63 matches
-
noi știam) era câte unul care, cu câteva ceasuri înainte, găsise vreun chilipir pentru câteva sute de chirpici și cărămizi. După ce lau onorariu (le plăcea să se creadă negustori) treceau pe la cârciuma ”La șase craci”, pe lângă pod și după primul șnaps, erau gata. Venea împleticindu-se până-n țigănie, așa, să creadă lumea că el a vândut cărămidă de-a avut bani să bea până n-a mai putut sta în picioare. Le știam felul, îl știam pe fiecare și le învățasem
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94342_a_95634]
-
ordine cronologică nu ajunge. De aceea, în afara acribiei cantitative, dată de efortul de a-i citi pe scriitori prin grila enofilă, cititorul nu-i reține alt merit. Orice istorie, indiferent că e „istoria literară a prăjiturii“ sau „istoria medicală a șnapsului“, cere o perspectivă care să decurgă dintr-o ipoteză inspirată. Cînd ipoteza lipsește, diversitatea materialului rămîne în întinderea ei împrăștiată, fără un focar în stare a-i da sens. Volumul e ca o frunză căreia îi lipsesc nervurile în stare
Înainte și după filoxeră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2688_a_4013]
-
bețiv toată viața și singurul lui merit fusese că adusese un pârlit de salariu lună de lună de la fabrică, unde degeaba mai făcea câte o nenorocită de invenție, că tot cu un venit de mizerie se întorcea acasă și cu șnapsul în nas, de puțea de cum dădea colțul blocului, iar când intra pe ușă avea o privire de câine bătut, îndobitocit și sălbatic, care nu mai înspăimânta pe nimeni de mult, nici chiar pe el, pe Lache, care și-o luase
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
surpinzător de interesantă despre un craniolog suedez a cărui colecție de „suflete biologice“ tocmai fusese scoasă la vânzare, Helmut mi-a pus În față un pahar mai mic și altul mai mare. Trebuie că arătam deprimat pentru că atunci când am descoperit șnapsul, mi-a șoptit liniștitor: — O tentativă de resuscitare. Oglindindu-se În alcool, mica sa copie argintie dădu din cap cu un zâmbet serafic - răsturnată În pahar. Am ridicat privirea și i-am mulțumit originalului, apoi m-am Întors, deloc Încântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mea, grăbindu-se să sublinieze că numele desemna un personaj cu cocoașă, cu buze umede și un nas cărnos, care fusese Închis Într-un dulap și care se ocupa de bufonul curții când acesta avea liber, Își turna câte-un șnaps și se transforma din nou În german - „numai că era mai scund, știi tu... “ „O, knisch-ul meu“, spunea bufonul, aplecându-se peste lighean și clătindu-și degetele de săpun, cel puțin duci o viață confortabilă de lichea. Ești norocos că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
abțin să nu râd. Într-o noapte, la câteva săptămâni după vizita noastră la undație, am discutat cu Dora despre nume. Ca de obicei, ne-am Întâlnit la cafeneaua din fața Hotelului Kreuzer. Ca de obicei, am băut câteva pahare de șnaps și am fumat. Și, tot ca de obicei, am luat-o pe jos prin oraș și am mers acasă la Dora, În vest. Dar de data aceasta, intrând În casa scărilor, luminile nu s-au aprins. Trecuse un Stadtbahn, urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și unde Îmi rezolvam treburile de orice fel. Am pus pachetul de țigări pe pervaz și am privit pe geam. Anton avea dreptate: Într-o parte locuiau morții, În cealaltă, vii. Șchiopătând spre masa de scris ca să-mi torn niște șnaps În cafea, mi-a trecut prin cap că astăzi, mai mult decât oricând, mă aflam Între cele două tabere. Dinspre cimitir nu se auzea nici un sunet, ceva de așteptat, probabil, dar de data asta nu distingeam nici măcar vagabonzii care, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care-a înghițit o tigaie și face „Ham-ham, ham-ham, vreau osssul”, scuturi de-un picior păpușa portocalie, deschide ochii încrucișați, „Tatata, te iubesc. Tatata, te iubesc”. Ei, dacă aș aduce-o aici pe tanti Niculina și i-aș da două șnapsuri, dacă i-aș pupa mâna și dac-aș ruga-o frumos, hai, tanti, cum ziceai că i-ai pizduit și-ai aruncat cu noroi la colectivizare?, ei, ar recita înjurăturile, ar scanda ca-n latină, cu trăire. „Ce grebla coraslei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu știi ce mult ține la mine! El o privea În ochi și zicea fără să clipească: culcă-te. Ea Îi sărea de gât și striga fericită: am știut că mă iubești! El aștepta