141 matches
-
de altă parte, dispoziția lui Redgrave e la fel de stabilă precum mercurul. Am avut nu o dată sentimentul unui duel verbal, complet diferit de prima conversație, mult mai informală și relaxată pe care o avusesem cu ea. E directă și știe să șfichiuiască la nivel verbal (credeți-mă, mi-am luat-o). Iar la final mi-a spus senină: "poate că unele dintre lucrurile pe care ți le-am spus pot părea grosolane, dar la vîrsta mea trebuie să fixezi niște parametri". În
O artistă veterană by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10524_a_11849]
-
casă, aproape nimic o casă privirea ei întoarsă-i moștenire stoarsă ciur prin care zorile se cern scormonind cotloane ca niște hăuri de pîslă forfecînd hățișuri de coridoare înguste unde lumina e o cusătură în trecere pe acolo și pîrîie șfichiuie sleită în vîlvătăi lingușitoare și doar un murmur răzbate „mă voi îngropa în poezie ca o secure a războiului la mare adîncime acolo tăișul nu mai poate fi ocolit"' una din acele clădiri cu o cruzime mocnită de aisberg depozitare
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
vine niciodată de una singură, zic, dar nici necazul, adaugă Angela... Ar trebui să simțim fierbintele Scirocco, sau Libeccio, pătimașul, libianul, dar vremea lor a trecut. Dinspre larg, unde iahturi și iole zburdă un sărut sărat suav așteptăm, dar ne șfichiuie mai degrabă curentul rece nemilos, de unde venim. E deja octombrie, Australul-rar, o briza din Mezzogiorno e mai mult o părere, o dorință neîmplinită, ",Ostro, australe, suflă-ne-n petale!". Degeaba ne rugăm. Nu e nici-o cale. Poate era mai potrivită
Poezie by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7123_a_8448]
-
nu se închide aici. Dar nu trece de duzină. I-aș fixa cu ace subțiri în Insectar literar și aș scrie pe deasupra: Ubi bene ibi Marin Preda & Co. Lipsa de sinceritate în artă și ideologie se răzbună imediat". Și e șfichiuit - poate la nervi - pînă și Ion Barbu, pentru unicul său poem conjunctural din era comunistă, din 1957, sonetul închinat lui N. Bălcescu: "A făcut închinăciune, ca Gîgă. Nu cumva a făcut o supremă ironie la adresa lingăilor de țurțuri fecalini, gen
Extraordinarul Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11628_a_12953]
-
se înălțau alte necunoscute obiecte: condensatoare, rezistențe, transformatoare. Era, de fapt, un aparat de radio în devenire, un aparat despuiat, din care două firave fire de sârmă șerpuiau pe masă către un difuzor culcat cu fața în sus. Străbătusem oborul șfichiuit de crivăț, prin zăpada zburătăcită de viscol și ajunsesem în atelierul lui cu picioarele ude și înghețate bocnă. Era toiul iernii, la ora cinci era întuneric-beznă, cocoțate pe o scară rezemată de perete, câteva găini au cotcodăcit timid, trezite de
Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8935_a_10260]
-
nu-i nimeni. Negrul Negrul, negrul, negrul îți sculptează mâinile, duhul. Seara zvâcnește în brazi, pulsează în iarba pietrelor, răsturnând în ceruri brazdele grele și lutul. Negrul, negrul se-abate dinspre-ncinsele după-amiezi. Cântă aspru, ca din pământ, cosașii; aerul șfichiuie. De sub pleoapa cosmică, noaptea cade grămezi, grămezi! Mai e un pic și negrul te-ajunge din urmă. Iată, îți scaldă în smoala-i de aer glezna în dulci suprafețe turnată și te odihnește și-n sfârșit te învinge: încă, și
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
timpanele celofanate cu obișnuitele ritmuri domoale /.../; o fantă difuză peticind aburul de mătase plutitor peste pădurea de conifere, cum prefera el, așezându-se în fotoliul de la geam, să-și imagineze în timpul audiției, o astfel de gâlceavă a umbrelor necontrolate îi șfichiui timpanele, aidoma unui fir de laser, neprietenos, concis, imperceptibil, dar supus parcă unor forțe, unor structuri misterioase." Asemenea fragmente abundă în roman și s-ar putea spune că aceasta este dominanta stilistică a prozatorului. Numai că, dispuse aproape regizoral, există
Noaptea orgoliilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17372_a_18697]
-
a reveni la sentimente mai bune, poate pentru că Dimisianu era președintele juriului. Cele din urmă articole pe care le-a scris ni le-a încredințat. Alexandru George trecea drept un ciufut. Convins că e singurul liberal adevărat din țară, îi șfichiua pe unde îi prindea pe toți cei care aveau pretenția că sunt și ei liberali. În câteva rânduri, am constatat că nu era lipsit de umor, în felul în care francezii vorbesc de pince sans rire. Cu mulți ani în
