682 matches
-
cele trei povești realizate de Toni Dohotaru. Sunt o gură de aer proaspăt venit, paradoxal, dintr-o Românie mai degrabă apusa. :: partea 1 | partea 2 | partea 3 Seara trecută am văzut seria de reportaje. Fără să îmi dau seama, îmi șiroiau lacrimile de obraji, iar subiectul mă urmărește de atunci. Am inceput o documentare mai amplă despre acești boieri. Recunosc, m-a marcat povestea lor și m-a făcut să văd comunismul cu ochi și mai de foc... am urmărit fascinată
Boierii azi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82617_a_83942]
-
în planul concret, nu-și predă insignele de personaj epic, fardat cu un pic de naturalism pigmentat cu ironie: "Voiajele, reveriile, amenințările/ visele urîte, camera de spital,/ forța necunoscută lucrînd în mine silitor,/ halatul murdar al sorei,/ acele, perfuziile, sîngele șiroind,/ cafeaua de dimineață,/ tabieturile de după prînz// în bucătărie,/ fiul meu se ceartă cu nevasta// pactul cu demonii/ sigilat în zori cu ceară din soare,/ rupt de cornul lunii pe înnoptat// cu fruntea rezemată de trupul zilei/ un nebun mîngîind o
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
prin vitrina magazinului Panasonic/ din Lexington sau nepăsarea prostituatei din Central Park/ cînd în spatele ei cei de la N.Y.P.D. își pregătesc brățările/ de inox, liber, liber, liber aud încă prin aer vocile/ celor de la Metropolitan Opera atingînd ferestrele Gemenilor,/ șiroind pe Wall Street, mai departe pe Broadway, venin de/ viperă roșie în auzul de peste ocean, din South Ferry/ pînă în St. George din Staten Island, pot, desigur, pot/ de aici vîna lei, fără prieteni care să mă-mpuște pe la spate
Orfism american by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15086_a_16411]
-
se compara... Aici, vedeam țigăncile...Vara, se scăldau goale și ne lăsam pe la fund după ele, duși de curent, iar fiicele Indiei țipau de frica noastră, măcar că eram băieți mici. De atunci privindu-le cum își săltau din apă trupurile șiroind în soarele sălbatic, știu, pot să spun cât de roșii sunt p. lor, - roșii ca focul... Astfel că acum vedeam Ialomița, altfel, de sus în jos, cum treceam peste podul de vase legănându-se și scârțâind ușor... De văzut, nici
La gârlă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15247_a_16572]
-
fixa. "Cine e Ambrosius?" - am întrebat-o în șoaptă pe Matata. N-a avut timp să-mi răspundă sau poate nici nu mă auzise, căci ușa se deschidea și o doamnă cu părul alb, cu ochi mari albaștri din care șiroiau lacrimile se arunca în brațele ei, cu mici țipete bucuroase de fetiță. Îmbrățișate, cele două doamne râdeau și plângeau în același timp. Rămăsesem pe prag, în urma lor. De acolo am zărit în penumbra holului, coborând treptele unei scări interioare de
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
fata, scuzându-se, spunând că merge să-i dea o mână de ajutor soțului ei, se ridicase și, fără să arunce către el vreo privire, se făcuse nevăzută. Nu mai înțelegea nimic. După cum bătrâna doamnă cu părul alb și ochii șiroind într-una, de parcă ar fi vorbit și râs printr-o perdea de lacrimi, nu se potrivea cu imaginea Dittei Vogelsang, prietena poznașă din povestirile bunicii, tot astfel nu pricepea cum de fata atât de asemănătoare cu Gretel, care se aplecase
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
venit pe lume altfel decât copil acum soarele de-atunci pare o pasăre care se-ncurcă în ramurile tăiate de grădinar o conversație telefonică îmi aduce întotdeauna aminte de doi frați care taie cu fierăstrăul o scândură iar la sfârșit șiroindu-le sudoarea pe fețe se iau la bătaie că nu știu cum să-și împartă cele două bucăți inegale cineva pune pe fiecare lucru câte-o culoare și pe fiecare limbă un sunet mâinile-mâinile tale în întuneric ascultă muzică bisericească mai încolo
Poezie by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/3985_a_5310]
-
înapoi scârțâind pe parchet între vârful piciorului și călcâi se găsea o viață de femeie iar între gâtul și gura mea se găsea o viață de bărbat trupurile erau niște litere anonime așa cum sufletele erau niște figuri geometrice inventate fiecare șiroia pe muchii resturi de extaz și cruzime. 9. te înțep cu tocul în coapsă acesta e semnul că dansul poate începe și că obrăznicia mea e îngăduită rochia mea e ruptă iar panglica de catifea de la gât e singura bijuterie
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