să rămână singur ca să bea un șnaps sau să vomite. Cu cât iubiții Martei se Înmulțeau, cu atât creșteau și șansele sale de a ocupa locul pe care Îl merita În inima ei. Fidelitatea Își are și ea prețul său. Minunea s-a Întâmplat În anul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nepotu lui Tanasie. Mi-o trimis el de știre ce-om ave di facut. Apu..., v-oi ruga sî intraț în casă până eo m-oi răpezî cu dânsu până la pichetu rusăsc. I-om adormi noi pi rusnaci cu niște șnaps dacă n-or hi dormind buștean de-amu." În încăperea scundă e cald, miroase a fum și a cartofi copți. De altfel, cojile carbonizate, puse într-un castron pe masa scundă, divulgă conținutul cinei lui Petrică din seara de duminică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ceea ce i-a înlesnit să mai înregistreze câteva frânturi dintr-o discuție neînțeleasă: Eine Suppe von Kaninchen... Ein Schnitzel von Kaninchen... mit weis Brot... Ein Schnaps... und ales tzurik!.. (O supă de iepure... Un șnițel de iepure cu franzelă... Un șnaps... și toate cele restituite!..) Zamfira a mai auzit și alte frânturi din vorbirea frizeriței, fără să le mai rețină, și, intrigată, și-a zis că aiștia s-au sălășluit la noi de ani și ani, dar n-au catadicsit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
trecuse de treizeci de ani, cu ceafa sa albă, cu gleznele delicate, cu talia subțire, mă gândeam eu simțind cum cele două pastile atârnau tot mai greu În buzunar. Ne-am terminat masa savurând pe Îndelete câte două pahare de șnaps, un alcool alb foarte tare, fabricat În Germania. — De fapt... am Început eu. Ți-am povestit un pic mai Înainte, acum lucrez la o casă de producții video care se ocupă și de distribuție, dar și de producție. — Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
se intereseze dacă mai dorim să comandăm altceva. — Ia zi, nu vrei să mergem direct la hotel? Ce se Întâmplase oare cu mecanismul dorinței sexuale? Nu simțeam nimic. Îmi simțeam doar corpul amorțit din cauza efectelor combinate ale vinului unguresc, ale șnapsului, ale whisky-ului, și mă scăldam Într-un fel de toropeală care părea, totuși, să-mi alunge dezamăgirea de a nu simți vreo excitație sexuală. Era ca și cum un vid Își făcea loc În mine absorbind toată băutura pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cererea pe care o făcusem în numele Katiei. Acum erau și mai puține de spus decât înainte, dar am stat totuși o oră întreagă, ținând-o pe Katia de mână și încercând să înghit nodul din gât cu câteva pahare de șnaps. — Cum se descurcă Heinrich? am zis, deloc în largul meu, auzind sunetul inconfundabil al vocii băiatului care cânta în dormitor. — Nu a vorbit despre asta încă, zise Katia, glasul ei îndurerat ei părând puțin încurcat. Cântă, cred, deoarece vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
un cal. — Îți mai amintești și altceva? — Avea un burduf de vin, pe un cordon pe care îl aruncase peste umăr, astfel încât arăta ca un corn de suflat la șoldul lui. Numai că el a zis că era plin cu șnaps. Am dat din cap satisfăcut, și m-am rezemat de sofa, întrebându-mă cum ar fi fost să mi-o fi pus totuși cu ea. Am observat pentru prima dată pielea decolorată și gălbuie a mâinilor ei, care nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mâna fotografului poliției să intre. — Becker, am spus. — Da, domnule. — Tu vii cu mine. În drum spre adresa lui Reinhard Lange am trecut pe la birou ca să iau scrisorile lui. Am turnat pentru mine și Becker câte un pahar mare cu șnaps și i-am explicat câte ceva din ceea ce ieșise la iveală în seara aia: — Lange este veriga slabă. I-am auzit spunând asta. Mai mult, e poponar. Am golit paharul și mi-am turnat încă unul, inhalând adânc din el pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
poem, plin de farmec: „Păi când intram eu la restaurant/ Muierile veneau ca la stupină/ La orice târfă se făcea lumină// Eram voinic deși nu prea înalt/ Nici astăzi nu mă dau pe-o crâșmă-ntreagă/ Ca mine, când prin șnapsuri dau asalt/ Nu era altul la măsea să tragă ... Afară de Pucă, ce-i drept, nu prea era altul la fel de pitoresc ca Pâcă, un rebel pașnic, care ochea cu îndemânare poanta și găsea, tot cu îndemânare, locul cel mai potrivit pentru
TEODOR PÂCĂ, BOEMUL SINGAPOREAN de COSTIN TUCHILĂ în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364377_a_365706]
-
