34 matches
-
nici măcar una biologică/ în stare să extermine/ cuirasații păduchi căzuți din barba lui marx" (Diriguitorii unui nou viitor). Jocul nu o dată grațios al aspectelor vieții patriarhale, acea persiflator-dulceagă reverie a unui trecut localizat și datat alcătuiește fundalul omogen al sarcasticelor șfichiuiri: "din pricina guturaiului contractat/ de maeștrii de vînătoare ai parlamentului/ legea care permite dreptul/ de-a admira pantofii mafioților/ a fost amînată/ pînă la următorul bal mascat" (Cadril). Sau: "pînă cînd pînă cînd întreabă/ pipăindu-și oasele pictate cu discursuri" (Întrebare
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
mi-aduc aminte,...nu, direct, pe loc: Pavel Chihaia !... Autorul Blocadei, întâiul roman românesc, apărut numaidecât după război, un pontic, un dobrogean, în a cărui voce mai sună, era să uit! firele de iarbă pârlite, dobrogene, bătute de vânt, cu șfichiuirile lor muzicale. În căminul de pe strada Mătăsari, de la mătase, care și ea, nu știu cum, abia acum îmi dau seama că intra în compoziția sunetelor lui Chihaia, erau mulți studenți deosebit de înzestrați, ca Dorel Cazaban,Teodor Mihadaș, Al. Husar și alții, ale
Fiul Dobrogei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12777_a_14102]
-
de ani. A închis ochii într-o casă muzeu, păzind în trei schimburi obiectele donate statului, care i-au ținut loc de familie.”). Alții mai mărunți, din rândul politrucilor propriu-ziși (Virgil Florea, Constantin Părăluță, Ion Moraru ș.a.) primesc plesnituri repezi, șfichiuiri. De altfel, numele lor, care altădată îngrozea, nu mai spune azi nimănui nimic. De o imagine bună, în schimb, beneficiază Constanța Crăciun, „o doamnă” care „contrastează total cu fauna ce-o înconjoară” și la fel Alexandru Balaci a cărui faimă
Despre o lume apusă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4457_a_5782]
-
-i pe Miticii lui, îi va învăța să vorbească și corect, și miezos, abandonând astfel "marea trăncăneală". Mai degrabă nu. Pentru că, dacă, spre deosebire de umor, satira e forma neiertătoare, intolerantă, a comicului, eroii lui Caragiale n-aveau cum ieși de sub usturătoarele șfichiuiri ale vehemenței sale satirice. Moličre credea că viciile sunt accidentale. Moraliștii contemporani lui nu aveau, în schimb, nicio încredere în virtutea umană. Erau, altfel spus, mizantropi. Așadar, nu atât Moličre, cât, precumpănitor, moraliștii francezi sunt adevărații ascendenți ai lui Caragiale. Dar
Bietul Caragiale by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8832_a_10157]
-
cu tăcerea lui Wilson. Ea chiar ieșea câteodată în costumul ei de baie roz, din două piese, hotărâtă să înfrunte valurile. Aidoma țâncului care învață să înoate, se stropea repede pe mal, în vreme ce mâinile ei încercau să protejeze pieptul de șfichiuirea aspră a mării. Mi-am ridicat picioarele și-am dat la o parte cartea pe care o aveam alături. Nu voiam să mă scald. Voiam să citesc, dar apa prelinsă din jgheab uda și mânjea paginile. Marea asta era un
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
diferite motive decorative sau o inimă care pulsa pe un omoplat, un alt gag subtil, sau, în fine, au făcut înscrisuri cu alte glumițe pe mâini și picioare. Deci, gestul banal și actul fiziologic au fost agrementate cu câte o șfichiuire ironică, însumarea acestor demersuri configurând creația lui Jérôme Bel. Dintre caracteristicile ființei umane a mai fost deci evidențiată, totuși, inteligența, dar redusă la numai una dintre posibilităție ei, aceea de a batjocori. Sunt destule voci care deplâng abundența de sex
Simplă fiziologie și atât by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9593_a_10918]
-
să tragă sacii Încet, unul câte unul. Era același bărbat care o oprise din drumul ei spre vagonul-restaurant și Îl urî o clipă, până când Își ridică fața și Îi zâmbi umil și justificativ, În timp ce ofițerul Îl bombarda din spate cu șfichiuiri scurte de nerăbdare. Brusc, În timp ce soldatul trăgea ultimul sac de la gura grotei, fețele lor aproape că se atinseră și clipa aceea a fost ca o Întreagă discuție cu un om liniștit. Când văzu că doctorul nu mișca, maiorul Petkovici traversă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
un robinet și o chiuvetă rudimentară alături de care, într-o gheretă minusculă, un WC turcesc. Deci făcusem un progres ! De la un bordei în pământ la ceea ce era aproape o casă cu paturi și pături, de la privata lângă o tufă sub șfichiuirea vântului și ploii, la un WC cu un acoperiș deasupra capului, de la apa cărată de la pârâul înghețat la robinetul pe care șuvoiul binefăcător venea la comandă ! Și de la vecini doar vietățile pădurii la un vecin medic ! Era într-adevăr un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Îngheț londonez are drept contrast senzuala curgere a Orientului. Iată, de pildă, trezirea la viață a unei unei dimineți în Constantinopole: „În scurt timp, întregul oraș se trezea la viață cu pocnete de bici, bătăi de gong, chemări la rugăciune, șfichiuirea spinărilor de măgari, zornăit de roți încercuite în metal, în timp ce mirosurile de pâine dospită, de tămâie și de mirodenii se răspândeau până la înălțimile Pera, de parcă ar fi fost însăși răsuflarea mulțimii strident colorate și barbare”. Sau iată, în descrierea farmecului
