81 matches
-
tiers-mondist și islamist”, oferea soluția convenabilă tuturor, oameni aparținând celor mai diferite și deseori fanatic de învrăjbite tendințe sociale și politice. Cel de-al doilea, Ali Shariati, prelua ideea lui Al-e Ahmad și propunea drept soluție finală împotriva modernității transformarea șiismului (bineînțeles, prin „purificare”) într-o „ideologie de luptă”. Zis și făcut. 1979 avea să pună în practică această strategie, iar pentru o vreme „unitatea aparentă a universului intelectual iranian” avea să fie salvgardată. Totuși, sunt ani buni de când eșecul islamului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
în această privință și în mod oarecum tragic, o probă a contrario. Maniheismul a fost cât pe ce să prindă în China. Pentru că niciun neam nu și l-a însușit, el s-a volatilizat. Ce s-ar fi întâmplat cu șiismul dacă safavizii din Iran nu l-ar fi proclamat religie de stat? Ar fi rămas, probabil, la rangul de sectă pitorească. Dar wahhabismul fără casa regală a saudiților? Umma însăși, comunitatea credincioșilor musulmani, nu s-a spart în bucăți oportuniste
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
analiză geografică ce se respectă care să nu includă printre principalii indici religia, statisticienii împărțind/repartizând/ categorisindu-și semenii în funcție de convingerile lor. Se face aici, însă, o omisiune de neiertat pentru niște profesioniști, căci peste catolicism sau protestantism, sunism sau șiism, zen-budism, confucianism sau alt „ism” de același gen, există o convingere cvasi-religioasă ai cărei adepți se numără cu miliardele. Foarte credincioși, unii chiar fundamentaliști, majoritatea îndreptându-se cel puțin săptămânal spre templele acestei religii: stadioane, săli, în general arenele sportive
Agenda2005-27-05-senzational 4 () [Corola-journal/Journalistic/283903_a_285232]
-
Iran au câștigat două alegeri populare și în prezent domină guvernul. Victoria lor a alimentat o revoltă sunnită care a devenit din ce în ce mai radicală. O grupare este alcătuită din radicali salafiști, care comit acte de terorism împotriva civililor șiiți. Atât ascensiunea șiismului radical, cât și a salafismului constituie o deviere totală de la regimul baasist al lui Saddam∗. Aceasta înseamnă că radicalismul islamic a devenit forța politică dominantă în una dintre cele mai seculare țări arabe. în aceste circumstanțe, insistența administrației Bush asupra
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
său este acela al celui de-al doilea succesor al Profetului, Califul Omar, urât de șiiți pentru faptul de a fi fost un rival aprig al părintelui lor fondator, Ali. Dacă, pentru moment, populația Persiei este, În mare majoritate, sunnită, șiismul are deja acolo câteva insulițe, mai ales În orașele-oaze Kom și Kashan, unde s-au perpetuat tradiții ciudate. În fiecare an, se celebrează, printr-un carnaval burlesc, aniversarea uciderii Califului Omar. Cu acest prilej, femeile se fardează, pregătesc dulciuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Rochefort Îmi spune, În scrisoare, că purtați prenumele de Benjamin Omar. În Persia, nu-l folosiți decât pe Benjamin, nu rostiți niciodată cuvântul Omar. — Este, totuși, numele lui Khayyam! — Din secolul al XVI-lea, de când Persia s-a convertit la șiism, acest prenume este interzis, ar putea să vă provoace cele mai grave neplăceri. S-ar crede că vă identificați cu Orientul, v-ați trezi prins În gâlcevile acestuia. O strâmbătură de regret, de consolare, un gest de neputință. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]