22 matches
-
cam zece ani pentru a-și lua pământurile înapoi, acum le ofereau spre vânzare. Preferau străinii, fiindcă ăia plăteau cu banul jos. Banii astfel câștigați mergeau la jocurile de noroc și la cârciumă. Desigur nu dura prea mult! Numai că, șireții de țărani aflaseră ei de undeva, că peste câtva timp, o să vină pe tron, cum se mai întâmplase de altfel, un rege bun, care văzându-i cât sunt de săraci le va da iarăși pământ. De unde? Treaba lui, că de
EPIZOOTIA LA OAMENI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1419357117.html [Corola-blog/BlogPost/367815_a_369144]
-
nemăsurată, de unde această irezistibilă nebunie? El nu-și simțea capul, nu-și simțea inima, toate se învîrteau împrejuru-i într-o lumină trandafirie, părea că nu vede decât perdele albe și de după fiecare se ivea, zâmbind cu o speriată și copilărească șireție, capul ei. Înamorat în ea? Asta ar fi fost puțin. Nu în ea, în fiece gândire a ei, în fiece pas, în fiece zâmbet, un înmiit amor. Dumnezeu de-ar fi fost și-ar fi uitat universul, spre a căuta
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
simțea acolo; cealaltă spânzura pe marginea patului în jos. O manta neagră îl acoperea, prin creții căreia transpăreau delicatele și corectele lui forme. Tatăl Mariei se aplecă asupra lui și-l privi cu plăcere, cu intenție. - Aha! gândi doctorul cu șireție. .................................................................................................................................... O negură deasă, cenușie și sclipitoare... apoi un cer de un etern și albastru întuneric, cu stele moi de suflarea nopții, cu nouri încrețiți, cu aerul cald... și iarăși, iarăși orașul vechi cu stradele strâmte, cu casele închircite, cu streșinele
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
abia în scenă, asupra valorii vieței reale. Pentru lucrătorii statului onoarea, pentru soldații gloria, pentru principii strălucirea, pentru învățați renumele, pentru proști cerul, și astfel o generațiune înșală pe cealaltă prin acest advocatus diaboli moștenit, prin acest sclav silit la șireție și sofisme, care aicea se vaieră ca popă, colo face mutre serioase ca profesor, colo parlamentează ca advocat, dincolo taie fețe mizerabile ca cerșitor. Acest din urmă o face pentru-un păhar de vin ce-l are in petto, altul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
capul între mâni și de a-l mai săruta o dată tare și cu zgomot... - Acuma mergi, mergi te rog... - De ce mă rogi? - Pentru că te-aș ucide de ai mai rămânea. - Cum? - Știu eu cum, zise și râse c-o esperiență șireție... Aide, fugi. Ea-l duse pân la un hățiș și-l zvârli afară din grădină... apoi se-ntoarse și îmbrățișînd un trunchi de copac, zise încet și cu-n fel de ciudă: "Ieronim, te mușc de nu vii cu mine
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
promisiilor vechei legende, ar fi trăit vecinic. Dară ochii ei căzură pe Venus și Adonis, pe Orion și Aurora, limbele albastre ale flacărei căminului începură, să-și tremure răsfrângerile lor pe păreții sculp [t]ați, Venus părea a râde cu șireție de inocența amicului ei, Aurora dezvelea pieptul lui Orion, inima Cezarei începu să tremure, ea-ncepu să plângă, și, plângând, *** sub sărutările ei gura tânărului amic care, înlănțuit de brațele-i, își pierduse mintea. Ea recăzu ca moartă pe patul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
EminescuOpVII 153} [X: MOARTEA CEZAREI] 2284 În sara aceasta se-nnourase și Cezara, închisă în chilia ei, plecîndu-și capul între oalele cu flori cum ședea lângă fereastă, își răzima fruntea de geamuri și trăncănea cu degetele în ele. Ea zâmbea cu șireție. Niciodată Ieronim nu fusese cu sufletul mai deschis, niciodată n-o iubise atâta, decât acuma când știa sigur ce păstrează ea sub inimă-i... Și de ce zâmbea oare? Găsise ea lațul cu care putea să-l prindă pe amantul ei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
