4,565 matches
-
Constantin Țoiu Nu numai șinele de cale ferată se îndoaie pe caniculă, ci și caracterele oamenilor, politici mai ales, în febra măririi. Ființe expuse intemperiilor sunt și dumnealor. Să-i înțelegem... 22 iunie - toiul verii - ce este? în ce zodie pică?... Taur, nu. Fecioară, nu
Căldură mare, deși veche by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11346_a_12671]
-
decât faptul de a fi prea trufaș. Trufia, totuși, până la un punct, nici nu prea strică. Asupra mea cade, piezișă, umbra unei idei de-a dreptul îngrijorătoare... Se spune că firea unui astfel de ins moale, în fond, ca o șină de cale ferată la 42 grade C plus, dar care se crede un posibil Cezar, măreț, dur, inflexibil, fără nici cel mai mic control asupra lui însuși, poate duce oricând la catastrofă, în lipsa unui suport real... Și că semnele unui
Căldură mare, deși veche by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11346_a_12671]
-
dolore, affinché tutto ciò che și acquisisce come trascendente fortifichi la realtà sensibile e immanente. Nel kintsugi, anch'esso in-sé e per-sé esperienza, si afferma che quando qualcosa abbia subito una ferita,disvela una storia, ragion per cuidiventa più pregiato, șino ad essere raro e unico come ogni essere umano, portatore di una sua propria storia mistica, perché risultato di tânți cocci sparsi che sono stați riuniti nel crogiolo del dolore, forgiati infine come oro, tânte crepe riunite dall'oro e
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
ci permette di subordinare l'ordine delle cose e le aspettative connesse proprio con îl fine di intuire la presenza, attraverso la rinuncia, la sconfitta, îl fallimento, la malattia, di un segno che ci ha voluti, un segno di amore șino al gesto della morte. Sofocle, nell'omonima tragedia, fă dire ad Elettra: "Costretta, chiusa fui/ orribilmente/ în orribili mâli./ Oh sì questo furore/ mio non ignoro./ Mă finché vită mi tiene nella sventura mia non voglio/ porre fine all'affanno
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
lalīlayă4, un concetto shivaita chein sanscrito può indicare sia îl giocoche un ritorno insperato, sia labellezza che l'eleganza, mă anche la diversione e l'amabilità che și scoprono accomunate insieme în una tazza riparata, con tânta decisione e cură, șino a ri-farne opera d'arte. La percezione del dolore e la rimessione mistica: îl contenuto del mujahade sufistă Considerando quindi come coccio che și frantuma, l'uomo și vede nella sua vită sorpassato dall'incertezza e dall'instabilità della sua
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
di fronte al proprio dolore che rivela la presenza dell' uomo nel mondo e la rassicurazione da parte di Dio di fronte alle iniquità dall'uomo stesso perpetrate 13, che può indurre a considerare diversă la circostanza della predilezione divină, șino ad un raccoglimento per meditare la purezza e la conversione 14. Îl mondo però può tradursi, aporeticamente, în un continuum che și caratterizza discretamente nel tempo. L'Universale permane come uno, inerente în molti, ed eterno în virtù della continuă
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
presente, incontro tra noi e Lui, gioia della ricerca del suo Amore. Dio pur non influendo șu ciò che facciamo, nella ragione del libero arbitrio, tuttavia să come la nostră stessa vită și dipanerà în esistenza perché attraversata dal tempo, șino a tradursi în "destino", destino che diviene tale e și configura tale solo nel momento finale, nell'istante che prescinde dal precedente e che non riconduce più l'esistenza dell'uomo a una prova successiva, mă che riscatta piuttosto o
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
e nello spazio. Trattasi, peculiarmente, dell'analessi (ripetizione) rispetto alla condizione ontologica dell' amore di Dio per l'uomo, cioè quella ripetizione costante mediante la quale îl Figlio offre nuovamente con îl suo Amore sacrificato quello del Padre al fiat, șino al compimento del Figlio stesso che ripercorre per intero la storia d'amore tra Dio e l'uomo, sua Creatură, în quello specialissimo istante în cui l'amore vive costantemente del ritorno, ripetuto (analessi), di sentirsi amato e gioiosamente riamato
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Permane, come cântă îl Salmo 63, un mistero, e și sprofonda senza fine nell'abisso che è îl suo cuore. L'uomo è avvolto da un velo di illusioni, meglio: vere e proprie infatuazioni, che și perpetuano nella sua vită, șino ad annebbiarne i suoi sensi, gli ambiti di azione, i margini di manovra e gli obiettivi. Tale perpetuarsi di nebbie e ombre che apparentemente afferrano come se lasciassero prospettare chiaramente îl proprio tragitto di vită, diviene talmente ingannevole che solo
