198 matches
-
plîng; Fac împreună un biped Piciorul drept, piciorul stîng. Alcătuiesc un singur mers, De-aceea nici nu se despart, Un mers care se face vers Cînd ritm i-s vorbele cu șart, Ce bat cadența și o țin Pe drumul șerpuit sau drept, Dînd greș, din cînd în cînd, puțin Piciorul stîng, piciorul drept. E între ele un raport Ce s-ar cădea să fie strict; Altminteri, e un disconfort Tot drumul, și-un amar conflict; Iar drumu-i odă, și-i
Un turnir poetic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7564_a_8889]
-
ea era întreruptă și de soneria telefonului care-i aducea voci de pretutindeni din lume, așa că uneori mă întrebam când mănâncă și când doarme. Avea un adevărat talent de a strânge oamenii laolaltă). La Comana se ajunge pe o șosea șerpuită, la sud de București, trecând prin sate cu nume ciudate. Era tot vară, 2 august, iar cu o zi înainte fusese aniversarea lui Gellu, care ar fi împlinit 88 de ani. Pentru că eram prima dată acolo (mai toți ceilalți erau
Amintiri cu Lyggia Naum by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11910_a_13235]
-
o lecție despre poezie, o demonstrație a ei, un atelier artistic cu uneltele și convențiile la vedere. Ea nu mai poate fi, prin urmare, descompusă pe această linie pe care poetul ne-a invitat încă de la debutul lui editorial: linia șerpuită a ironiei culturale și a perspectivei generale în care se înscriu majoritatea situațiilor și aspectelor din textele soresciene. (titlul unei poezii) este, pe de o parte, esențializată la maximum, decantată într-un lirism aproape pur; iar pe de alta, particularizată
Cartea morții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2750_a_4075]
-
clasei votatoare. N-o fi cazul să ne lămurim întâi ce e punctul? Dacă o fi un sătuc oarecare, să zicem București că tot e pe Dâmbovița respectiv Alexandria de pe Dunăre, între ele există un drum de-i zice autostradă, șerpuit și plin de gropi. Acesta o fi drumul cel mai scurt? Păi de scurt ce este ajung mai repede per pedes ca Euclid decât cu automobilul. Așadar până nu știu cu de-amănuntul cei un punct cum mă pot dumiri
SORCOVA VESELA! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378223_a_379552]
-
ordin, dar porniți din poziția a doua. Dimov, venerat de "optzeciști", Angela Marinescu și Emil Brumaru, idolatrizați de poeții tineri de astăzi, își impun în fine propria lecție artistică - ascultată, învățată, îngânată, dusă bine sau rău mai departe... Pe culoarul șerpuit al liricii domestic-erotice, Brumaru deține în mod clar supremația. Imitatorii săi nu reușesc să fie decât epigoni zbătându-se între stângăcie și pornografie. Originalul rămâne inconfundabil: un poet la care regimul fantasmatic nu mai este nocturn, romantic, oniric, ci diurn
Dimineața unui faun by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8234_a_9559]
-
adânci. Se va strânge deasupra buricului, se va încreți în josul pântecelui, pe deasupra coatelor și la începutul coapsei, va atârna de pe carnea moale de-a binelea a brațului, acolo unde el se lipește de trunchi, îi va brăzda gâtul cu dune șerpuite ca drumurile berberilor în furtuna de nisip. Și așa va fi și obrazul ei, acum fin ca năframa care n-a șters de sânge chipul vizigotului. Granulat. Nisipiu. Fără urmă de strălucire alta decât cea dată de sulemenelile pe care
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
se deplasează spre steguleț. Jocul continuă cu schimbarea locului stegulețului. 3. „Trecem puntea” - mers în echilibru între două linii trasate pe sol (cl. a III - a; a IV - a). Copiii se deplasează în coloană unul câte unul în diferite forme: șerpuit, zig - zag, cerc, iar la comanda „Trecem puntea!”, se merge în echilibru cu brațele lateral pe o suprafață lată de 20cm și lungă de 3 - 4m care este trasată pe sol. Se continuă mersul și jocul. 1. „Vine ploaia!” - copiii
JOCUL SPORTIV – MIJLOC DE RELAXARE ŞI FORTIFICARE by MOCANU ALINA () [Corola-publishinghouse/Administrative/1301_a_2051]
-
pășeam pe un tărâm fermecat... de altfel, nici nu era de mirare, pentru că prezența ei era de ajuns ca să facă posibil acest adevăr... Hai s-o luăm pe scurtătură, mi-a propus ea la un moment dat, pentru că drumul cotea șerpuit, și printre copaci se vedeau copiii care ajunseseră în partea cealaltă. Bine, am acceptat eu imediat, bucurându-mă de idee, și am pornit-o direct printre tufe, buruieni și ciuperci, ocolind crengile și trunchiurile risipite prin pădure. I-am ajuns
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
