9 matches
-
au pătruns prin două părți deodată, în acest colț de țară., unde voința de împotrivire față de ocupanții horthyști n-a putut fi înfrântă prin închiderea noastră și a altora ca noi." Băteau tunurile eliberării peste Prislop. Familia Lui Tomoiagă Ștefan Șlică se afla pe Dealul Beresii, cu tot ce putuse căra din casă. Locuiau într-o colibuță ascunsă în pădure. Copiii, nevasta și el erau la loc ferit de urgia ce se anunța la întâlnirea armatelor. Moisei este o comună situată
Masacrul de la Moisei () [Corola-website/Science/299761_a_301090]
-
secolului al XlX-lea, având o sinagogă și două case de rugăciuni. Sinagoga a fost acolo unde este casa învățătorului Leordean Ioan, o casă de rugăciune unde este casa învățătorului Horj Gheorghe și alta unde este locuința lui Tomoioagă Ștefan Șlică, fiul lui Ștefan împușcat la Moisei. Din statisticile Bisericii Greco-Catolice, evoluția evreilor se prezintă astfel: în anul 1932 erau 1154 evrei, iar în 1947, 158 evrei, în anul 1944 au fost duși în lagăre 1515, dintre care s-au întors
Moisei, Maramureș () [Corola-website/Science/299764_a_301093]
-
chiar dacă nu univocă și nici ca relație de la cauză la efect. Felul de a gândi al secolului XIX acordă însă variantei „fiziologice“ tăria locului comun, a unei convingeri extrem de răspândite. A. Russo consideră că „șalvarii încurca slobozenia mișcărei, calpacile și șlicile îngreuia capul“. D. Ralet crede și el că înlocuirea ișlicului cu pălăria a ușurat „fluturările gândului“. S-ar părea că o națiune își schimbă caracterul odată cu costumul, presupune Marie Boucher (o franțuzoaică stabilită în Moldova); „oricum fie, este vădit că
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
-ne, ca într-o ilustrată de Crăciun, unul lîngă altul, îmbujorați de emoție și de flacăra lumînărilor, cîntînd cu convingere „Mulți ani trăiască!” Așezată în fața noastră, avea pe chip o strălucire greu de descris: iradia! Spre seară, a venit Pătrar („șlică”). Speră - ne-a declarat - să aibă și el o fată, „acum la bătrînețe”. Primul său copil e băiat. Frații lui au numai băieți. N-ar vrea să continue o asemenea tradiție. „Să știi că dacă n-o să fie fată - și-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Costică T. Ciubotaru și Dan Căpitan, de care, mai ales în anii de facultate, eram nedespărțit? Unul e într-un capăt de țară, altul în celălalt, profesori conștiincioși și gospodari eminenți. Sau invers! De curînd, am rupt-o și cu șlică, deoarece s-a purtat decepționant. A rămas Trandafir, care, conștient de dificultățile firii mele, încearcă (adesea și reușește), prin lungi și savuroase „epistolii” superficiale, să mă „amuzeze”. Mai există, last but not least, cei trei ieșeni (Drăgan, Constantinescu, Apetroaie, ultimul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
numai la prînz a cheltuit 600 lei, deci aproape un sfert din salariu, dar, a adăugat, nu-i pare rău! Tot N. m-a lăsat să înțeleg că, la aceeași masă, cel ce m-a comentat cu răutate a fost șlică. Faptul nu m-a suprins: funcția și noile prietenii îl fac să delireze. Apoi, ca să nu aflu cine știe ce tîmpenie și să-mi stric bucuria produsă de aprecierile binevoitoare notate la începutul acestor rînduri, am orientat discuția către alte subiecte... După ce
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o masă dinspre geam, că i-am dat întrebările de interviu, dar nici o iotă din cele ce am discutat. De asemenea, nu de mult, am căutat să-mi amintesc de vizita pe care i-am făcut-o la Piatra, lui șlică, împreună cu Marlena, viitoarea lui nevastă. N-am reușit decît să stabilesc că am plecat din gara Stejaru (ne aflam în practică, la Pîngărați) și că în tren era răcoare. Dar cum am ajuns la cazarma lui șlică, ce-am vorbit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la Piatra, lui șlică, împreună cu Marlena, viitoarea lui nevastă. N-am reușit decît să stabilesc că am plecat din gara Stejaru (ne aflam în practică, la Pîngărați) și că în tren era răcoare. Dar cum am ajuns la cazarma lui șlică, ce-am vorbit cu el, cînd m-am întors, habar nu mai am. *Deși scrise în 1935, aceste rînduri de Al. Philippide sînt iarăși actuale: „(Literatura noastră) nu mai este o literatură țîșnită dintr-un conflict între scriitor și societate
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să pătrundă mai ușor căldura și lumina, permit mișcări mai vioaie, dar impun, în același timp, o anume rigiditate a corpului și a spiritului. Pe de o parte, noile haine sînt cheia mobilității moderne: "șalvarii încurca slobozenia mișcărei, calpacile și șlicile îngreuia capul, de aceia rămăsărăm în urma civilizației; am trîntit tot la pămînt, să alergăm mai iute"; pe de alta, ele nu mai permit totala elasticitate fizică și morală: "straiul de astăzi, prins în curăle, supiele, gîtul dezgrumat de legături, împiedică
Analogii vestimentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9635_a_10960]