3,157 matches
-
nu mai dăinuie fire de contact. Survin forme de autoidolatrizare, efecte ale triumfului ca ziditor de univers. De neînțeles nu e atât acest proces, cât altceva. Cum e posibil ca ochiul format să dibuie subtilitățile psihicului să nu fi fost șocat de semnele de neorânduială din ograda lui. Sub această prismă, apreciem reținerea lui A.K. când i s-a propus să fie un nou Eckermann. Dacă semnele de autoapreciere T.M. le-ar fi dibuit la alții, aparatul de înregistrat ultraperfecționat
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
Să nu uităm că la Sibiu, în anul 1554, a apărut prima carte românească tipărită, Catehismul luteran. Ceva mai mult decât chitanța adresată judelui din Brașov, de legendarul Neacșu, de unde ar începe literatura română sau scrisul românesc. Nu vreau să șochez, dar zic. Dacă prima carte românească, tipărită la 1554, s-a nimerit să fie tocmai acel Catehism luteran, poporul român de păstori, și-așa individualist și independent din fire, n-ar fi putut deveni oare și el un popor de
Ideea de Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11257_a_12582]
-
50 (mama Monicăi Lovinescu este doar una dintre victimele inocente) și-au păstrat locul în programele școlare și în istoria literaturii române (să ne liniștim, nu pretinde nimeni să fie scoși de acolo) se fac tot mai des auzite voci șocate de faptul că a fost citat un studiu științific al lui Mircea Eliade sau că s-a spus despre Cioran că este un mare stilist al limbii franceze. Or, în momentele în care Cioran și Eliade și-au scris textele
Vremea schimbării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11315_a_12640]
-
discuție care pleacă de aici se poartă în intimitate, întocmai pentur că nu știi care ar putea fi răspunsul. Am dat și eu “leapșa” mai departe și, după cum bine spune Eugen în titlul post-ului sau, a avut IMPACT. Ce șochează cel mai tare e însuși răspunsul pe care și-l dau cei cărora le pui întrebarea - asta-i face să gândească, să se deschidă și să se descopere. Și cred că ăsta e scopul principal, înainte de orice. Cum îți mai
Ce-ai face dacă nu ţi-ar fi frică? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82781_a_84106]
-
măi isteț decît un cititor tot de-al lor de-acum.... ee? ce zici? am facut ceva util tragindu-te de urechiușe? ps. andressule am citit primele fraze și m-am plictisit...nu m-ai impresionat...nu ai nimic nou...nu șochezi...ești previzibil...au mai spus și alții asta...mai încearcă...dar mai întîi așa cum ți-am mai zis încearcă să înveți să scrii. :)) mersi dorule. pt mine criticile au fost întotdeauna constructive. nu uită: nimeni nu te obligă să te
Singurul cel mai adevărat banc by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82913_a_84238]
-
oscilează ziua în apărarea legii și noaptea în afaceri cu infractorii ține să își facă planul cu găinarii de genul ăsta. Nu-i timpul pierdut... doar nu s-a lăsat de droguri pentru că a trecut prin asta. Ceea ce m-a șocat pe mine nu a fost procesul vip-urilor ci faptul că Tiriac Tatăl știe că fiul se droghează și e așa de liniștit. Asta mi se pare incredibil. În secunda doi l-aș fi băgat într-o clinică din străinătate la
Fiat justitia, pereat mundus? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82927_a_84252]
-
pentru generația din care fac parte și că va fii pentru generațiile de români ce vin. Sper că mesajul operei și pesonalitatii sale să fie înțeles de cât mai mulți români(nu numai de cei străini.) Mult succes , Dragoș! Sunt șocată că Ștefan cel Mare este cel mai mare MARE ROMÂN! Dumnezeule, românii chiar nu-și cunosc istoria! Asta apropos de comentariul domnului din Moldova... DA, documentarul lui Bucurenci a fost bun și e normal să îi facă propaganada lui Eliade