prag. În tăcerea umedă și găunoasă am auzit ecoul pașilor ce se depărtau. Am pornit-o de-a lungul străzii, chiar am alergat puțin, apoi m-am oprit să ascult. În spatele meu, pe pavajul umed, pașii mei lăsaseră o urmă șerpuită. Cu un oftat ce semăna mai mult a tuse, mai profund decât tăcerea însăși, ceața mă înghiți. Am deschis gura cu intenția să o strig, dar am constatat că i-am uitat numele. 17 Iubito, îmi pare rău că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nu se răsfață pe oglinda apei lor, risipind sclipiri de aur și argint. Deodată, o linie subțire de sânge se arată la răsărit. Prin ogoare, prin văi și prin dumbrăvi, trece vântișorul lin dinaintea zorilor. Pe ape se deslușesc aburi șerpuiți. Potire plutitoare înfrumusețează peisajul sălbatic. Lucrurile au contururi nelămurite. Deodată umbrele se risipesc. Obiectele din jur încep să capete forme precise. Geana de lumină crește. Tăcere deplină. Cerul are culoarea unui toporaș fumuriu. Un arc sângeros de lumină crește la
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
categorică, se exprimă "în gura mare". Mai toți, în frunte cu Milucă, exersau ritualurile lingușirii. Se lăsau hărțuiți "fecund" de Mistrie. "Te supui ori îi ignori, mi-a suflat Franga. Altfel devine insuportabil". Avea un aer din ce în ce mai defensiv. Un mers șerpuit, diferențiat†††††††††††. Arăta ca o virgulă mare. Ajunsesem să-mi doresc să se termine odată. Dorința mi s-a împlinit după trei ani de... demersuri, cînd am "ieșit" nu cu litera t, ci cu a, cum mi-a prezis Aurel, pisica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
oară mi-am coborât privirea în colbul roșu al drumului presărat cu mici smocuri de iarbă cu reflexe argintii; flori de câmp, de un galben sau albastru intens, se iveau din solul uscat, secătuit de clorofilă. Chiar pe margine, curgea șerpuit o caravană de frunze mici, ce fremătau ca niște vele prin aerul crispat al amiezii și oceanul de colb roșu. O flotă infinită de frunze mișcătoare purtau sub ele, abia perceptibil, complicate mecanisme nervoase și negre, ce-și croiau frenetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
îngerii orbi citeau cu degetele: prima Catismă despre un împărat al necuprinsului, ultima pecetluia mormântul până la a doua venire. Bătea vântul, slovele cu miros de rășină înmiresmau norii. Ningea ca dintr-o psaltire scuturată peste brazi. Până la schit, un drum șerpuit, sinuos, parcă desenat de un arhitect bolnav de parkinson; de la șosea se putea arunca cu piatra pe acoperișul stăreției; de la șosea până în ușa bisericii, jumătate de oră de nevoință. Era seara, trecut de 19. În ghereta portarului, o umbră, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
gîtul subțire și printr-o toartă Înzestrată cu un canal interior și un gur gui, „o țîță“, cum Îi ziceau sătenii, pentru turnat apa ori pentru băut direct din sfîrc. Ulciorul era Împodobit de jur Împrejur cu desene din linii șerpuite și flori stilizate. În fiecare primăvară, trecea prin sat un țigan cu o căruță plină de vase: — O vinit Mihai ȚÎganu cu oale și cu ulcele, cu ulcioare și cu oluri cu țurgalăi, haidați, măi! striga el, adunînd lume În jurul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
apoi crește și se face albastră, ca și cum icoana ar da lumină) Vocea (blândă, cu reverb, de undeva : Mergi,... mergi... (copilul se ridică din genunchi, se întoarce spre dreapta lui, face un pas "stop cadru") (se luminează mijlocul scenei: un drum șerpuit, de lângă icoană, în sus și spre dreapta; restul camerei rămâne în întuneric, dispar patul, scaunul, masa; rămân numai icoana, candela, drumul) Copilul face un pas pe cărare: se luminează în jur, copacii. Pe margine cărării, bătrâna care seamănă (este ) vecina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
însăilatul bernevecilor și croitul cămășilor, că aista-i meșteșug muieresc la fel ca și închistritul ouălor cu chișița ori grijitul dobitoacelor. Ei își văd numai de pădure, de coasă și de fân, apoi, odată trebușoara încheiată, cutreieră munții pe cărări șerpuite numai de ei știute, de la cumpăna apelor Sucevei și Moldovei către Șipote și Seletin până hăt spre Cernahora, pentru a reveni apoi la baștina dintre stele de la Măgura, Benea, Bobeica, Lucina și Sălaș cu desagii doldora de bunuri trebuincioase traiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
se odihnească. Era la achindii și s-au oprit la marginea unei păduri, în dosul a câtorva tufe de cătină, la câțiva pași de malul unui izvor din care ieșea apă tulbure și se scurgea la vale pe un fir șerpuit făurit în vreme de mult apusă. -De ce nu ne-am oprit pe malul apei, lângă izvor? a întrebat gărgărița pe Căiță, după care s-a apropiat de acesta și l-a mai întrebat șoptit: -Am văzut că Trotinel te-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