Morții noștri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4262_a_5587]
-
neînțeles felul în care lupii captivi nu pregetaseră să-i amenințe. Acum știau cu toții la ce să se aștepte. Nu mai era nimic care să-i rețină. Porniră. Captivii le depistară prezența de departe. În scurt timp, glasurile lor sălbăticite șfichiuiră aerul. Arus dădu un ordin scurt. Lupii lui înaintau în același ritm, fără zgomot, impasibili. Nu i-ar fi ajutat cu nimic să-și deconspire efectivul. Localizară ținta. Încă un ordin. Se împărțiră în două cete și o înconjurară. Se
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
acesta, m-a apucat tremuratul, însă m-am îngrozit când mi-am dat seama ce impresie detestabilă o să las. Om cu două fețe. — Vă mulțumesc foarte mult. Am făcut o plecăciune adâncă și am zbughit-o în stradă. Vântul mă șfichiuia. Izbucnirea ostilităților. Îl iubesc. Îl doresc. Îl iubesc cu-adevărat și am mare nevoie de el. Îl iubesc atât de mult, încât nu-mi pot înăbuși dragostea. Îl vreau cu atâta ardoare, încât nu mă mai pot stăpâni. Da. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
felul lor, anunțându-și regatul rablaisian și amenințând fățiș cu neasumarea nici unei consecințe. Sfârșitul, ca și începutul, este ex nihilo. * Ca să-ți consumi obsesiile creatoare și să le dai zborul înalt îți trebuie singurătatea vinovată, prin care să acuzi, să șfichiuiești și să pretinzi întâietatea, nici mai mult, nici mai puțin. Dacă nu ești bolnav de credința că te afli în postura unei astfel de victime a tuturor, a nimănui, cazi pradă unui gen de politețe stearpă, prin care îți filtrezi
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
mai văd ca altă dată, asta îi altă poveste. Așa că, nu mi-ai spus nici o noutate, Mitruță. Indeamnă mai bine boulenii, că ne apucă amiaza pe drum. Mitruță, roșu precum o sfeclă - ca de fiecare dată când moș Dumitru îl șfichiuia din vorbe, ca acum - a alergat îndată la șirul carelor, îndemnând boii...Soarele era deja de două suliți pe cer, când șirul de care intra pe poarta magaziilor jupânului Aizic. După ce au descărcat povara, moș Dumitru l-a tras de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
păzește! a adăugat Alecu Slobodă. Nici cu zece puști în mână nu mă apropiam de ei - a vorbit Gheorghe Amnar. După ce ne țineți cu gâturile uscate, vă mai și văicăriți ca babele...Halal bărbați! N-am ce spune - i-a șfichiuit pe cei doi botezați moș Dumitru. Cei doi nou veniți în rândul cărăușilor au lăsat privirile în jos. In cele din urmă, Alecu Slobodă a îndrăznit să le ridice, căutându-l pe crâșmar. Când l-a descoperit, a făcut un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Hliboceanu. Uite-te la el cum se vitejește! Să te văd cum ai să arăți după ce am să spun povestea. Lăudăroși ca tine am mai văzut, dar unul care să spună o poveste mai de doamne-ajută mai rar - l-a șfichiuit moș Dumitru. Si acela eram eu, Dumitre...In nădejdea voastră, am adormi ca pruncii, odată cu găinile - s-a înfoiat în pene Pâcu. In loc să începi a povesti matale, ne fierbi în zeama noastră - a intervenit și Ion Cotman cel
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
atitudine de descifrare. șase în al doilea loc: mai înaintezi puțin, te mai trezești în întuneric. deși porți costumul de scafandru, te apucă tristețea. tristețea apei pline de alge, părăsită de păsări, care găzduiește ouă de broască. melancolia stufului uscat, șfichiuit de vântul iute și rece al dobrogei minții tale marine. mai înaintezi puțin, te trezești în întuneric, cântă broaște rârâite pe la picioare, pe unele calci, auzi pleosc, pleosc, le crapă burdihanul cu aer. este întuneric, nu știi dacă acestea aveau
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
condei hangiul. Parcă eu de unde știu? De la feciorul meu Șulim, care a terminat liceul de vreo zece ani. Aaa! Șulim. Deștept băiat. Nu era el cel care a întrebat atunci când ai vândut calul: „Tată, calu’ nostru iap-o fost?”l-a șfichiuit fin moș Dumitru. Ia spune-mi, ești mulțămit de plată? Sau... Dacă nu ești mulțămit, să știi că înțarcă bălaia. Spune-i lelii Zamfira că îi mulțămesc tare mult pentru ce ne-o trimis. La mine ai să ai poarta
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