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
vv. 2, 6.222. 5 "Egli stringerà una forțe alleanza con molti/per una settimana e, nello spazio di metà settimana,/farà cessare îl sacrificio e l'offerta;/sull'ala del tempio porrà l'abominio della desolazione/e ciò sarà șino alla fine,/fino al termine segnato sul devastatore", Dn, 9, 27; mă anche ibid., 11, 31; 12, 11; poi Mt, 24, 15. 6 Gv, 19, 34. 7 Cfr. Corano, Sura XXIX, vv. 20-23. 8 Cfr. Corano, Sura LXXVII, vv. 45-50
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
una volta sola, alla pienezza dei tempi, è apparso per annullare îl peccato mediante îl sacrificio di se stesso", Eb, 9, 24-26. Imprescindibile ritengo qui l'ascolto di La Sindone (2006), specialmente quel che accade di strabiliante dal minuto 13 șino al 15.40, del compositore estone, già citato, Arvo Pärt, îl quale con rare forze timbrica e sonoră disvela la forza della luce della resurrezione, annunciata în quel velo che colma di salvezza la storia dell'uomo. 25 "Chi crede
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
în qualche modo opposta, che solo a partire dall'età modernă sorgano davvero valori comuni a tutto îl continente, troverebbe certo obiezioni în chi ritiene invece che essa non possa che essersi sedimentata în una ben più longue durée, risalendo șino ad Omero e Cicerone e poi alla sintesi cristiano-medievale. Non sarà în realtà superfluo persino chiedersi se davvero și possa parlare di identità europea e, în caso affermativo, în che cosa essa davvero consista: domanda quanto mai attuale e urgente
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
în "ospiti", rovesciando i ruoli. L'ingresso în proporzioni massicce di persone provenienti da territori oltre confine richiama paure ancestrali, come quella del saccheggio, o anche non propriamente "antiche", come quella dell'occupazione militare. Îl confine è l'orizzonte ultimo șino al quale și spinge ciò che per noi è certo e conosciuto; sebbene oggi, con la comunicazione che viaggia sul Web în tempo reale, i popoli vicini non siano più realmente degli sconosciuti o degli "oggetti misterioși", di fatto essi
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
a ciò și legava un'idea di accoglienza potenzialmente universale, che però nei fatti ha progressivamente ristretto îl proprio significato e îl proprio orizzonte di applicazione - e questo perché la frontiera ha finito per cristallizzarsi, caratterizzandosi per la sua immobilità, șino a dover assumere le sembianze fisiche di un Muro (quello al confine con îl Messico 2). L'altra grande incoerenza della politică democratică oggi richiama anche la storia di un altro Muro, forse quello più celebre della storia contemporanea, ovvero
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Est, capitale della DDR, e insieme per separarlo non solo fisicamente, mă anche simbolicamente, dalla Berlino occidentale e capitalista. Îl suo scopo non era però soltanto quello di delimitare e separare uno spazio bensì, ancor di più, quello di contenere - șino ad annientarlo - îl flusso di cittadini della DDR che și riversava a Berlino Ovest per fuggire dalla condizione di "comunistă coatto" e chiedere asilo politico. Îl Muro di Berlino ha dunque rappresentato più di altri, nel mondo contemporaneo, la frontiera
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
propriilor interese și de distincții imposibile pentru intelectual kantian, cum este mai sus amintită disociere între formă și conținut. Pentru Hegel, forma fenomenologica a lumii exterioare nu coincide cu esență să, cu propriul său conținut - libertatea - care se împlinește pe șine la scară istorică, într-un orizont temporal indefinit. De aceea, intelectului hegelian îi este indiferență o astfel de metafizica, foarte îndepărtată de aspirațiile sale imediate; pentru el, forma lumii reprezintă realitatea lumii, și doar pe această o are în vedere
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
lor obiectivă"29. Spațiul și timpul că abstracții goale, așa cum le consideră Kant, pe care le umplem, prin intermediul intuițiilor noastre, cu diferite conținuturi, nu există și nici nu pot exista ca atare. Chiar ideea de spațiu abstract se anulează pe șine prin simplul fapt că nu putem gândi spațiul pur decât prin intermediul spațiului concret, experimentat 30. Spațiul și timpul nu există decât că posibilitate de înțelegere a mișcării, ca momente ale acesteia, mișcarea sub forma dialecticii, la care ne vom opri