perete. Însă ar fi să distrugem vraja lină a unei poezii în primul rînd frumoase, alunecînd, deodată cu modernitatea, spre locurile tăinuite, spre ieșirile de serviciu, spre ascundere și abandon. Spre tihnita, mereu rîvnita, stare pe loc, prin agățare de șerpuita, diafana linie cerească a destinului. Vedeniile lui Pepin cel scurt, dedicate lui Ion Barbu, sînt o călătorie de carnaval, care stîrnește cheful de-a o repeta: „Iar noi, într-o boccea de saltimbancă/ La toamnă colinda-vom țara francă." Mistrețul
Călătorie fără sfîrsit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6769_a_8094]
-
albă. Că albul ei e culoarea speranței, a învingătorilor și a păcii (...) Acum știu că albul ei e dansul haotic al crepusculului,/ murmurul bezmetic al celulelor, inelul obscen al/ anilor, brațul de aur coclit al/ neputinței. Nu mai cred/ în șerpuitul ei de felină, în privirea ei de somnambulă/ inocentă.... Ca un foc negru, ca o flacără de catran/ ard ochii ei în cuibul îmbălsămat al anotimpului, în/ rama roasă de carii a vârstei. Nu-mi cere să mă/ resemnez și
Soarele alb, soarele negru by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7595_a_8920]
-
vor prevedea măsuri de izolare termică la partea superioară a plafoanelor. ... ... 153. Articolul 8.72 se modifică și va avea următorul cuprins: 8.72. Ori de câte ori este posibil, se adoptă trasee nerectilinii, cu coturi sau curbe la 90° sau trasee șerpuite, urmărind compensarea naturală. În cazul traseelor rectilinii impuse, preluarea dilatării conductei între două puncte fixe succesive se face cu compensatoare de dilatare în formă de U, Ω, tip spiră sau compensatoare axiale specializate. ... ... 154. Articolul 8.83 se modifică și va
ORDIN nr. 170 din 1 februarie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/264765]
-
aprigă a dălții, asupra blănii de lemn și a trunchiurilor zdravene. Lîngă Apostu și Maitec, Spătaru rostogolise, de data aceasta, niște roți grele făcute parcă să imprime în peisaj un principiu de planturoasă mișcare. Altcînd, puțin mai înainte, turna, tensionat șerpuite, tipare pentru „Arce, Porți și Pasaje”, lostopane de spațiu organic, ghintuind în traseul lor, adesea vascular, cîte o concrețiune coagulată disimetric și definitiv, fantastic prizonieră. * Sînt cuceriri ale unei disponibilități nervoase, regăsindu-se, peste faze care păreau să le ignore
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
seve pline de fior! Zadarnică mi-e zbaterea! Să mă eliberez nu e chip! Istovirea mă-ncinge! Dar lașul din mine prinde grozave puteri. Pe clipă iau în fugă spațiul îngust ce mi se deschide în față! În goană, pe șerpuita cărare am timp să observ cum din firide micuțe și dese către mine se ițesc zeci de pâlpâiri. Nu stau să le număr. Și nici nu pot să ghicesc ce le iscă. Grăbesc spre neunde, dar în timp obosesc. Trupul
ARBORELE VIEŢII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384801_a_386130]
-
toate cele strânse într-o viață, poetului nu i-a rămas decât „cana de lacrimi”, pe lângă „un munte de fapte / Și patimi”; „un album cu fotografii mișcate”, câteva „Bucăți de viață și stele”; și „Din miile de drumuri: / O potecă șerpuită, / Plină de mister” (Cana de lacrimi). Desigur, nu e mult, dar nici puțin, având în vedere că, goi venim pe lume și tot așa plecăm, cu mâinile goale, dar cu un șarpe de ceară încolăcit pe mâinile livide. Sunt și
IN MEMORIAM ION GROSU RECENZIE LA CARTEA FUM NEGRU, FUM ALB , EDITURA AXIS LIBRI, GALAŢI, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/344199_a_345528]
-
Acasa > Literatura > Copii > PROFESORUL DE MUZICĂ Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 2046 din 07 august 2016 Toate Articolele Autorului PROFESORUL DE MUZICĂ Pe-o cărare prăfuită, Pe-o cărare șerpuită Trece-un ciocârlan cochet Cu alură de poet. Moțul și-l ține pe-o parte, Subsuoară are-o carte, Peste trupușorul mic Și-a pus subțirel ilic, Iar pe mijloc cingătoare, În picioare cizme are Și, ca să fie în ton
PROFESORUL DE MUZICĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382523_a_383852]
-
divizat. Tabloul zece Dau ocol lacului într-o frenetică vervă facându-și nod capului în goană scrâșnită, acerbă. Tabloul unsprezece Surprinși de verde încremenesc unde sunt, pentru a nu pierde din lut un cuvânt. Tabloul doisprezece Se preling orbește cei trei șerpuit, în șir indian, omule iubește și-admiră de vrei ăst tablou înglodat în profan! Tabloul treisprezece Și recunoște că-ți place demnitatea-i semeață ce ostentativ tace zâmbind cu fața-i de lut în viață. Tabloul paisprezece Cele trei trupuri
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]