Anglia, Persia, Italia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3304_a_4629]
-
cu trenul CFR (Mai lung îmi pare drumul acum la-ntors acasă...prin C.F.R.) - toate fiind abordate nu cu încrâncenare, ci cu ironie și întotdeauna cu un luminiș de speranță, obligatoriu trecute prin grile culturale. Un text presărat cu umor și șfichiuiri ironice, dar cu măsura înțelepciunii este legat de un adevărat „fenomen” media ce a sufocat publicul român (Udrea noastră cea de toate zilele): „Păi ce roman mai palpitant poate ține lumea cu sufletul la gură decât acest roman foileton care
SCRISORILE UNUI JURNALIST – LUCIA OLARU NENATI de CATINCA AGACHE în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368170_a_369499]
-
filă după filă, imaginea ta din oglindă se schimbă. Lumini si umbre te învăluie, se împletesc, se amestecă. Semnale din tenebrele unor suflete întunecate. Le simți ura. Ce tare dor rănile vorbelor deșarte și faptele lor îndreptate împotriva ta. O șfichiuire de bici ud e lacrima nevinovăției. În lumini sunt umbre, în umbre sclipesc speranțele. Ai făcut cunoștință cu trădarea perfidă a marilor malefici. Au folosit toate armele să te distrugă. Ai perceput mizeria conștiinței lor cu intuiția sufletului de copil
INIŢIATUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371198_a_372527]
-
Acasa > Poeme > Emotie > MERGEAM PE SUB CASTANI Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Mergeam pe sub castani cu pas grăbit, Sub șfichiuiri de frunze prinse-n vânt, Când o rafală a descoperit, Un rânjet de bordură ca mormânt. M-am aplecat scrutând cu-ngrijorare, Sordidul adăpost pentru vecie Ce moartea-i oferise pe cărare, Eternului simbol de voioșie. Prea trist priveghi de
MERGEAM PE SUB CASTANI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376970_a_378299]
-
Acasa > Poezie > Imagini > MERGEAM PE SUB CASTANI Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1715 din 11 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Mergeam pe sub castani cu pas grăbit, Sub șfichiuiri de frunze prinse-n vânt, Când o rafală a descoperit, Un rânjet de bordură ca mormânt. M-am aplecat scrutând cu-ngrijorare, Sordidul adăpost pentru vecie Ce moartea-i oferise pe cărare, Eternului simbol de voioșie. Prea trist priveghi de
MERGEAM PE SUB CASTANI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372215_a_373544]
-
un văl des, tot astfel trebuie să reproducă urechei noastre și elementul muzical al rimei, fără însă de-a sili urechea noastră ca să stăruie asupra rimei. Numai acolo unde rima e intenționată și esprimă vo greutate a cugetării or o șfichiuire epigramatică, numai acolo poate să se facă mai pregnant distingibilă pentru urechea noastră. Când rima provine câteodată în tragedie, precum nu rar la sfârșitul scenelor, sau pentru a zugrăvi o dulceață sau însuflețire deosebită, cum în Romeo și Iulia, atunci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
par potrivite concluziile unui „istornic grecescu”, pe care îl citează în original și în tălmăcire. Lamentațiile sale sunt patetice, cuvintele gradând o ascensiune dibace a „tensiunii”, bunăoară când vorbește despre turci, împotriva cărora cârtește necontenit, dacă nu protestează chiar vehement. Șfichiuirea alternează cu sarcasmul ucigător, celebră devenind descrierea manierei osmanlâilor de a face politică pe picior mare. Curtean desăvârșit, G. agreează și descrie ceremoniile, vădind un ochi atent și o pană capabilă să rețină și să transmită sugestii vizuale. Nu mereu
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
m-am prăbușit, zicând în gând, la dracu, las-o să fiarbă.“ Până la urmă l-au văzut pe Richard alergând înapoi prin parcare, cu cutii de polistiren ieșindu-i din haină. Când a deschis poertiera, a adus cu el o șfichiuire de ploaie și miros de cartofi prăjiți. — Uf, a zis urcând în mașină. E al dracului de urât afară. Și a început să scoată cumpărăturile. Am luat niște super hamburgeri cu brânză pentru toată lumea. Polly a bombănit. Nu mănânc de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
