon care le făcea rău oamenilor. I-a șoptit lui Xu Xian că soția lui ar fi o șerpoaică cu chip de om și l-a învățat cum să-i vadă adevărata față. Xu Xian a crezut și n-a crezut vorbele lui Fahai. A venit Sărbătoarea Duanwu, care cade în ziua de 5 mai după calendarul tradițional chinezesc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a făcut ce l-a sfătuit bonzul Fahai. El și-a forțat soția să bea vin peste măsură. Bai Suzhen era însărcinată, dar nu și-a putut refuza soțul, așa că a băut și îndată ea și-a recăpătat aspectul de șerpoaică. Înspăimântat, Xu Xian a murit pe loc. Ca să-și salveze soțul, Bai Suzhen a plecat departe pe muntele sfânt Kunlun, ca să fure o specie de ciupercă din care să facă un leac cu care să-l readucă la viață. După
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
frumoasă ca în trecut și, fericiți, cei doi tineri s-au căsătorit. Du Liniang a murit din dragoste și tot din dragoste a reînviat, iar cei din jur au fost profund mișcați de romantica poveste de iubire a celor doi. Șerpoaica Albă Bai Suzhen În munții Emei trăiau în vremurile de demult, două șerpoaice, una albă și cealaltă verde. Atrase de viața din lumea pământenilor, jivinele s-au transformat în două fete frumoase și și-au luat numele Bai Suzhen și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Liniang a murit din dragoste și tot din dragoste a reînviat, iar cei din jur au fost profund mișcați de romantica poveste de iubire a celor doi. Șerpoaica Albă Bai Suzhen În munții Emei trăiau în vremurile de demult, două șerpoaice, una albă și cealaltă verde. Atrase de viața din lumea pământenilor, jivinele s-au transformat în două fete frumoase și și-au luat numele Bai Suzhen și Xiao Qing și au coborât în Hangzhou, pe malul Lacului de Vest. Tot
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
clienții au început să le treacă pragul, pentru că Bai se pricepea de minune să prepare leacuri. În templul Jinshan din Zhenjiang, trăia un călugăr budist pe nume Fa Hai care și-a dat seama imediat că Bai Suzhen era o șerpoaică vrăjitoare, periculoasă din punctul lui de vedere, așa că a încercat să-l convingă pe Xu să se despartă de ea. Într-o zi, Fa Hai a venit la Xu Xian acasă și i-a spus direct că nevasta lui e
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
periculoasă din punctul lui de vedere, așa că a încercat să-l convingă pe Xu să se despartă de ea. Într-o zi, Fa Hai a venit la Xu Xian acasă și i-a spus direct că nevasta lui e o șerpoaică. Xu n-a vrut să-l creadă, așa că Fa Hai i-a propus ca în 5 Mai, zi de sărbătoare, să-i ofere soției câteva pahare de vin cu sulfat de arsen, așa va putea vedea adevărata înfățișarea a femeii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
templu, să-și ia soțul acasă. În lupta cu Fa Hai, Bai a fost învinsă. Cu ajutorul unui călugăr tânăr, Xu Xian a fugit din templu și și-a găsit soția lângă podul Duanqiao. Bai Suzhen a recunoscut că este o șerpoaică transformată, însă Xu Xian, iubindu-o foarte mult, s-a jurat că indiferent ce era în realitate, va trăi cu ea până la adânci bătrânețe. Cei doi s-au întors acasă. Peste puțin timp, Bai Suzhen a născut un băiat, iar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Opera Beijing 475 Istoria Operei Beijing 475 2. Opere locale 477 Opera Huangmei 477 Kunqu 478 Yuju 479 3. Piese de operă celebre 480 Orfanul din familia Zhao 480 Traista Suolin 482 În vizită la mama 483 Pavilionul Mudan 485 Șerpoaica Albă Bai Suzhen 486 Capitolul XV ARTĂ PLASTICĂ 489 POPULARĂ 489 1. Arte populare 491 Teatrul de umbre chinezești 491 Teatrul de umbre din Longdong 491 Teatrul de umbre din provincia Shaanxi 492 Teatrul de umbre din provincia Shanxi 492