abia în scenă, asupra valorii vieței reale. Pentru lucrătorii statului onoarea, pentru soldați gloria, pentru principi strălucirea, pentru învățați renumele, pentru proști cerul, și astfel o generațiune înșală pe cealaltă prin acest advocatus diaboli moștenit, prin acest sclav silit la șireție și sofisme, care aicea se vaieră ca popă, colo face mutre serioase ca profesor, colo parlamentează ca advocat, dincolo taie fețe mizerabile ca cerșitor. Iată ce învăț eu de la dascălii mei, de la albine - în școală la ele văd că suntem
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
abia în scenă, asupra valorii vieței reale. Pentru lucrătorii statului onoarea, pentru soldați gloria, pentru principi strălucirea, pentru învățați renumele, pentru proști cerul, și astfel o generațiune înșală pe cealaltă prin acest advocatus diaboli moștenit, prin acest sclav silit la șireție și sofisme, care aicea se vaieră ca popă, colo face mutre serioase ca profesor, colo parlamentează ca advocat, dincolo taie fețe mizerabile ca cerșitor. - Acest din urmă o face pentr-un păhar de vin ce-l are în petto, altul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cuminți, însă fără de speranță... "Și se zice că nu e fericire-n lume", murmură el. O fată rumenă și grasă, într-o scurteică blănită și cu mînele-n muf, trecu de brațul unui tânăr, chicotind, surâzând din când în când cu șireție, uitîndu-se c-o galișă voioșie și pe ascuns în fața companionului ei... ochii ei căprii erau viață, bucurie, naivitate... Ah! gândi el și-i privi... cum [nu] am tinerețea lor sufletească... cum nu sânt ca ei... fericiții! Spre sară veni de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
i-am pierdut pe veci... O minte, minte, mârșavă unealtă Care slujești ca inima s-o-nșeli... {EminescuOpVIII 52} Vrei să convingi că n-am pierdut nimica, Că ce-am avut n-a fost nimic... Șireato, E prea pe față șireția ta... Prea simt în mine c-am pierdut o lume, Că-n orice om ce l-am pierdut în luptă O lume de speranțe-am îngropat... 2286 Și-acum alerg dezmoștenit de tronu-mi, Un biet bătrân sărac, necunoscut. Unde-i
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o frază lingușește deșertăciunea lor Și pe-umeri te vor duce, sacrificând averea, Viața pentru tine. Dar spune-li-adevărul: Te-or răstigni pe cruce, te-or huidui cu pietre Și te vei stinge mizer de nimenea jălit. Se vede Că puteau șireții ca să găsească-n viață Alt preț decât acela să-și împlinească pofte Pe sama altor... Apoi este și drept, cuminte, Ca proști să ducă greul, astuții să domnească... La ce-ar fi-atuncea lumea în două împărțită? La ce-ar esista
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
preț decât acela să-și împlinească pofte Pe sama altor... Apoi este și drept, cuminte, Ca proști să ducă greul, astuții să domnească... La ce-ar fi-atuncea lumea în două împărțită? La ce-ar esista proștii, și iar la ce șireții? Nu merită nătângii să fie stăpîniți? Nu vezi că stăpînindu-i le împlinești dorința? Mai de dorit ce soartă pot ca să aibă-n lume Decât să-i ducă-n turme sunetul unui nume? Ei nici nu-s pentru alta decât ca să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-i fi căzut. Ce plan adînc-șiret! Puterea de viață! 2257 Și mai credeți în bine, în basme de copii! O, ridicați în suflet gigantici vijelii Și sfărâmați c-o mândră strigare triumfală Cea ordine nedreaptă, șireată, infernală Ce proștii și șireții, unii-nșelați, iar alții Înșelători, susțin că de Dumnezeu e pusă În lume. O, Satan! Geniu al desperării! Acum pricep eu gîndu-ți căci zvârcolirea mării Trăiește-acum în mine. Pricep gîndirile-ți rebele Când ai smucit infernul ca să-l arunci în stele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Că nu poate nedreptul domnească pîn-în fine, {EminescuOpVIII 271} 2254 Și mai credeți în bine, în basme de copii! O, ridicați în suflet gigantici vijelii Și sfărâmați c-o mândră strigare triumfală Ordinea cea nedreaptă, șireată, infernală Ce proștii și șireții, unii-nșelați, iar alții Înșelători, susțin că de Dumnezeu e pusă În lume. O Satan! Geniu al desperării! Acum pricep eu gîndu-ți, căci zvârcolirea mării Trăiește-acum în mine. Pricep gândiri rebele Când ai smuncit infernul ca să-l arunci în stele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