e un vas de Ragheh, din vechiul oraș Rey, ha! Apoi râse de i se scuturau umerii cocârjați; strângând sub braț vasul înfășurat în batista murdară, se îndreptă spre drișcă și se instală pe capră cu o agilitate deosebită. Biciul șfichiui în aer, caii porniră spumegând. Zurgălăii de la gâtul lor răsunau în aerul umed cu un timbru special. Pe nesimțite, atelajul dispăru în întregime într-un nor de ceață. Deîndată ce am rămas singur, am răsuflat ușurat. Mi se părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Tata căutau impacientați și în șoaptă, pe o scărișoară de sticlă pe care fugea încolo și încoace un cursor de culoare roșie, diferite posturi radiofonice foarte greu de prins. Când prindeau, în sfârșit, postul atât de mult râvnit, îi auzeai șfichiuind din degete, de bucurie, sau chiar exclamând în forță, dar cu vocea totuși, controlat coborâtă: L-am prins!, în timp ce-și plesneau intermitent palmele a bucurie, de pulpele picioarelor. După care auzeai: Mama măsii! Ia te uită cum bruiază
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ei? Valy explodă în râs: Asta a fost teatru, mă înțelegi? Și-a invitat soțul numai ca să te spele pe dumneata în fața lui, pentru a da apoi de pământ cu el. Teatru și nimic mai mult. Ăsta teatru! Teatrul dracului! - șfichiui Gerard ultimul cuvânt, printre dinți. Hai, te rog, spune-i ceva...Fă-o să nu mai plângă, domnule Gerard. Gerard tăcu un timp, privindu-și colegul pieziș și cu buzele țuguiate a meditare intensivă, cântărind bine replica lui Valy. Răspunse
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
intrat în târg. Mitruță! - s-a auzit glasul lui Hliboceanu. Poruncă! - a răspuns Mitruță. Fuguța la Aizic și întreabă-l dacă trebuie să mai cântărim ori mergem de-a dreptul la descărcat? Am plecat! Să te și întorci! - l-a șfichiuit Pâcu. Când Mitruță s-a întors, Hliboceanu l-a întrebat: Care-i vrerea stăpânului? Nu mai cântărim. Mergem la descărcat. Iaca și o treabă cuminte pe ziua de azi. Eu am să merg la Aizic, să închei socotelile pe ziua
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Cu cealaltă mână strângea biciul, nou‑nouț, de gospodar, din trestie de bambus, cu ornamente de aramă În vârf, din fâșii subțiri de piele care, după ciucurele roșu din punctul unde se sfârșea Împletitura, ajungea un solid bici aprig ce șfichiuia ca un șarpe. Proprietarul Îl folosise până atunci doar o singură dată, la ieșirea din Arad, acolo unde macadamul se pierdea Într‑un drum de țară. De fapt, adevărul era că de două ori, prima oară În fața prăvăliei, În gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
l Încovoaie; bambusul uscat trosni, arătându‑și elasticitatea. Apoi se plesni de două‑trei ori peste carâmbul cizmelor, și, ca și cum nu era destul, ieși În fața prăvăliei, pe stradă, și‑l Învârti deasupra capului În aer, așa cum fac căruțașii nărăviți. Biciul șfichiui ca un șarpe, iar fericitul proprietar schimbă atunci brusc direcția de mișcare a biciului, Îl Încordă, așa cum Încordezi bățul de bambus al undiței când tragi la o cegă mai mare sau la un șalău, sau când strângi hățurile ca să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pâclă, soarele Împrăștia o lumină tulbure. În orașul ăsta totul era nesigur, nedeslușit. ...De rămâi și noaptea, o să privești luna În golful din Cape Cod... Margaret rămăsese cu ochii ațintiți la cer. A coborât fereastra, iar aerul fierbinte i-a șfichiuit obrajii, Împreună cu praful pe care l-a și simțit pe buze și pe limbă. Nu mai izbutea să deslușească unde se Întâlnesc ori unde se opresc străzile, nici unde Încep ori unde se termină clădirile. Nu mai vedea decât luminile
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
este pus cu piciorul în gheață, este uns cu o alifie și toți îl mîngîie. S-a calmat puțin, dar tot mai pufăie: Dacă își vedea de treabă, nenorocitul... Furtuna s-a potolit, doar ploaia rece ca gheața continua să șfichiuie fețe roșii și nasuri borcănate. Crîșmarul renunță la Primărie și-și strînge calabalîcurile. Ploaia stă de tot și soarele se arată strălucitor. Oameni desculți încep să apară de la adăposturi. Glodul le acoperă picioarele, dar nu-s descurajați. Să trăiți, dom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lua aminte! A urmat un moment de liniște stânjenitoare. Apoi, întreaga asistență a aplaudat, în picioare, hotărârea celor doi și cineva a lansat întrebarea dacă mirele vrednic este... Vrednic este! Vrednic este! A răspuns Vetuca fără ezitare... Babornița dracului! A șfichiuit printre dinți văduva lui Dracinschi, nedorind să accepte ideea că viața și vigoarea se sălășluiesc în oameni, după caz, pentru ani diferiți ca număr... și în gramaje diferite. Am observat că au dispărut în pădure la un moment dat... Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]