80 matches
-
Trebuie să chemăm un doctor! Dar, mai Întâi, să ducem la el În casă. Doamna Alieta știe ce să facă În situații de criză. Domnul Húsvágó pășea fără greutate. Eleonora, cu haine cu tot, nu cântărea mai mult decât un șoldan de câteva luni, chiar dacă ea avea 25 de ani. Cu vremea, se știe, te faci tot mai ușor, gata să Îți iei zborul când sună ceasul. Dacă așa stau lucrurile, Își spuse zâmbind domnul Húsvágó Tamás Húnór, eu ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de nevoie” - a vorbit unul din militarii de la divizie... Fiecare a trecut la treabă. Eu cu Undiță vâsleam printre bălării, apropiindu-ne de gară... Un zvâcnet cu salturi imprevizibile, pornit din stânga noastră, ne-a Înghețat sângele În vene... „E un șoldan de iepure, domn’ sergent” - a vorbit cu răsuflare de ușurare Undiță. „Uite că urecheații nu se tem de război” - am apreciat eu. „Probabil că În acest sector e liniște de mai multă vreme. Altfel nu ședea el iepurele Între liniile
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu alți militanți pașoptiști munteni; din perioada exilului datează poeziile Adio Moldovei și Sentinela română. VASILE ALECSANDRI. În mai 1849 pleacă, împreună cu ceilalți exilați, la Brașov, apoi în Bucovina, iar în toamna aceluiași an, la Paris. Scrie primele „cântecele comice" (Șoldan Viteazul, Mama Anghelușa) și câteva scenete comice și muzicale. Se întoarce în țară în luna decembrie. VASILE ALECSANDRI este cel mai cuprinzător dintre scriitorii generației sale, exprimîndu-i nu numai năzuințele patriotice, ci și descoperirile din continentul vieții intime și încercîndu-și
VASILE ALECSANDRI, Google îl sărbătorește la 193 de ani de la naştere by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/80571_a_81896]
-
trezise, cu sentimentul că această zi va fii deosebită față de celelalte, că ceva neobișnuit se va întâmpla. O senzație ce nu l-a părăsit nici după ce a dat drumul celor câtorva găini din cotețul din spatele casei și mâncare celor doi șoldani aduși în ogradă în urmă cu două săptămâni. Nu-i spusese nimic Mariei de presimțirile lui, se trezise din nou cu fața la cearșaf și îl ocărâse din nu știu ce motiv, își văzu în tăcere, așa cum făcea întotdeauna, de treburile gospodărești, cât mai
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
așa că totul se pierduse în negura timpului ca și cum nu ar fii fost. Acum, la începutul anilor șaizeci, nu avea de ce să se plângă, ajunsese maistru la secția de tras tuburi, avea o casă aranjată, câteva orătănii în curte și doi șoldani ca să îi taie de Crăciun. Mulțumit pe de-antregul însă nu era. Și nu doar lipsa copiilor era cauza. Maria îi strica de multe ori zilele ce puteau fii liniștite și calde. Încet, încet se izolase de lume, deși îi plăcuse
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
Șerban îl atenționă încă o dată pe Ionuț, care era gata, gata să se prăvălească de pe tub, și vroia să se întoarcă în curte. Trebuia să sfarme niște porumb, să ducă la moară. Avea nevoie de mâncare bună pentru cei doi șoldani dacă dorea slănina groasă și cârnați pe măsură, de Crăciun. Dând cu ochii de poștaș, se gândi că poate el îi va aduce vestea ce o aștepta, cine știe ce evenimente se întâmplaseră în țară sau în lume, precis era ceva important
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
pre multă ploaie, sau nu o dă de loc și nu se face nimica la hotar. - Într-un fel, ai și dumneata dreptate, îl aprobă Șerban. Doar că eu nu stau la oraș, am o palmă de pământ și doi șoldani. - Da nu-i colectiv la voi, nu țo luat pământul acolo? - Cine să-l ieie, bade Gheorghe? Vorovești fără de dumneata, îl întrerupse cineva din fața lui. L-o dat el de bună voie. Badea nu-i răspunse, se mulțumi doar să
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365882_a_367211]
-
trezise, cu sentimentul că această zi va fii deosebită față de celelalte, că ceva neobișnuit se va întâmpla. O senzație ce nu l-a părăsit nici după ce a dat drumul celor câtorva găini din cotețul din spatele casei și mâncare celor doi șoldani aduși în ogradă în urmă cu două săptămâni. Nu-i spusese nimic Mariei de presimțirile lui, se trezise din nou cu fața la cearșaf și îl ocărâse din nu știu ce motiv, își văzu în tăcere, așa cum făcea întotdeauna, de treburile gospodărești, cât mai
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