În camera mea, fără să aprind lumina. De cum m-am așezat pe marginea patului, am băgat de seamă că mai era cineva În Încăpere, Întins În Întuneric pe pat, ca un răposat, cu mîinile Împreunate pe piept. Am simțit o șfichiuire rece În stomac, Însă de Îndată am recunoscut sforăiturile și profilul acelui nas fără de pereche. Am aprins veioza și l-am văzut pe Fermín Romero de Torres pierdut Într-un zîmbet fermecat și emițînd scurte gemete de plăcere peste pernă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
înșiruite literele adunate cu peria de păr de cămilă de prin rosturile pietrelor din pardoseală. Le alinta cu temeinicie, literă lângă literă, cuvânt lângă cuvânt, ca o coloană a infinitului, și frazele, de cele mai multe ori scurte și simple, ca o șfichiuire de bici, le citea la lumina jarului din lemn de trandafir negru și de trandafir roșu pe care, când jarul era mai încins, arunca, așa într-o doară, câteva rămurele de trandafir galben și de lemn de mesteacăn.” „Și dacă
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
am să simt la timp dacă lucrurile vreodată se înrăutățesc pentru noi și atunci am să plec fără să te anunț, așa cum am mai dispărut, trecând granița pe la turci acum treizeci de ani, ca să îmi salvez viața...“. Ghazal amorțise sub șfichiuirea unor asemenea vorbe neașteptate, dar avusese tăria să nu spună nimic. Fusese întâia oară când se simțise trădată, deși se lăsase cu totul pe mâinile lui Leclerc. Din acel moment înainte, nu a mai putut fi detașată de cazul niciunei
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
scoți din frigider, ceea ce presupune o Întreagă operație pe care ți-o poți impune cînd ai musafiri, dar care, În momentul de față, m-ar distrage. Whisky-ul rămîne alcoolul cel mai indicat pentru romancierul care are nevoie de o șfichiuire și totodată de o anulare a inhibițiilor lui. Să fi ajuns Într-o lună la o toleranță sporită, care mă Împiedică să-mi dau seama că dozele cresc, noapte de noapte, În mod periculos? Whisky-ul mă face să scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
am dat seama imediat de situația creată și, plin de afectivitate, l-am solicitat să-mi dea răspunsul dorit. Cu ceva emoții, copilul a revenit în realitatea clasei ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, dar urmărit în pauză de către „șfichiuirile” câtorva colegi care-l îngânau: „tată, tată!”. Singur, în eu-l meu, mă simțeam triumfător. Un fost absolvent din seria sus-amintită îmi scria din armată o misivă, datată 21 noiembrie 1978, în care mi se adresa: „Stimate tovarășe director, iubitul
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
zile - zeci de ani, în unele cazuri - pe marginea creșterii copiilor, planurilor de vacanță, alegerii restaurantului, sexului, al somonului, etc. Agresiunii verbale inițiată de soț îi vine în replică agresiunea verbală a soției, și tot așa, într-un ping-pong de șfichiuiri verbale. Întrebarea pentru aceste cupluri este aceeași pe care o punem cu privire la agresiunea verbală la locul de muncă: Chiar vor să îi pună capăt - și dacă nu, de ce nu? Instinctul de conservare ne face să renunțăm la activitățile care nu
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
persiflarea reciprocă a oamenilor care își scot în evidență defectele(aici lipsa îndeletnicirilor gospodărești) prin intermediul poreclelor, apelativelor, devenite în multe cazuri chiar nume; r. 25 26 : „Nici nu-i pasă de Năstasă; de Nichita nici atâta”indiferența unor persoane în fața „șfichiuirilor” pe care le primesc din partea semenilor pentru defectele lor; p. 29, r. 24 : „car mi-a trebuit, car am găsit!” resemnare și într-o oarecare măsură acceptare a consecințelor propriilor fapte nesăbuite, pe care omul le face uneori; 51 p.
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
Neagu Djuvara („iluminați de inteligența lui...”), la G. Liiceanu sau Andrei Pleșu și lista poate continua. Trecutul comunist, cu deviza sa ironică „Vă urce România spre prostul-gust în zbor” sau prezentul bulversant, fără termeni de comparație, vor trece prin unghiularul șfichiuirilor domniei sale. rn umor nedisimulat compun micile sale relatări, adevărate schițe satirice. Nu se erijează nici de a deveni domnia-sa protagonismul finelor autoironii, dar cu o savoare captivantă. Nu iartă prostia și o-ncondeiază, nemilos. Odată, i se întâmplă un lucru
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
este singura certitudine) acolo pe capră stă chiar viața mea smucește hățurile sunt momente în care m-aș înhăma răceala zăbalei incită să fiu chiar eu un cal înhămat la trăsura propriei vieți (irezistibilă chemare) numai biciul mă oprește o șfichiuire lasă urme atemporale atunci îmi iau zilele la spinare și alerg cu viața pe urme 4 august 2011 Lumea o lume strânsă în brațe de mirări nesfârșite ca și cum certitudinile ar fi emigrat către suflete mai calde oameni îngrețoșați de propriile
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]