Intre doi habotnici, voteaza intelectualul! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83043_a_84368]
-
acest post să fie pus pe site, pentru ca, bineînțeles, ești un “democrat”. PERFECT DEACORD. CUM POȚI SĂ ÎȚI PERMIT tu SĂ JIGNEȘTI UN OM, CU ATÎT MAI MULT UN SENATOR. ȘI MĂ UITĂ LA TOATE COMMENTURILE EXISTENTE DEJA...ȘI MĂ ȘOCHEAZĂ VALUL DE ABJECȚII ADRESATE UNUI OM, FIE EL ȘI UN SENATOR. ESTE MAI PUȚIN MORAL SĂ JIGNEȘTI UN OM IMORAL? CARE ORICUM A FOST PROVOCAT-HIRMUIT DE TINE. CRED CĂ TU, CARE ORICUM AI RĂMAS CU FRUSTRAREA UNUI MODERATOR NEINSPIRAT AI
De ce-am plecat din studioul 2 al TVR by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82851_a_84176]
-
El semnează acum Pamfil Șeicaru în patru labe, secondat de Lascăr Sebastian cu Puterea d-lui Pamfil Șeicaru. Titlul dat de Zaharia Stancu articolului său se înstăpânește cu o literă de o șchioapă pe prima pagină a publicației, anume ca să șocheze prin imagine structurarea ei generală. În sfârșit, la 30 aprilie, singur combatant rămâne Mircea Damian. Textul său, Pamfil Șeicaru, așa în general, cu tot procesul conținut în osatura expresiei cu care ne-a deprins această lună fierbinte de aprilie 1939
Fără eufemisme by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14678_a_16003]
-
cu tatăl meu, căruia îi datorez reînmatricularea, toți îmi întorseseră spatele, unii spunîndu-mi de-a dreptul că nu-și pot lua răspunderea de a interveni în favoarea unui ins pedepsit și marginalizat), domnul Stancu se comporta normal. Normalitatea lui l-a șocat pe înaltul personaj la care mersesem în audiență. Și care s-a grăbit să-mi satisfacă solicitarea. Domnul Stancu m-a condus apoi cu mașina pînă acasă. Și, la despărțire, mi-a spus, în felul lui ceremonios, că i-a
Domnul Zaharia Stancu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14708_a_16033]
-
nevoie de cine știe ce sondaje complicate pentru a descoperi că destui membri activi ai P.S.D.-ului vibrează mai degrabă la limbajul gros al lui Vadim decât la neologismele suave ale lui Năstase. Urmăriți-le reacțiile în momentele sensibile și veți fi șocați de amestecul de naționalism, intoleranță și xenofobie ce le guvernează comportamentul. Nici în "teritoriu" Adrian Năstase nu stă mai bine. Incapabil să se impună în fața baronilor din provincie, el pare să fi abandonat o bătălie fără șanse de triumf. Puterea
Iliescu, succesorul lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14688_a_16013]
-
solidar, în mod ciudat, cu orice scriere al carei principiu e că Subiectul nu este decât un efect de limbaj (pag. 129). Acest stil, iubitor de paradoxuri, criptic și ușor poetizat revine și în eseul despre Deleuze. Grupajul intitulat Speculum șochează cititorul printr-o abordare de un ludic neașteptat; Paragrafe despre nori are o tentă postmodernă pronunțată, amintind de stilul mozaic folosit de Ihab Hassan, dar și de structură palimpsest a lui Imre Toth. Jocul de oglinzi între corpurile lui Kafka
Eseul cu ochelarii by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14764_a_16089]
-
două paranteze foarte largi, foarte încăpătoare, se îngrămădeau ceilalți autori, ca niște stridii înghesuite în stomacul gigantic al unui cașalot. Poziții contrare însă mergând împreună într-o convergență contrară. Cum adică?... Ori mersesem prea departe, ori... Era clar că ideea șocă înțelegerea rațională a americanului, orice s-ar spune, un pragmatic. Cervantes, catolic, inchizitorial în fond, adept al dogmei extrapolate până la Utopie, reprezenta fizică scolastica a lui Newton, idealul ei clasic, staționar, bazat pe identitate absolută, ridiculizat, insă istoric asumat tocmai