trezise, cu sentimentul că această zi va fii deosebită față de celelalte, că ceva neobișnuit se va întâmpla. O senzație ce nu l-a părăsit nici după ce a dat drumul celor câtorva găini din cotețul din spatele casei și mâncare celor doi șoldani aduși în ogradă în urmă cu două săptămâni.Nu-i spusese nimic Mariei de presimțirile lui, se trezise din nou cu fața la cearșaf și îl ocărâse din nu știu ce motiv, își văzu în tăcere, așa cum făcea întotdeauna, de treburile gospodărești, cât mai
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
cu mine și-l chema Alioșa. Pe hazeaica lui o chema Liuba. Vichentie avea un picior mai scurt și șchiopata când mergea, cu toate astea fugea mai iute ca mine și mă purta mereu în brațe măcar că eram câtă mai șoldanul deoarece aveam vre-o 4 ani, deci eram ditamai flăcăul cum se laudă mămică cu mine. În Rusia veniseră la putere bolșevicii, cei ce erau de partea tarului erau măcelăriți fără milă, si care au putut au fugit unde au
PRIETENUL MEU VICHENTIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351911_a_353240]
-
cu mine și-l chema Alioșa. Pe hazeaica lui o chema Liuba. Vichentie avea un picior mai scurt și șchiopata când mergea, cu toate astea fugea mai iute ca mine și mă purta mereu în brațe măcar că eram câtă mai șoldanul deoarece aveam vre-o 4 ani, deci eram ditamai flăcăul cum se laudă mămică cu mine. Citește mai mult Motto: Pe drumeagul din cătunVenea ieri un rus și-un tun;Tunul rus, si rusul tun!(Păstorel Teodoreanu)Nu știu cum se pripășise
OVIDIU CREANGĂ [Corola-blog/BlogPost/351913_a_353242]
-
cu mine și-l chema Alioșa. Pe hazeaica lui o chema Liuba. Vichentie avea un picior mai scurt și șchiopata când mergea, cu toate astea fugea mai iute ca mine și mă purta mereu în brațe măcar că eram câtă mai șoldanul deoarece aveam vre-o 4 ani, deci eram ditamai flăcăul cum se laudă mămică cu mine.... Abonare la articolele scrise de ovidiu creangă
OVIDIU CREANGĂ [Corola-blog/BlogPost/351913_a_353242]
-
interesa doar ca hainele să îi vină bine. Părea împăcată și dispusă să-l însoțească, iar Șerban nu dorea să afle ce gând îi schimbase deciziile. Opriră pe la Sănica, trebuia cineva să aibă grijă de orătănii și de cei doi șoldani, dacă nu se vor întoarcepână în seară și doar ea le știa rândul. Își continuară drumul tăcuți, umăr la umăr, urmăriți de privirile mirate ale femeii, căruia nu-i dădură nici o explicație despre locul unde „se porniră gătați ca de
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362658_a_363987]
-
1577 din 26 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului VREME DE PLOAIE Un șir de nori se tot ridică Unduitor ca un balaur Și luna mi se pare mică Și are coarne ca de taur. O frunză cade într-o baltă, Șoldanul tremură de frică Văzând cum luna-ncetu saltă În ape și-n bucăți se strică. Pe dealuri zorii dau năvală, Apune luna ostenită, Cocorul lângă mal se spală, Iar barza trece plictisită. Departe-n sat cântă cocoșii Și bat din aripi
VREME DE PLOAIE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353959_a_355288]
-
tăietorul de porc este cel care aduce, pe lângă carne, cârnați, jumări, și sănătate copiilor (când le face o cruce cu sânge pe obraji, ca să fie rumeni și sănătoși tot anul) și un an mănos adulților (când zice, doar privind slănina șoldanului, dacă va fi un an ploios sau secetos). La oraș, tăiatul porcului este o tradiție care-și are originile în demolarea satelor de către Ceaușescu și în înglobarea mahalalelor în cartierele rezidențiale, după Revoluție. Fotografia are duioșia ei: opt mitíci participă
Ne pleacă meseriașii () [Corola-blog/BlogPost/338425_a_339754]
-
1598 din 17 mai 2015 Toate Articolele Autorului VREME DE PLOAIE Un șir de nori se tot ridică Unduitor ca un balaur Și luna mi se pare mică Și are coarne ca de taur. O frunză cade într-o baltă, Șoldanul tremură de frică Văzând cum luna-ncetu saltă În ape și-n bucăți se strică. Pe dealuri zorii dau năvală, Apune luna ostenită, Cocorul lângă mal se spală, Iar barza trece plictisită. Departe-n sat cântă cocoșii Și bat din aripi
VREME DE PLOAIE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344083_a_345412]
-
să deservească linia ferată particulară Buzău-Nehoiaș (Gaby Michăilescu, Leonard, soldatul de ciocolată, Ed. Muzicală, București, 1984). În decembrie 1893 premiantul de școală primară Nae Leonard, cu cununiță pe cap, este pus să cânte și să recite la serbarea școlară cântecelul Șoldan Viteazul, al lui Vasile Alecsandri. Serbarea a avut loc la Teatrul Moldavia unde micuțul „artist"pășea țanțoș pe scenă, în costum de dorobanț, purtând pușca pe umăr și având pe cap o căciulă fumurie cu pană de cocoș într-o
