612 matches
-
cum s-a terminat cântarea, el îl roagă pe Demodokos să povestească despre calul troian construit de ahei și cum, după introducerea lui în cetate, oștenii greci au distrus Troia. Aedul îi îndeplinește dorința, iar lui Ulise lacrimile îi curg șiroaie. Acum regele Alkinoos, intrigat, îl oprește pe cântăteț și îi cere imperativ necunoscutului să-și spună numele și să explice ,,ce te-a stârnit la atâtea suspine auzind despre soarta/ care-au avut-o danaii, argivii și Troia măreață?'' Ulise
Lacrimile lui Ulise by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15532_a_16857]
-
televiziune. Vorbesc de lacrimile de crocodil ale personajelor care știu că dacă stârnești mila omului de pe stradă ai câștigat partida. (Nae Caranfil a făcut un film plin de farmec pe această temă!) Oricum, în România se plânge abundent, se plânge șiroaie. La Cluj, Funar lăcrimează tricolor, de s-au colorat, mai nou, în roș-galben-albastru până și recipientele pentru gunoiul stradal (dacă nici asta nu constituie o insultă adusă însemnelor oficiale, înseamnă că nu mai înțeleg nimic din subtilitățile Codului penal românesc
Cati de Celuloză by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15145_a_16470]
-
se încântă ieftin. Corupția și alte chestiuni grave par episoade dintr-un roman-foileton derulat pe o scenă: la sfârșit, actorii care jucau rolul judecătorilor și cei care jucau rolul pedepsiților își scot măștile, vezi că sângele ce părea să curgă șiroaie e suc de roșii, totul se dovedește o făcătură, cei care se confruntau pe scenă sunt buni amici, pleacă împreună de la reprezentație să bea o bere și râd de noi, spectatorii naivi ce urmăream totul cu sufletul la gură, gata
Unele răspunsuri la câteva întrebări pe care nu mi le pune nimeni by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/13635_a_14960]
-
fiu al preotului Eleazar - n.n.) a fost legat și, după ce mai întâi l-au bătut, a poruncit regele să fie pârjolit cu foc și să îndure tot felul de arsuri. Și picura sânge din rănile lui în așa măsură, încât șiroaiele de sânge care curgeau din rănile lui stingeau chiar luminile făcliilor, dar printre pâlpâirile flăcărilor se putea auzi glasul tânărului care spunea: ÎȚi mulțumesc, Doamne, că m-ai învrednicit să pot spune și eu cum a spus odinioară proorocul Tău
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
să vă predice cineva, dați drumul la multe izvoare de lacrimi și sunteți fierbinți în rugăciuni. Și doar mucenicul stă fără glas și în adâncă tăcere. Cine ne mișcă, oare, cugetul, de ne face să scoatem ca dintr-un izvor șiroaie de lacrimi? Cine? Numai privirea mucenicului și amintirea tuturor faptelor de vitejie săvârșite de el”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt la Sfinții Mucenici, II, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 451) „ Când
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
și poate. Si aleargă. Și alerg. E mai iute ca mine. Io mi-s mai greoi, sînt ca un taur ori ca un alt animal sălbatic. Nu degeaba ea îmi zice ursul. S-a înfierbîntat. Pun pariu că sudorile curg șiroaie și pe ea. N-ar fi nimic de mirare că, iacă, și pe mine curg. A aruncat mai întîi pulovărul negru, croșetat de maică-sa. E un pulover gros. Da' musai mai pă urmă o să dăm o raită înapoi, printre
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
Destul să întinzi mâna - va sta. Chiar în toiul uraganului zvârcolit acum urgia-i de mult trecut. Lucrul trece fără să vadă amenințarea, alunecă - imponderabil, sidefu-i lustruit. Mâna ta, întinsă-n norii negri, e-întotdeauna un copac senin, neatins de șiroaiele vinete. Mângâie cu vârful degetelor inima blândă a cerului, marginile ca un praf alb, dantelat ale lucrului rostogolit, în râset, dincolo, până în mierea nopții. Ocean Una sunt cu-acest evreu triestin, evadat cu bunica lui de 75 de ani peste
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
Emil Brumaru Poate-am murit și nu mai știu să-ți spun Povestea mea-n cuvinte-obișnuite. De mult simțeam cum glezna mi-o înghite, Cu poftă parcă, roua spartă-n drum De talpa grea, tot mai șovăitoare; Îmi atîrna-n șiroaie, de pe umeri, Aripile ce trupul mi-l despoaie, Gol și plăpînd, într-un amurg cu ploaie, Aoreola-mi se-nclina spre soare, Încît de-abia-ncepeai blînd să te dumeri De nemilos de dulcea întîmplare Că eu nu mai eram Îngerul tău, Călăuzindu
Poate-am murit și nu mai știu să-ți spun... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8397_a_9722]
-