Reflexe pariziene VII by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14773_a_16098]
-
niciodată. Vină iluziile, și ale altora, cu o ironie cîteodată foarte malițioasa. În această privință, puteai conta în chip absolut pe luciditatea ei. El se amăgea cu plăcere, inventa, se îmbată uneori cu apă rece. Îmi amintesc cît era de șocat cînd Țîța îi spulberă, cu o singură frază, tăioasa, si calmă, superbele speculații. Rămînea literalmente cu gura căscată. Că un copil. Dintre ei doi, adultul era Țîța. Am incercat mereu s-o facem să scrie. De cîte ori ne vizită
Tita by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14811_a_16136]
-
legat de bărbați. Doar relațiile cu diverși "tipi" sînt însoțite de sex. Alex înseamnă, se pare, tocmai evadarea din jocul posesie-posedat. Și se poate specula la nesfîrșit pe această temă. De reținut este tocmai reținerea autoarei, ea nu dorește să șocheze cu tema aleasă, aparent nu dorește să epateze pe nimeni. Experiența descrisă este presărată cu multe elemnte care întăresc autenticitatea situației. Studentul român al anilor '90 este bine surprins în unele momente: tînărul care încearcă să uite provincia de unde vine
Tinerii între ei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14793_a_16118]
-
puțin sarcastic - al celui de-al doilea volum de interviuri cu scriitori clujeni întocmit de poeta Flavia Teoc (Din Capitala Provinciei) cititorului i se oferă o frescă a unei vieți literar - artistice de o efervescență remarcabilă. Pluralitatea preocupărilor celor intervievați șochează deopotrivă prin eclectism (lăsând la o parte literatura și critica aferentă, ele merg de la caligrafia japoneză - Rodica Frențiu - la teatrologie - Claudiu Groza - și chiar până la eseuri despre jazz - Virgil Mihaiu) cât și prin modul armonios în care interacționează, generând totuși
Clujul literar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14815_a_16140]
-
Constantin Țoiu Lângă Beaubourg, centrul Pompidou, cu aspectul lui de hală industrială, care îi șochează pe esteții prea fini, în preajma căruia se află și atelierul lui Brâncuși deschis vizitatorilor, poți vedea clădirea trompel'oeil, unică nu numai în Europa. Notez febril în carnet: rue Andry Le Bouche colț cu rue Quincampoux. Copii care se joacă
Reflexe pariziene (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14877_a_16202]
-
asemenea versuri îndreptățesc raportarea la lirica interbelică, în special la Arghezi (de altfel observația s-a și făcut ); totuși, dacă experiența mistică, grefată pe o evidentă vocație profetică, este, incontestabil, argheziană, nu e mai puțin adevărat că materialitatea imaginilor, care șochează, nu de puține ori prin aspectul hibrid, rezultat din aglutinarea de organic și mecanic, ne trimite cu gîndul la expresioniști, cum se întîmplă în aceste versuri: "soarele se lasă cioplit în artere de electroencefalograma inerției/ ploi sînt ridicate pe scripeți
Un poet neo-expresionist by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14867_a_16192]
-
belirea unui cal bătrîn, blestemele unui muribund, ciomăgeala dintre flăcăi pentru o fată, supărarea unui țăran pe sat ori mărunte satisfacții negustorești rezultate din vînzarea grîului. Nimic eroic, nimic sublim, nimic izvorît din milenare tradiții agrare și religioase. Stilistic, nuvelele șochează printr-un comportism radical, în care nu găsim nici o apreciere a întîmplărilor, oricît de teribile, în care nici un gest, oricît de reprobabil, nu e judecat, crima rămînînd fără pedeapsă și sacrificiul, fără răsplată. Prin comparație, romanul Moromeții, cu un prim
Un mare pesimist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14917_a_16242]
-