cum că „Nu se cade, domnu' Pâcă”, nu ceda ușor. Se apropia și mai mult de urechea respectivului și-i șoptea: „Sss ... Il y a des mitocains qui comprennent ... ” Și puteai să nu-i dai? Cu cinci lei își asigura șnapsul, era o nouă lovitură dată „mitocanilor” și regimului, la care Pâcă nu medita defel. Reușise să tipărească un singur volum, Poezii (1970), cu desene ale „jumătății” sale, Florin Pucă. Scurtă despărțire, volumul îngrijit și publicat de George Astaloș în anul
TEODOR PÂCĂ, BOEMUL SINGAPOREAN de COSTIN TUCHILĂ în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364377_a_365706]
-
bun venit și nici măcar cu întrebarea cine-i acolo. Totuși, Veronel întruchipare a tenacității strămo- șești, recită scurt poezia învățată pe de rost, în germană, precum că el este... și vine din... prietenul lor cel mai bun... mit țvaine kile șnaps! Vocea de la interfon se mai modulă puțin și spuse rar ca să fie bine înțeles că: ... ăăăă, șnaps... ăăăă, gut... numai că la noi nu vine nimeni în vizită după șapte seara așa că poate mâine, da’ nu prea devreme.... așaaa, pe la
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
scurt poezia învățată pe de rost, în germană, precum că el este... și vine din... prietenul lor cel mai bun... mit țvaine kile șnaps! Vocea de la interfon se mai modulă puțin și spuse rar ca să fie bine înțeles că: ... ăăăă, șnaps... ăăăă, gut... numai că la noi nu vine nimeni în vizită după șapte seara așa că poate mâine, da’ nu prea devreme.... așaaa, pe la șase... Fericit că a nimerit unde trebuia Veronel mai spuse: bă nu prea știui cum stă treaba
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
clipă o tăietură greșită. În seara aceea frizerul n-a plecat devreme acasă. Moșu’ Klesch l-a reținut lângă sine. „Știi, Sibla, mai rămâi”, i-a spus după ce acesta își reintrodusese instrumentele în tașca de piele scorojită. „Mai am un șnaps, dacă vrei... Pentru Petrescu!...” Se duseseră în bucătăria de vară, iar noi, tiptil, ne-am strecurat în încăperea de alături. Îi vedeam bine printre scândurile peretelui despărțitor, cu tencuiala pe alocuri desprinsă. Moșu’ Klesch scosese sticla de șnaps dintr-un
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
am un șnaps, dacă vrei... Pentru Petrescu!...” Se duseseră în bucătăria de vară, iar noi, tiptil, ne-am strecurat în încăperea de alături. Îi vedeam bine printre scândurile peretelui despărțitor, cu tencuiala pe alocuri desprinsă. Moșu’ Klesch scosese sticla de șnaps dintr-un bidon vechi de untură, aflat sub niște pături ponosite. Din pături se răspândiseră în jur, fâlfâind bezmetic, o mulțime de molii. Turnase în două ceșcuțe albastre de lut smălțuit, după ce le ștersese cu degetul pe dinăuntru de praf
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
tot dai cu laminorul tău.” Bătrânul maistru își încruntase sprânceana stângă. „Parcă ziceai că vrei amănunte, Sibla!” rostise nemulțumit. „Nu amănuntele astea, Klesch. Amănuntele cu Petrescu. Și dacă vorbești așa cu mine, eu plec. Da’ înainte, mai toarnă-mi un șnaps.” „Amănuntele cu Petrescu!... Păi, Petrescu s-a luat de Skerla, directorul fabricii, pentru ai lui de la zincuire. Că le vine prea puțin salar față de alții, de la turnătorie sau din laminor... Or, oamenii ăia stăteau cu nasu’ în băile de zinc
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
Și Petrescu ți-a spus că sunteți toți niște oameni de gumă, Klesch.” „Avea dreptate, recunosc acum. Eram niște oameni de gumă, Sibla.” Frizerul își scosese ochelarii și se frecase cu pumnii la ochi. Apoi se întinsese căscând. „E bun șnapsul ăsta al tău, Klesch. Ne-ar fi prins bine atunci în trei... Că eu n-aveam pic de băutură în casă. Voi mai primeați de la subalternii voștri care veneau de pe sate...” „Apoi s-a întâmplat treaba de la grădina de vară
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
m-a strâns în brațe cu efuziune. Iartă-mă că am roit-o singur, Brüderchen, spusese, altă soluție pentru a ne salva nu s-ar fi găsit! Tremuram încă tot, iar Martin mi-a vârât între dinți o sticlă de șnaps și am început să beau din ea cu o râvnă de care n-aveam să mai scap niciodată. Fragment de roman Dan Florița-Seracin Referință Bibliografică: LA CIREȘI / Dan Florița Seracin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2291, Anul VII, 09
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]