parte a generației mele crescute cu IDEALUL ASIGURĂRII UNUI TRAI CÂT MAI BUN, CU CÂT MAI PUȚINE SFORȚĂRI. Calitatea cea mai prețuită era abilitatea cu care puteai să-ți asiguri reușita, ocolind munca sistematică și conștiincioasă. Toată admirația era pentru șireții care „ știu să se învârtească”. Idealul și munca serioasă provocau surâsuri de compătimire și dispreț; era indiciul naivității și al inferiorității. Aceasta era morala socială pe care o propagau prin fapte unele familii, societatea și uneori, din nefericire, chiar școala
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
Dar se presupune că trebuie să-și fi făcut apariția după unsprezece, căci la unsprezece fără un sfert fusese văzut furlandisindu-se la interminabila lichidare de stoc din strada Maipú. — Chiar așa, a coroborat Montenegro. Vă șușotesc, inter nos, că șireții porteños au clevetit, după cum le e firea, pe marginea apariției fulgerătoare a acestui personaj exotic. Mai mult, iată cum erau dispuse piesele pe eșichier: pe la unsprezece p.m., damei - am făcut aluzie la Madame Hsin - i s-au putut zări ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
merită soarta sa, ci, din contra, după facultățile naturale ar trebui să ocupe una din treptele cele mai joase pe scara ființelor omenești. Cei mai mulți bogați, prin urmare, trăind în plăceri parte prin momentul întîmplător al nașterei, parte prin cel a șireției spiritelor * și a norocului. A doua că averile, prin presiunea ce-o esercită asupra claselor de jos, cărora le determinează măsura de materie pentru trai, prin împrejurarea că au esclusiv mijloacele în mâni, împiedică // mișcarea claselor și dezvoltarea celora ce-
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
deșertăciunea lor Și pe-umeri te vor duce, sacrificând averea, Viața pentru tine. Dar spune-i adevărul, Te-or răstigni pe cruce, te-or huidui cu pietre Și te vei stinge miser de nimenea jelit. Se vede Că nu puteau șireții ca să găsească-n viață Alt preț decât acela să-și împlinească pofte Pe seama altor... Apoi este și drept, cuminte, Ca proști să ducă greul, astuții să domnească... La ce-ar fi-atuncea lumea în două împărțită? La ce-ar exista proștii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Alt preț decât acela să-și împlinească pofte Pe seama altor... Apoi este și drept, cuminte, Ca proști să ducă greul, astuții să domnească... La ce-ar fi-atuncea lumea în două împărțită? La ce-ar exista proștii - și iar la ce șireții? Nu merită nătângii să fie stăpîniți? {EminescuOpIV 61} Nu vezi că stăpînindu-i le împlinești dorința? Mai de dorit ce soartă pot ca să aibă-n lume, Decât să-i ducă-n turme sunetul unui nume? Ei nici nu-s pentru alta
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a răului s-a pus Puterea de viață! Și mai credeți în bine, în basme de copii? O, ridicați în suflet gigantici vijelii Și sfărâmați c-o mândră strigare triumfală {EminescuOpIV 63} Ordinea cea nedreaptă, șireată, infernală, Ce proștii și șireții, unii-nșelați, iar alții Înșelători susțin că de Dumnezeu e pusă În lume. O Satan! geniu al desperării! Acum pricep eu gîndu-ți, căci svîrcolirea mării Trăiește-acum în mine. Pricep gândiri rebele Când ai smuncit infernul ca să-l arunci în stele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ar vrea și cum n-ar vrea; Cum îi place să se lase prinsă. Sub aripa-i grea, Ea se simte fericită, deși-afectă supărare. 125"Vrei să fugi? - - suspină dânsul - mă urăști atât de tare? " "Te urăsc! - surâde dânsa cu-innocentă șireție, Cum să nu te-urăsc, tirane, când tu vrei să-mi faci rău mie? El jură că nu, și cere botișor de împăcare. Cum să nu-i dea? Poate dânsa să refuze-o rugăciune, 130Spusă cu delicateță și poetic-formulată? S-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]