NICOLAE LEONARD de GEORGE BACIU în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343179_a_344508]
-
P.O.P.). Braconier cu experiență, a organizat o mare întâlnire electorală cu chef. Pe lângă tradiționalele bucate și vin, fiecare participant avea pregătit câte un pachețel cu 30 de centimetri de ghiudem de mistreț. Gică vânase fără autorizație vreo doi șoldani. Nu-i era frică. Avea prieteni pe care i-a servit, peste tot. Era Primar de 8 ani și-i plăcea. Și mai voia. Șpăgile mergeau ca unse. Cheful nu era unul obișnuit. Se inaugura un obiectiv important pentru urbe
PRIMARUL DIN ORGHIEŞTI de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378828_a_380157]
-
P.O.P.). Braconier cu experiență, a organizat o mare întâlnire electorală cu chef. Pe lângă tradiționalele bucate și vin, fiecare participant avea pregătit câte un pachețel cu 30 de centimetri de ghiudem de mistreț. Gică vânase fără autorizație vreo doi șoldani. Nu-i era frică. Avea prieteni pe care i-a servit, peste tot. Citește mai mult PRIMARUL DIN ORGHIEȘTI“De ce să ne rușinăm de ceea ce fiecare folosește zilnic?” În orășelul Orbești, pierdut într-un colțișor moldovenesc aproape de graniță, era agitație
AUREL LUCIAN CHIRA [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
P.O.P.). Braconier cu experiență, a organizat o mare întâlnire electorală cu chef. Pe lângă tradiționalele bucate și vin, fiecare participant avea pregătit câte un pachețel cu 30 de centimetri de ghiudem de mistreț. Gică vânase fără autorizație vreo doi șoldani. Nu-i era frică. Avea prieteni pe care i-a servit, peste tot.... XVIII. VERSURI ALBE (CA PEREȚII), de Aurel Lucian Chira , publicat în Ediția nr. 1935 din 18 aprilie 2016. Versuri albe (ca pereții) Astăzi am scris o poezie
AUREL LUCIAN CHIRA [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
, Alexandrina (18.IX.1941, Brânzenii Vechi, j. Orhei), istoric literar. Este fiica Verei (n. Șoldan) și a lui Alexandru Matcovschi. După absolvirea Facultății de Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1959-1964), și-a făcut stagiul de doctorat, iar din 1969 a activat mai mulți ani în cadrul Institutului de Limbă și Literatură al Academiei de
MATCOVSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288059_a_289388]
-
în mâncăruri, își împlineau funesta misiune. Mai existau, însă, și rateuri. Gaspar Grațiani a încercat - zice cronica - să-l otrăvească pe vornicul Coste Bucioc (Bacioc) - cel care a fost însurat de două ori, întâi cu Candachia, fiica marelui logofăt Pătrașcu Șoldan, și apoi cu o fată a hatmanului Orăș105 -, socru al vornicului Moțoc și al lui Vasile Lupu. Simțindu-se otrăvit, boierul „s-au dus la gazdă, avândú ierbi împotriva otravei date de la un doftor priiatin, că aștepta elú una ca
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
-și uita inamicii politici, de vreme ce pe Gheorghe Ursu - sau Ursachi -, un grec ajuns mare vistier și însurat de trei ori - cu Ilinca, fiica hatmanului Gheorghe Coci, cu Maria, descendentă a marelui vistier Iordache Cantacuzino, și cu Alexandra, fata vornicului Dumitrașco Șoldan -, găsindu-l dator 140.000 de taleri negustorului Balaban i-a scos averea la mezat - căci zisul grec îi uneltise mazilirea - și l-a închis: „l-au dezbrăcat cu pielea și l-au legat la stâlp în ger, fiind iarnă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
, Luca (14.I.1947, Cajvana, j. Suceava), eseist. Este fiul Magdalinei (n. Șoldan) și al lui Vasile Pițu, agricultori. Urmează liceul la Gura Humorului și Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, absolvită în 1968. Devine aici, în 1971, cadru didactic la Catedra de limba și literatura franceză, unde după
PIŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288830_a_290159]
-
de el pe ascuns - dracii de copii de prin vecini Îl rugau să le spună cum deosebea un iepuroi de-o iepuroaică, iar el, Încredințat că pronunță cuvinte științifice, le răspundea că cel mai bine era să-i caute pe șoldani Între cracii din spate și să vadă dacă au testicoaie. Astfel, era convins că avea o purtare demnă cu băieții care Îl iscodeau despre tainele creșterii științifice a iepurilor, adică, așa cum auzise de la Director, fostul său dascăl de biologie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]