un capăt de mină luminat de ortacii care, cu mâinile zdrelite, cu sufletele smulse, cu trecutul sfâșiat între stânci, în sfârșit, nu au găsit nimic. La lumina felinarelor nu mai există niciun orizont de așteptare. La lumina întunecată a cărbunelui șiroind pe fețele lor nu există decât speranța zilei de mâine care se va arăta ca un sfârșit sfâșietor. Familiile, cu mâinile întortocheate de rugăminți, îi așteaptă noapte de noapte acasă. Doar copiii strălucesc în întuneric ca o așteptare de diamant
Aritmetica pleoapelor by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4666_a_5991]
-
cine însă va răzbate prin măduva sfărîmicioasă zidită în jur cine va ști să-l întrezărească pe maestrul intravenos ce drept păstor și-nțepător întru toate fostu-le-a rîcîind, rășchirat în pîclă de țesuturi rarefiate, măcinate, năruite mugind înlănțuit, șiroind în delicii ce-l țin departe, singur și nu pot fi rîvnite Colaps (înregistrare din mers) arcuș trecut peste corzi iată-le aceleași străzi de-a lungul și latul un timp lăbărțat aici o băltoacă în creștere o cumințenie așternută
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
nevăzut... Peste o vreme, dezmeticindu-se, Anghel Furcilă s-a adunat cu chiu, cu vai din țărână și, sprijinindu-se în ciomag, s-a sculat în capul mădularelor. Acestea îl dureau toate, de parcă i-ar fi fost zdrobite cu maiul. Șiroiau apele de pe el ca-n miezul verii când ieșea de la scăldat din Dunăre. De sus până jos era negru de praful înmuiat și lipicios în care zăcuse, iar hainele îi fluturau zdrențuite pe trup, de credeai că-i o sperietoare
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
se impregnează toți porii odată. Vin și urlă că - să vă intre bine în cap, noi vă suntem strămoșii... Cine? Ei: adică Roza, femeie singură, și trei bărbați de diferite vârste, "cu stea în frunte", în căutarea plăcerii, cu apa șiroind din caverne, tocmai scăpați din împărăția Celui de-al Treilea Elixir (ca la nebuni)... Cu toții sunt gata să profite de scurtul răstimp al celor din sat, când fiecare țăran se contemplă în particular: sondând în ei înșiși... Vedenie colectivă
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/8259_a_9584]
-
umblasem prin cameră, măi scosesem câte-o carte din bibliotecă și nu băgasem de seamă că Daniel începuse să plângă mocnit. Numai când s-a smuls din fotoliu și s-a agafat de gâtul meu, hohotind de plâns, cu ochii șiroind de lacrimi, mi-am dat seama că mersesem prea departe. Dar nu mai era nimic de făcut. Cu câtlncercam să-1 liniștesc, cu atat mai mult se-nteteau și hohotele sale de plâns, într-o cascadă de neoprit. §i, printre sughifurile
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
scoase pe Flora din minți a fost atunci cînd unul dintre docheri îi cedă o valiză enormă - aproape un cufăr - unei genoveze înalte și puternice, dar cu o sarcină avansată. Înconvoiată, cu greutatea pe umăr, femeia înainta icnind, cu transpirația șiroindu-i pe fața congestionată de efort, spre diligența care aștepta pasagerii. Docherul îi întinse douăzeci și cinci de centime. Și cînd femeia, într-o franceză stîlcită, îi ceru restul de douăzeci și cinci de centime, începu s-o amenințe și s-o înjure. Flora
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
mișcările, nu le puteau și armoniza, orice întâlnire semănând cu o ciocnire, cu un scurt circuit sau cu o mică explozie. Folosind același vocabular, dar într-o manieră diferită și asociind mișcărilor și o ploaie de picături de apă, care șiroiau continuu, ca o perdea, în partea din față a scenei, în cea de a doua piesă, Through the Bottle Neck, pe un colaj din muzică de Jiri Jakl și Ondrej Urban, cele două coregrafe și interprete au zugrăvit exact opusul
Explore Dance Festival by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11547_a_12872]
-
fructul ce nu se despică luntrile curg pe tâmpla ta repetată te caut fiule vechi și al nimănui - fruntea ta uneori pe fruntea mea se arată... într-o zi prea mă dospesc leșiile nopții pielea îmi crapă prin șanțurile ei șiroiesc furnicile roșii ca o păstaie drumul se sparge sar din el amintiri uscate și morții mei neștiuți se saltă-n picioare întrebându-mă buimaci de tinerețea lor va coborî într-o zi pe umărul meu albatrosul lui Baudelaire cu aripile
Ritual by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9203_a_10528]
-
