2 matches
-
Nobunaga porni din Azuchi. Își alesese însoțitorii de cu seară, dar acum fusese invitat și Nakagawa Sebei - care tocmai sosise la castel - iar fiul lui Ikeda Shonyu, Sansule, fu adăugat de asemenea grupului. Lui Nobunaga îi plăcea călăria, luptele sumo, șoimăritul și ceremonia ceaiului, dar vânătoarea era cu siguranță unui dintre modurile lui favorite de a-și petrece timpul liber. Gonacii și arcașii aveau să fie epuizați până la sfârșitul zilei. Asemenea interese se puteau numi distracții, însă Nobunaga nu făcea nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
admirație șoimii albi ai prințului care se odihneau, alături de ceilalți șoimi, pe spalierele portabile aduse de slugi. ― Șoimi balabani!... Splendide exemplare!... Balaban, balaban!... Iată un cuvânt cu adevărat străvechi, un cuvânt rămas de la cumani. Ei erau mari maeștri în arta șoimăritului. Cunoșteau toate secretele vânătorii cu șoimi. Aveau stoluri întregi, armate întregi de șoimi balabani, cu pene imaculate. Astăzi balabanii sunt doar rarități. Gol până la brâu, tânărul Stimo îl asculta cu interes, frecându-și pieptul și brațele cu zăpadă. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]