12 matches
-
și uscată, învolburată și fierbinte. Vocea toridă a pustiului dogorâtor: Lasă-l în seama mea! Cât o bătaie din pleoapă, Adramalech, demonul-ucigaș, se repede la Namila cea vlăguită, surprinsă fără de nici o apărare și-i deschide carotida larg, măcelărește, cu un șfichiuit precis și nemilos, de gheară! Pieriți și voi, Necuraților! țâșnește și Boss din pronaos, aruncând restul apei din cristelniță, asupra monștrilor. Arătările se destramă, mute. Se stârnește un vârtej ostil și sufocant, de praf. Din vid, cortina liniștii se prăvălește
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
lea. Hai, vino în casă! Aș vrea să mă mișc, dar nu pot. Simt ace cumplite în creștet. Mama mă cuprinde cu privirea ei albastră plină de o inten sitate pe care nu reușesc s-o descifrez cu capul meu șfichiuit nă prasnic. Vine încet lângă mine și mă mângâie pe obraz. Mă surprinde mângâierea ei, nu sunt obișnuită cu astfel de efuziuni din partea ei. Dar nu mă pot desprinde de zidul rece al balconului. — E frumos să fii tânăr și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu patul curat al sângelui tău miezul de salcie să-mi calce moartea pre moarte cu un acoperământ de pași tineri încerc să alunec pe șirul pașilor noștri așa cum coboram în copilărie dealul înghețat spre casa bunicilor așa cum descălecam cu șfichiuitul nuielei de alun din aerul tare al sângelui tău așa cum ne descrește vocea citind poemele direct pe roua cu care ziua noastră explodează exact în miezul lucrurilor nesfârșit este șirul pașilor noștri poticnițI cu care traversăm strâmtoarea lumilor din bulboane
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
împiedicau de ochii de panseluță cu viață scurtă presărați neglijent în jur și se lungeau la picioarele madonei florale ea nu avea habar de aceste mătănii în serie, ducând la buze cărnoasa tulpină neagră și ștergându-și apoi fruntea cu șfichiuitul unei nuiele desfrunzite de nuc în urma acelei femei, pe trotuar, seara se aduna în sine cum ceara la baza lumânării magazinele își pierdeau unul câte unul clienții care acum se îmbulzeau să culeagă flori pe care i le puteau prinde
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
discurs și în construcția care a urmat. Am continuat lupta, candidând (cu eforturi proprii) și aducând voturi dreptei, iar nu profitând , a de voturile colegilor. Nu văd ce mi se poate reproșa. Realizez însă că nu orice obrăznicie trebuie rapid șfichiuită. Regret spectacolul jalnic al luptelor de orgolii și faptul că m-am complăcut, fie și pentru o clipă, în acesta. Aș vrea să fim uniți împotriva USL, nu să ne ironizăm reciproc. Cu asta, consider episodul închis și-mi voi
UPDATE. Papahagi regretă replica dată lui Lăzăroiu. Papahagi și Lăzăroiu, în război pe Facebook by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/39933_a_41258]
-
spre casele care se desenau în zarea șoselei. Silueta masivă a silozului de tutun. Acum, năruită, clădirea părea că țipă speriată în înserare. Aceleași sălcii, aceeași boltă, același pietriș al șoselei, același miros stătut de pește și de mâl, același șfichiuit al vântului care gonea stârnind gunoaiele de pe drum. Doar bucuria aceea a freamătuli că se întoarce acasă nu mai îl toropea... - Poate, spuse el, dacă nu întârzia vaporul acela, atunci, m-aș fi dus să mă predau. Cu gândul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
căușul lui să mă țină. din înalt ninse, vertebrele-mi să-și dureze coloana cu sârg, sângele-mi decolorat să dea în pârg, lumea dănțuitoare mă îmbie, eu, sârguincioasă, mă strădui să fiu vie, în plumbul din mușchi bat ploi șfichiuite, nu pot să m-ascund, am reflexele-ncetinite, în venele mele un răsărit fastuos își varsă povara de vin spumos. stau și mă întreb de când a plânsului rădăcină coboară atât de adânc în turba străină. spaima e, cumva, cu trupul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
nici cale de răzgândire. Daniel văzu cu coada ochiului mâna ei întinzându-se implacabil spre el și aproape instantaneu provocându-i o arsură la capătul maxilarului, ceva mai jos de ureche; sau poate era chiar urechea! O ciupitură? Sau poate șfichiuitul unei palme, una venită de la o femeie necunoscută? Daniel fusese tras de ureche, de fapt asta era. Urechea îl ardea, și umilința pe care o simți era incomensurabilă. Dumnezeule, de-ar fi bănuit ce avea să se întâmple! Ei bine
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Se uita doar la mine cu ochi încețoșați, privire depărtată. Încerca să zâmbească, dar nu-și putea lumina fața. Am săltat-o și am pornit spre Bulevard. Mergeam cu Conți la braț spre cinematografe. Era cherchelită. Noapte cu Bulevardul gol, șfichiuit doar de viscol, cu o zăpadă maronie, înghețată pe bordura trotuarelor, murdară de la noua soluție pe care o împrăștia municipalitatea în locul tradiționalului amestec de nisip cu sare. O sprijineam pe Conți, coborând spre Cișmigiu. Mă sprijinea și ea, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Am Înțeles deîndată și m-am tras pe cât de repede puteam deasupra prietenului meu care dădu un screamăt de durere. O suliță plescăi În apă, chiar lângă noi. Noroc că volbura din jur prinse să ne răsucească, dar atunci auzii șfichiuitul săgeților: stk, stk, stk! Am ridicat una din blănurile acelea și m-am acoperit cu ea cum am putut, ascunzând și pieptul lui Enkim sub ea. O săgeată o străpunse cu un zgomot ud - froșșc. Apoi alta. Și o alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
urmat deîndată de șfichiutul bine știut al săgeții. Șchiuuuuuf! Uriașul de lângă mine se prăvăli În genunchi - săgeata Îi trecuse prin gât dintr-o parte În alta, iar sângele Îi țâșnea din carne precum un izvor negru și gros. Un alt șfichiuit, și apoi un altul, fură urmate de icnetele groase ale uriașilor. Unul dintre ei căzu peste mine, strivindu-mă. O suliță Îl spintecă pe un altul care o luă de-a Îndaratelea, proptindu-se de crengile de struf ale casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
încet, parcă bâjbâind, în amurgul carbonizat, sub un soare care nu-ți mai rănea ochii. Se obișnuiseră deja cu mersul șovăitor și cu cerul plin de vuiete de avioane. Ba chiar și cu șuieratul strident de deasupra vagonului, urmat de șfichiuitul gloanțelor pe acoperiș. Părăsind orașul calcinat, au dat de rămășițele unui tren spintecat de bombe. Mai multe vagoane se răsturnaseră pe terasament, altele, culcate sau vârâte adânc unele în altele de o izbire monstruoasă, invadau șinele. Câteva infirmiere, amorțite de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]