cresc pietre galbene pietre galbene lîngă pietre galbene dese și fragile ca firele de iarbă hai dă-ți jos pielea cea roșie și strălucitoare de pe tine și iubește-mă așa jupuit cum ești cu sîngele tău și cu carnea ta șiroind de pe tine și scrie-mi pe dedesubtul pîntecului poemele care nu se vor pierde niciodată de pe suprafața pămîntului și scrie-mi pe măduva albă a oaselor cum plămădești tu din carnea ta roșie șiroindă soarele lumilor viitoare hai nu țipa
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/9986_a_11311]
-
cusătoreasă mioapă de la țară tocmai de-aceea te-am adus la piter spune andrei și sparge dintr-o privire toate ferestrele casei pușkin așezată pieziș între pagini numai dumnezeu poate face lucruri noi pentru că spaima de cele vechi nu-i șiroiește aurită pe tîmple dar numai noi vedem aur în carnea macră a zidurilor din piter și dăm apă la moară sub puntea pe care trec înfrățiții cu dracul tocmai de-aceea te-a adus la piter strigă liova călare pe
Poezie by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/12024_a_13349]
-
ce plînge și horcăie, cu șria spinării tăiată în două de sus pînă jos, a dispărut în ceață. îmi amintesc că nu mai am tată cu fața scăldată într-o lumină rece, și, din nou, iese din umbră, cu părul șiroind de apă, copilul acela lung, ce urlă se îndepărtează cu limba scoasă. *** Iubitule, nu mai fii gras. fac ceva pe centru noi doi stăm și acum la marginea orașului. în nopțile reci pline de un întuneric compact nici nu știu
Întîmplări derizorii de sfîrșit by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/12279_a_13604]
-
o găleată ce nu-i mai este de folos nimănui agățată sus de tot, cu gura ținînd cît cerul scena asta mi-e vag cunoscută, urmează să mă adăpostesc în tăceri lungi și să ascult cum deasupra se răstoarnă și șiroiesc neîntrerupt vorbe și istorii cu huruit ușor, se rostogolesc minuscule fărîme de zid, strălucind stins, ca mucurile de țigară și apoi rafale de vînt cum izbesc rigolele și pereții alungă cutii de tinichea, ambalaje de hîrtie, lucruri ce așteptaseră poate
O stradă mai lungă decît viața by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/12422_a_13747]
-
bulgări de cristal logodiți cu, oh!, roua clandestină. Dumnealui, c-o sfîrlă duioasă, dezghioacă iluziile ca a pe-o nucă proaspătă, cu coaja verde, descătușează-n aer curcubeie, le transformă-n coapse de, de... femeie, te-mbie să-ntinzi mîinile șiroind de cuvinte, cu unghiile zmulse de cleștișorii disperării (dis-pe-ră-rii, urlați în cppr, mai tare, mai tare, cu avînt!), da, mîinile cu oscioarele umflate, crăpate... să bezmeticești ca orbețul (mort-răscopt), amăgit a pipăi nimicul, carnea dizolvată-n zugrăveli șterse de intemperii
îngeri-Trăsni-Zdrobilă (Zbaterea mașinăriei de scris) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14693_a_16018]
-
Alexandru LUNGU Fum dăruitor în faptul serii pipa ivește volute de fum alt tărâm crestează ochiul neștiute sonuri șiroiesc în auz în apa din care sar pești zburători cu rotiri străvezii se primenesc păcatele zilei păsări cu două capete trag fuioare de fum amurginde pe zariște se aude un centaur ciclop tropăind cu copite de nouri margini de timp
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14952_a_16277]
-
2. Tînăr sînt, de tine moarte nu-mi pasă Da, da, viața mea a curs din mine în afară. Sub rîuri de sînge, Care s-a închegat. Sub rîuri de urină, lacrimi, sudoare. Care din mine au izvorît și au șiroit pînă departe, prin canalizări. în fundul pămîntului. au îngrășat pămîntul patriei mele, au făcut cel mai fertil cernoziom, fertilul ei cernoziom. Viața mea a curs din mine în afară. Acum nu mai e decît puțin înăuntru. Moartea mea trage spre viață
Mihail Gălățanu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/10635_a_11960]
-
pe urmă râsul toată noaptea Iar a doua zi îl găsesc lovit de zid Și cu capul spart între cuțite și pahare peste carte. Domnului meu somnul i s-a istovit. Piața este plină. Sângele luminii Pe obraz îmi curge șiroind. între el și mine heruvimii milei Se aud grăind în limba lui eretică! Odă Asupra prieteniei mele cu dânsul s-au scris volume mari și mii de drame poezii sobre dar și insipide romane și s-au ridicat statui pe
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
mă opresc - dar preget a "broda" considerații asupra lor, de parcă aș comite o indiscreție. "Se laudă cu dedicațiile primite!", va decide vreun cititor. Mais parfaitement, dar în acest caz aș fi reprodus autografe de la autori sub a căror pană eu șiroiesc de geniu și de alte calități. Or, m-am ferit de ele, reținând doar rânduri pline de măsură, de prietenie și de umor.
Ars dedicatoria by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11460_a_12785]