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
-o-ncolo de pațachină! Și asta-i dusă cu pluta... - Nu cred, chiar așa? - Da, măi, mă duc la ea într-o seară, iau și niște trandafiri, o sticlă de vin, mă înfățișez. Se fâțâie puțin pe lângă mine, e bună șerpoaica, caut un disc cu bluesuri... Dispare în bucătărie, se-ntoarce: „Până se face pizza, hai să-ți arăt niște poze...”. Scoate un album de familie, impresionant, mare, legat în piele, se-așază la picioarele mele, sprijinindu-se de genunchiul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
am vrut să mă mărit cu unul din heciorii șopârlelor, așa că am hugit. Îți las ție plodul ca să-l crești, iar eu hug în codrii, că de mă găsesc la tine tustrei vom muri. Grigore acceptă cu greu despărțirea de șerpoaică. Zilnic avea în minte părul ei bălai cu luciri verzui, ochii aceia vrăjiți, iar graiul său stâlcit parcă-l auzea mai mereu. Anii treceau, copilul crescuse și îi semăna mumă-sii. Era tot un drac de fată, obraznică, căpoasă, rea
Şerpoaica. In: Editura Destine Literare by ANDREEA VIOLETA BOBE () [Corola-journal/Journalistic/101_a_272]
-
tot un drac de fată, obraznică, căpoasă, rea de gură și nimeni nu se înșelegea cu ea. Fetele o urau, dar feciorii toți roșeau în fața ei. Moșul vroia să dea fata celui mai avut băiet din sat, dar puica de șerpoaică a fugit cu un flăcău nebun prin pădure și a rămas grea cu el. Tot satul râdea de ea, dar lui taică-su nici că nu-i păsa. Avea un nepot gras, blond, leit mă-sa. „Am o fată, am
Şerpoaica. In: Editura Destine Literare by ANDREEA VIOLETA BOBE () [Corola-journal/Journalistic/101_a_272]
-
târziu și-o adus aminte de vorbele celor doi ghicitori și oftă pentru soarta lui potrivnică, căci după cum i-a fost scris, așa o și pățit. Pe patul de moarte striga nemaibăgând seamă de Sfântul Maslu, de popii din jurul lui: „Șerpoaica mea, de ce m-ai lăsat?” A murit Grigore cu pielea rece și cu lacrimi pe obraz.
Şerpoaica. In: Editura Destine Literare by ANDREEA VIOLETA BOBE () [Corola-journal/Journalistic/101_a_272]
-
de atunci de când pasărea albă ți-a sărutat părul în zori risipind ce mai lăsase somnul trucat din visele tale copilărești și a dispărut apoi în văzduh cu propria-ți umbră Matrice Drumul pe care pășeam se arcuia precum o șerpoaică tălpile arse îmi erau de atâtea zig-zaguri singură pășeam într-un fel de umbrare cleioase o și cât îmi doream să ajung undeva într-o casă de pildă adică în acel romb alb liniștit unde mirosul absenței mântuie teama Pragul
Mariana Filimon by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/10554_a_11879]
-
ninsori, prin geruri de ram tremurau povești ce în suflet mureau. strigau în desișuri de nori furând dintre raze, doar flori, iertări ce cărări au făcut în ochi-mi răniți de trecut, și ploaia, gemând, ne spăla cu tălpi din șerpoaice de stea arzând în strânsori de venin tăcerea-mbrăcată în chin! Goi...amăgindu-ne-n ploi furam dintr-un mic calendar, o urmă nestinsă, într-un capăt de jar, când ploaia căde-va, ruginită și grea să-i pună căpăstru și s-
GOI...AMĂGINDU-NE-N PLOI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383608_a_384937]