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
ale statului și invers, statul având ca scop bunăstarea individuală numai ca parte a bunăstării generale 49 -, ci în sensul de reflectare de sine prin exteriorizarea intelectului și tratarea să ca obiect de reflecție 50. Eul care se gândește pe șine având ca scop perfecționarea propriilor capacități și atingerea culmilor spirituale spre care simte că are chemare - reprezintă conceptul raportându-se la al sau altul, finitudinea, pe care o neagă și o ridică astfel pe o treaptă superioară. "Cunoașterea prin concept
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
aspecte comune și repetitive ale realității exterioare pentru a sistematiza astfel cunoașterea și a o face posibilă pentru subiect. Conceptul hegelian este o universalitate, o totalitate, chiar dacă finita, care, departe de a fi o expresie a experienței, se particularizează pe șine sub forma eului gânditor, oferindu-și astfel realitate. Raportul ontologic este complet schimbat: eul real, conceptul, se exteriorizează dub formă eului aparent, subzistând, într-o primă fază, pentru sine56. "Pentru realizarea să, conceptul nu are nevoie de niciun impuls exterior
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
obiectivat sub forma ideii, a rațiunii că lume a conceptelor, amintind de acel imperiu al scopurilor teoretizat de Kant, conceptul fiind la rândul sau scop, în timp ce obiectul, lumea exterioară că necesitate, este doar mijlocul 63 - conceptul se poate depăși pe șine într-un calitativ superior. Ideea care se creează pe șine începând cu sine: rațiunea în accepțiune hegeliana Rațiunea este conceptul obiectiv al întregii realități; procesul revenirii acesteia la sine după ce s-a înstrăinat de sine prin concept este numit de
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
amintind de acel imperiu al scopurilor teoretizat de Kant, conceptul fiind la rândul sau scop, în timp ce obiectul, lumea exterioară că necesitate, este doar mijlocul 63 - conceptul se poate depăși pe șine într-un calitativ superior. Ideea care se creează pe șine începând cu sine: rațiunea în accepțiune hegeliana Rațiunea este conceptul obiectiv al întregii realități; procesul revenirii acesteia la sine după ce s-a înstrăinat de sine prin concept este numit de Hegel spirit. "Lupta rațiunii este efortul de a înfrânge ceea ce
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
în volum 4). Prin realisssimum, Voegelin înțelege realitatea fundamentală sau prima care este substituibila (fie de un popor, fie de o persoană anume, ori chiar pur și simplu de o doctrină), insă niciodată delebila: "Oriunde o realitate se dezvăluie pe șine drept sacra în experiența religioasă, ea devine realitatea prima, un realissimum. Această transformare fundamentală de la natural la divin rezultă într-o recristalizare sacrala și valoric orientată a realității în jurul acelui aspect care a fost recunoscut ca fiind divin. Lumi de
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
în ultimii ani, de când a fost numit secretar de stat. E foarte greu să vorbești după un astfel de om. Care, pe lângă faptul că salvează vieți, mai e și un excelent povestitor. Cand povestește, doctorul Arafat se face frecvent pe șine “nebun”: “Și atunci am avut norocul să mai găsesc un nebun din Scoția, care e cel mai nebun dintre noi toți, si care ne-a zis: v-am făcut rost de un spital, numai să aveți unde să-l puneți
Doctorul Arafat by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82750_a_84075]
-
Dragoș Bucurenci Spune-mi, Franș, ce chiloți ai, Bleu-jandarm sau galben-pai, Cănd treci gingașă-n tramvai Pe la margine de răi C-am înnebunit cu toții Să-ți vedem un pic chiloții, Stînd de-o săptămână-n stații Cu gâtul pe șină rotii. emil brumaru da șuturi în fund ba chiar, mai întâi, o interpreta Horațiu Mălăele în “sunt un orb”. și-o făcea cu-atata tandrețe și aplomb, că mi se ridică blană de pe spate. Și pînă la urmă ce alegem
Moft (interpreteaza Maia Morgenstern) by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83008_a_84333]
-
e, în România, un personaj cu tradiții: de la Conul Leonida care explică tot, la eroii lui Pintilie care știau că “americanii sunt timpiti” și femeia română “a opta minune a lumii”. Un caz special e , cel care se percepe pe șine drept “conștiința mai bună a neamului”: îngrijorat și sentențios, el ne îngroapă în dihotomii: alege binele de rău cu o precizie oraculara, stabilește baritonal cine va fi iertat și cine nu, sfătuiește, amendează, tranșează. e creatorul tuturor dictatorilor, de dreapta
Omul fara dileme by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83015_a_84340]