10 matches
-
în parte și în forma actuală. În lipsa indicațiilor de uz, riscau să apară drept cuvinte ale limbii literare unități ca (citez câteva de la litera ș) șișcă, șișcorniță, șmag, șovâlcăi, șpor, șteand, șteap, ștează, ștempar, știobâlc), acum marcate clar ca regionale, șleapcă - învechit și regional - șiștav, șiștor (populare), șmotrire (familiar) - ceea ce ar fi contravenit scopului normativ al dicționarului. De fapt, parantezele de registru pot constitui o treaptă utilă spre trierea materialului, de dorit pentru următoarea ediție. Importantă este și indicarea diferențelor de
DOOM2 by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11632_a_12957]
-
cu ceea ce se ocupă mama mea; și tatăl meu, Învățătorul. Zice tata, mai târziu - mult mai târziu: - Făceam clase, după amiază, cu II-IV, când se deschide ușa...Fără să fi bătut mai Întâi În ușă, intră un... tavarișci’: manta lungă, șleapcă de mușama, ciubote, Nagan la șold. Altă dată n-ar fi apucat el al doilea pas: l-aș fi scos de guler din clasă, cu-un picior În cur, cum mai făcusem, Înainte de Cedare, cu-un puțoi de inspector, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
apucat el al doilea pas: l-aș fi scos de guler din clasă, cu-un picior În cur, cum mai făcusem, Înainte de Cedare, cu-un puțoi de inspector, atât că Regățeanul, nepot de jandarm de pe la Bălți, purta pălărie nouă, nu șleapcă proletară... Da, dar se terminase cu „altă dată”... În șase luni de regim sovietic Învățasem câte ceva - așa că am strâns din dinți și din toate celea și m-am adresat clasei: «Copii, ridicați-vă frumos În picioare, salutați-l voi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Copii, ridicați-vă frumos În picioare, salutați-l voi pe tovarăș, arătați-i, voi, că a intrat Într-un lăcaș al educației...» Copiii se ridică, salută În cor... Dar tovarășul rămâne, ca să zic așa, de oțel... Și crăcănat. Și cu șleapca de mușama tot pe cap. Uit tot ce Învățasem, Îi zmulg dobitocului daravela de pe bostan, deschid ușa, i-o azvârl pe coridor... Tata oftează, râde, clatină din cap a Îngrijorare: - Acum, că mă aruncasem În Răut, trebuia să Înot! Dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
zmulg dobitocului daravela de pe bostan, deschid ușa, i-o azvârl pe coridor... Tata oftează, râde, clatină din cap a Îngrijorare: - Acum, că mă aruncasem În Răut, trebuia să Înot! Dau să-l apucpe tovarăș de guler, să-l trimet după șleapcă... Dar el se ferește, iese singur. Și râde! Ies după el, el Își culege șleapca de pe jos, prinde să și-o bată de genunchi - acum nu mai râdea. «Nu te-ai schimbat de fel, dom’țători’», face, În românește. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
clatină din cap a Îngrijorare: - Acum, că mă aruncasem În Răut, trebuia să Înot! Dau să-l apucpe tovarăș de guler, să-l trimet după șleapcă... Dar el se ferește, iese singur. Și râde! Ies după el, el Își culege șleapca de pe jos, prinde să și-o bată de genunchi - acum nu mai râdea. «Nu te-ai schimbat de fel, dom’țători’», face, În românește. Mă uit la el... Parcă-l știam de undeva - de unde? Zice: «Mai ții minte când m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
el cântărește, prețăluiește, el trebuie să știe că acel ceva pe care a dat banul merită cumpărat... Sigur: o nenorocită de bibliotecă școlară dintr-un cătun pârlit din Înapoiata Basarabie - dar erau cărți, domnule! Era bibliotecă! Și, uite, năvălesc, cu șleapca pe cap și cu ciubote, golanii! Analfabeții! Tâlharii! Măcar de ți le-ar fura... cinstit, cum se fură, adică să ți le ieie și să se folosească de ele numai ei. Dar ei ți le ard, În curte! E ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
sensul istoriei”? Lucra! Și cum: distrugând cărți, ștergând urmele, răzuind ținerea-de-minte. Așa că Întâlnirea meteoritului cu capul-de-bou-moldovean a avut loc, oricât de neînsemnat era capul acela - al meu... Crezi tu - mai bine: cred eu că, dacă nu-i aruncam lui Sapșa șleapca, nu pățeam nimica? ; că, dacă nu se-ntâmpla-ntâmplarea cu Nogaiul și cu Naganul, Întâmplarea istorică m-ar fi nebăgat În seamă? ; că, dacă nu strigam, ca un bou: «Trăiască Gutenberg!», istoria m-ar fi cruțat?, ocolit? - Nu? - Nu! Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nu intri în colectivă, când ai să intri în colectivă ? Băgându-se drept în gura lupului, Nicanor Galan mergea, seară de seară, la căminul cultural, incintă supravegheată de indivizi ai Partidului, în frunte cu cel mai de seamă soitar cu șleapcă. În acest loc, goldăneștenii fluturau neîncrezători din cap, precum taurul brav, învrăjbit de îndrăzneața apropiere a unei potăi viclene. Fluturau din cap, ca taurul, atunci când cei mai nepricopsiți și mai mișei, scârțâind din condeie cu penițe gata exersate sau înmuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
astfel că, încă din liceu, prefera o beretă lăbărțată, purtată îndeobște de tagma artiștilor plastici. Bereta îi conferi, sporind-o, înfățișarea-i originală, precum și prilejul de a se autopersifla, spunând, într-o frazare poticnită, specifică lui și la fel de originală: decât șleapcă, mai bine prefer pleașca asta, ca o balegă de pictor! În felul lui defectuos, cu silabe sacadate, Calaican voia să zică despre pleașca lui că e identică beretei unui pictor și are dimensiunea caracteristică unui final de digestie bovină. Ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]