cu ciomege, mai adăstau prin crengi de frica televizorului, ne-a arătat de "enșpe"ori pe micul ecran intervențiile lui Adrian Năstase, C.V.Tudor ș.a. în legătură cu renunțarea lui Teodor Stolojan la candidatura pentru președinție. Bravo! Ca să nu mai spun că șiroaiele de lacrimi băsesciene mi-au umezit megavijănu' pe la integrate încât a început să arate imagini romboidale și oameni cu capul pătrat - Doamne-ferește-ne!... La "Realitatea Tv", într-o emisiune-maraton consacrată aceluiași eveniment al zilei - abdicarea domnului Stolojan - Robert Turcescu a reușit
"Țepele" – joc dpbrogean de la Basarabi by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12414_a_13739]
-
lîngă ea-n grota ei poleită,/ Nu bucuros, ci ea vrînd, iară el doar lăsîndu-se-n voia-i;/ Zilele însă, la rînd, le ședea doar pe stînci și pe țărmuri,/ Tot zbuciumîndu-se-n grele suspine, cu jale în suflet,/ Ochii-ațintind, printre lacrimi șiroaie, spre zări, peste mare." (5, 154-8). Iubirea lui Apolodor este o oază în deșert. În mijlocul Saharei, într-o gură de verdeață, un pui de maimuță se îndrăgostește de drumețul istovit și abătut. Apolodor, cucerit, primește bucuros cererea în căsătorie, și
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
aur, am înregistrat și alunecări în stereotipie sau în stridență. O peliculă despre tinerețea autorului, anunțată cu tam-tam, m-a dezamăgit, personajul tresaltă spasmodic, se aruncă pe jos în accese de furie și de disperare, își șterge mereu fruntea de șiroaiele de sudoare. Lipsește din evocare efervescența ideilor prin care liceanul precoce a uimit pe camarazi. Trecând peste aceste incongruențe, subliniez că nivelul de comentare a fost în genere remarcabil. M-a frapat caracterul deschis, tolerant, nerigid al dezbaterilor. Nu s-
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
nimeni nu mai vorbește despre Europa Centrală. O dată cu deschiderea porților spre Europa Occidentală, acest concept pare să fi intrat într-o oarecare desuetudine. Cumva spre ușurarea naționaliștilor comuniști români și-a urmașilor acestora. Puțină lume își mai amintește, probabil, de șiroaiele de venin scurse, la sfârșitul anilor '80, din pana unui Achim Mihu și-a altor corifei de aceeași teapă la adresa ideii de "Europă Centrală". în numele luptei contra unui așa-zis revizionism maghiar, se dădea frâu liber resentimentelor naționaliste și frustrărilor
Prea târziu pentru Europa Centrală ? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12886_a_14211]
-
cu apă pîn'la jumătate În dupa-amiaza-n care orișice se poate Și cum furnică bîjbîie pe ziduri De casă veche fără s-o dărîme Încolăcita străveziu de rîme Și cum se frînge-n rugăciuni o rază Alături de aripă unui înger Scurgîndu-se-n șiroaie dulci de plîngeri
Cântec naiv by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9604_a_10929]
-
mereu urci Golgotha prin colbul și dansul de aur al zilei - egală cu tine de când te-ai născut rasă albă la poalele apei în splendoare apoi îți adormi agonia cât mai aproape de viața oglinzii, peste care ploile duc în lume șiroaie de uimire, de extaz și sudoare; de tot ce-ai pierdut, de ochii tăi în lacrimi Daruri care vin prea târziu în Kungliga Bibliothek, intru cu mâinile 'n frigul de pe unul din acele manuscrise insulare suflate de evul mediu în
Noapte bună, Katherine Mansfield by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/14222_a_15547]
-
făr’ adresă Cred c-au greșit cărarea cu nume de ducesă Cum lunga așteptare nu și-a aflat răspuns Ecoul amuțit-a pierdut în nepătruns Am luat abecedarul cu însemnări divine Să dăltuiesc în stânca cuvintele-n aldine Din stâncă șiroi-va o apă cristalină Să-ți răcorească fața cu zâmbet de regină Percep cântul de doină care-a umplut eterul Și-ncerc să deslușesc cum de-a-nceput misterul! Nu mi-am pierdut speranța, sunt sigur că destinul Va desluși răspunsul
ECOURI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380621_a_381950]
-
poemele pierdute Să le trimit în lume, dar nu ca servitute, La porțile speranței trimit stihuri aprinse Să le rescriu în iarna cu literele-ncinse! Am luat abecedarul cu însemnări divine Să dăltuiesc în stânca cuvintele-n aldine Din stâncă șiroi-va o apă cristalină Să-ți răcorească fața cu zâmbet de regină Spre margine de lume străbate un ecou La versul unei doine șoptită în argou! Virgil Ciucă New York, 28 octombrie 2015 virgilciuca 2002@yahoo.com Referință Bibliografică: Ecouri / Virgil
ECOURI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380621_a_381950]
-
octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Fii fericită femeie... Chiar de ești tristă și dezamăgită! Fii fericită femeie... Chiar de copilul te-a suparat! Fii fericită femeie... Chiar de bărbtul tău a plecat! Fii fericită femeie... Chiar de lacrima-ți curge șiroi! Fii fericită femeie... Chiar de viața ți-e tristă și grea! Fii fericită femeie... Chiar de părinții tăi nu mai sunt! Fii fericită femeie... Chiar de nu ai măsuri de top model! Fii fericită femeie... Chiar de concursuri n-ai
FII FERICITĂ FEMEIE... de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380723_a_382052]
-
ce mi-a vorbit de tine Și iar încerc să mă ascund,în umbră unui nor fugar Să mă unesc,cu stropii mici de ploaie, De răscoliri să nu mai am habar Și apoi să mă preschimb din picuri ,în șiroaie. Din vis,prin vis m-ascund cumva, Prin umbre cerebrale Și trec prin unde spre acel ceva Din locuri ancestrale. Îl văd si-ncerc să mă ascund ,din nou Prin amintiri profunde Și aud din toate,cîte un ecou, Să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
certitudinea că în anul mondial al celor vârstnici, în plină desfășurare, soarta celor cu venituri modice a sau chiar fără - provoacă insomnii rebele și atroce coșmaruri bunilor conducători care, cum ați observat, au și albit. Dar și Opoziției îi curg șiroaie de lacrimi a ea albise încă din noiembrie ^96. De când cu sondajele, totuși, un nou rând de dinți le mijește în gingii. Înfășurat în pestelci, pruncul Iliescu crește într-o lună, cât alții în zece a i se și îndesește
Blestematul joc al alternantelor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17566_a_18891]
-
clipă mai târziu, am auzit-o și pe ea. Respira. Mi-a sus ceva, în șoaptă, însă nu am înțeles. Va fi bine Fii tare Ai să vezi, vei scăpa - i-am zis, apoi am închis pentru că lacrimile îmi curgeau șiroaie. Toți cei din Consulat mă priveau cum plâng, fără a mă putea abține. Câteva minute mai târziu, mi-a sunat, iarăși, telefonul. În cel mult o oră, elicopterul de la Târgu Mureș va fi la Cernăuți. Boerică a vorbit, nu am
De sărbători, dulcele plâns. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_47]
-
la marginea drumului, o vacă moartă-coaptă lăsată acolo neîngropată, fără să-i editeze cineva operele complete și fără să țină cineva, la căpătîiul ei, un discurs bine simțit și duios despre cît de bună a fost ea și cu cîte șiroaie aburinde de lapte a contribuit pentru ca viața, în general, și trenul, în particular, să-și urmeze cursul. Oaia neagră Într-o țară îndepărtată trăia, acum mulți ani, o Oaie neagră. A fost împușcată. După un veac, turma spășită i-a
Cîntecul (mexican) al salamandrei () [Corola-journal/Journalistic/2807_a_4132]
-
mă văd femeile ăstea... Să ții minte, o s-o găsești îngropată cam pe la jumătatea curții, lângă trunchiul unui frasin. Mergem și ți-l arăt! Gata, cam asta e tot! Hai să punem întâi cheile unde am zis! Lacrimile îmi curgeau șiroaie. L-am luat cu mâinile de mustăți și l-am tras tare încât aproape să i le rup. Îmi venea să-l mănânc. Bă tataie, mai bine mi le dai, ehe, târziu, când mă voi mărita. Tu o să fii, cum
Moş Gheorghe, între absolut şi satul său. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/93_a_110]
-
a pădurilor noastre tinde să devină una de la egal la egal, în fața încrâncenării omului, precum și a fiarei, aceasta din urmă însă, slăbită de puteri în urma rănii glonțului, lipsită astfel clipă de clipă de tot mai mult sânge: ,, Sângele îi curgea șiroi pe gură, e ultimul lucru ce l-am mai văzut fiindcă în momentul în care o venit peste mine mi-o tras cu laba pielea capului (scalpul-n.a.), atarnându-mi-o peste ochi. Am încercat să mă apăr doar cu mâinile
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92668_a_93960]
-
meu cu băsmăluță roșie, o proză din volumul Cântecul stepei, cântecul munților de Cinghiz Aitmatov. Sigur au mai fost și altele, dar asta mi-a rămas cel mai pregnant în minte, pentru că am bocit-o cu suspine și cu lacrimi șiroaie. E o poveste de dragoste. Un el și-o ea se iubesc sfâșietor de tare, dar viața îi desparte. Viața, nu ei. Între ei nu s-a întâmplat niciodată nimic rău, doar că viața - șmecheră și crudă, cum e ea
Cărți de plâns by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18275_a_19600]
-
cu grație, Lăsându-ne-năuntru, o clipă. Apoi revine. Uzi leoarcă, mână-n mână, ne-apropiem agale Unul de altul chipul, ce-i răvășit de ploaie, Mă iei de după umeri, afară curg rafale, Iar lacrimile mele pe-obraz îmi curg șiroaie. Furtuna-și pleacă fruntea, iar soarele apare, Un curcubeu șăgalnic zâmbește luminos, Tu mă săruți sălbatic, tristețea mea dispare, Furtuna mea din suflet are-un amurg frumos... (din poeziile de debut, de la care a început totul: "Lacrimi de suflet", Editura
FURTUNĂ AFARĂ ȘI-N NOI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380093_a_381422]