multora dintre părinții pentru care profesorul reprezintă un impiegat căruia îi împingi pe lângă ghișeu papornița din care iese gâtlejul măcăitor al raței îndopate și creasta roș-proletară a cocoșului. Că s-a ajuns la un fenomen de masă, nu trebuie să șocheze pe nimeni. S-a ajuns unde era inevitabil să se ajungă. Lumpenizați cu cinism, lăsați mereu la coada-cozilor, profesorii (de toate gradele) reprezintă pentru guvernanți o entitate enervantă, neproductivă, pe scurt, un balast. Reprezentată de lideri sindicali de mai mare
Doi operatori ontologici: copy și paste by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14990_a_16315]
-
relectură, o reamintire a vocilor "grele" din cultura românească. Acesta este rolul tipăririi cărților comemorative, același e rolul recenzării lor. Aurel Sasu și Mircea Petean au alcătuit un volum de "aducere aminte" a Profesorului Mircea Zaciu. încă de la primele pagini șochează o anumită intrigă a fiecărui discurs, fie că autorii vorbesc despre cărțile "Profesorului", fie că povestesc scene autobiografice. Pentru toți, Zaciu este împletirea ciudată a unei dimensiuni academice, rigide chiar, și a unei laturi polemice, mai apropiate de literatură, de
Mircea Zaciu, între jurnal și dicționar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15292_a_16617]
-
aduse calității literare a unei cărții. Ce se poate spune despre ea este că nu cuprinde decât o proză neexersată, fără adâncime, înecându-și pasajele bune (există câteva) în colcăiala generală a personajelor abjecte, cu intenția prea evidentă de a șoca. Aceasta ar putea fi o strategie bună pentru a-și vinde ziarul, cade când vine vorba să faci roman sau nuvelă. Senzaționalul are inconvenientul major de a se perima repede și de a nu fi locuit (fatalitatea istoriei literare) decât
Viața și non-literatura by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15290_a_16615]
-
versuri parnasiene, surprinzător de asemănătoare cu acelea ale tînărului Ion Barbu, a fost apoi un participant activ la avangarda din deceniul '3 al secolului 20 și și-a sfîrșit cariera cu versuri în limba franceză. El este cel care a șocat opinia literară de după primul război cu o definiție scandaloasă a literaturii: "cea mai bună hîrtie higienică" (în revista 75HP din 1924). * Ca de obicei, multe lucruri de citit în Memoria (nr. 1 din 2002). Unele, la limita suportabilului, cum ar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15310_a_16635]
-
pe Caragiale. În stilul lui Caion și cu argumentele lui Davidescu, dl Popa murdărește comemorarea marelui scriitor în cea mai pură manieră național-comunistă pe care Securitatea anilor '70-'80 o practica fără scrupule. Nu opiniile critice, defavorabile lui Caragiale, ne șochează în răspunsurile dlui Popa la cele patru întrebări din revista ieșeană. E dreptul d-sale să creadă, de pildă, că autorul Momentelor este unul "de divertisment, de consum" și să se mire cum de au putut fi luate în serios
Critică literară și denunț by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15384_a_16709]
-
patalogicului din Rebreanu, ori puternic disimulat. Naturalețea lui Țepeneag pe aceste tematici sensibile ține mai mult de literatura franceză contemporană și nu de vreo dezinhibare autohtonă postrevoluționară. Nu apar nici stridențele redescoperirii sexualității din anii '90. Scriitorul știe că nu șochează pe nimeni pentru că are în publicul său țintă și francezi, nu doar români... O problemă extrem de interesantă apare enunțată original în roman. Este vorba despre diferența dintre cărțile populare și propriile cărți. Personajul-autor urcă într-un autobuz 52 din Paris
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]