13 matches
-
Așa au primit ei vestea. - Ce veste, mă? Cine le-a spus tâmpenia asta? - Zvonacii și Răspândacii. Că ăștia cică ar fi cavalerii lui Mărțișor. Așa mi-a spus unul. Dar eu nu i-am văzut. Căpitanul Zefir zâmbi, pricepând șolticăria, și zise soldatului: - Taci, mă! Pe ăștia n-o să-i vezi niciodată. Apoi se îndreptă spre ceata de flăcăi voioși, care chiuiau și plezneau din bice, iar din când în când pupau o ploscă. Căpitanul își zise că flăcăii poate
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1427009185.html [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
icneam eu, iar el râdea. M-am supărat și i-am șoptit : - Nu mai râde că-ți rup urechile de-adevăratelea ! N-a înțeles și a continuat să chicotească. Noroc că eram în ultima bancă, dar Mihăiță ne-a observat șolticăria. A venit la mine și mi-a șoptit : - Fii atent că de data asta te iert! Ți-am pus la catastif doar două liniuțe. Mâine dimineață vii la „mămica”. Dacă nu vrei să fii monitor adevărat, te fac mârlan ! Gogu
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1443988449.html [Corola-blog/BlogPost/381753_a_383082]
-
a legat cu elastic pe sub izmănuțe o cojoacă de oaie. Nu îl mai durea când îl mângâia „mămica”, în schimb urla cu disperare când era lovit și se făcea că plânge de durere. Toată clasa (mai puțin monitorul general) știa șolticăria cu blana de oaie și se tăvălea de râs pe sub bănci când domnul Fusulan îl lovea icnind, iar Ionel țipa ca din gură de șarpe. Apoi, în mod ostentativ, făcea din nou fel de fel de nebunii, ca să-l înfurie
DOMNUL FUSULAN-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1444657681.html [Corola-blog/BlogPost/373092_a_374421]
-
Suceava (apoi Folticeni și Baia) și au lucrat pe aceste binecuvântate meleaguri. M-ar interesa să aflu cât mai multe lucruri despre părinții, copiii, frații, surorile lor, despre soții, școlile absolvite, cum învățau, cum se purtau în timpul școlii, amintiri despre șolticării pe care orice elev le face ca tânăr ce se află, prețuiri din partea profesorilor, profesorii pe care i-au avut; școlile pe unde au învățat, activitatea lor didactică, idei inovatoare, prieteniile cu mari personalități ale țării, mutări la diverse școli
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
A PARTICIPAT LA “REVOLUȚIE” ÎN ZIUA DE 14 DECEMBRIE , ORA 16 ÎN PIAȚA UNIRII IAȘI , întrucât a fost arestat încă de la ora 11,00 aceeași zi . N.n. Se înțelege prin urmare , că în toate “ipostazele 14 decembrie”, aportul dsale frizează șolticăria și impostura . 3 - Ambiguitatea depozițiilor , inadvertența punctelor de impact din textele dsale conduc la ideea că NU A FĂCUT NICI UNA , NICI ALTA ! NU A FOST ÎN PIAȚA UNIRII ÎN ZIUA DE 14 DECEMBRIE 1989, ORA 16 . NU A FOST ARESTAT
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
este diluat de autori care sunt niște gazetari cu lexic și gramatică precare. Exprimarea e confuză, ambiguă, asezonată cu diminutive și fraze de umplutură. Ceea ce e jalnic și concomitent hazliu este că bietele cititoare care se adresează revistelor împrumută aceste șolticării stilistice. Ele nu doar strică limba, ci pervertesc sensul. În articole, ca și în scrisori e vorba de „bebelul” sau „bebeii” cititoarelor (todeauna la masculin, nu e clar de ce „bebela” sau „bebelele” lipsesc). Cititoarea simona (cu s mic, suntem ca
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
scară de valori cu care, confruntat, prezentul iese teribil de hărtănit. Nu este vina mea că speranța, extremă imediat după "Sângerosul tărăboi" din decembrie 1989, s-a subțiat până la dispariție în deceniul stupid ce i-a urmat. Politicăraia sau politichia, șolticăria dar și hoția la drumul mare, saltimbăcăria sau jongleria cu idealuri și noțiuni, incompetența crasă pitindu-se sub valuri de palavre, sorcova de vorbe cu care s-au și ne-au amețit toți vânătorii de ciolane cu ceva măduvă în
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
este diluat de autori care sînt niște gazetari cu lexic și gramatică precare. Exprimarea e confuză, ambiguă, asezonată cu diminutive și fraze de umplutură. Ceea ce e jalnic și concomitent hazliu este că bietele cititoare care se adresează revistelor împrumută aceste șolticării stilistice. Ele nu doar strică limba, ci pervertesc sensul. În articole, ca și în scrisori e vorba de "bebelul" sau "bebeii" cititoarelor (todeauna la masculin, nu e clar de ce "bebela" sau "bebelele" lipsesc). Cititoarea simona (cu s mic, sîntem ca
De la super-bebe la sub-părinți by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/9979_a_11304]
-
cea de-a doua. N-am înțeles exact unde ar trebui să-l plasăm pe Cornel Regman. Ambele postúri i se potrivesc la fel de bine. Paleologu le pune în succesiune: „Volumul de față cuprinde aforisme, observații de moralist, vorbe de spirit, șolticării și calambururi, rostite de Regman de-a lungul unei vieți, firește, nescutită de drame, de traume, de tristeți și dezamăgiri, dar pentru care râsul este expresia fatală, irezistibilă, imparabilă, a unei funciare alergii la prostie. La prostia în act, adică
Spirite. Critice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4837_a_6162]
-
La prostia în act, adică la prostia contemporană. La prostia de tranziție. Împotriva acesteia terapia adecvată e o terapie de șocuri, de neîncetate șocuri ale bunei dispoziții, al cărei principiu e unul moral.” Observațiile de moralist, așadar, nu impietează nicidecum șolticăriile. Sunt făcute din același aluat. Iar deosebirea e, în fond, o chestiune de registru stilistic. E singura nuanță care îi scapă prefațatorului, care construiește în schimb o adevărată (și, repet, fermecătoare) teorie sociologică a personalității. Mult mai simplu, granița ar
Spirite. Critice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4837_a_6162]
-
floare În mână. O culesese din curte, probabil, și se tot codea, ca un balerin Îmbătrânit, În jurul meu. Mi-a Înmânat-o, În cele din urmă, cu o plecăciune, copleșindu-mă, apoi, În stilul său inimitabil, cu tot soiul de șolticării și drăgălășenii. Pentru cei prezenți În Încăpere nu era greu de făcut legătura Între oprobriul public care mă copleșise În acele zile și amorosul omagiu clovnesc care mi se oferea. Nu eram prea confortabil cu spectacolul acestei flaterii. Poetul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Albert și Leonard!), Kundera și Cioran femeia eternă! Nu-i prea ortodox, într-o societate macho și feministă (lucru doar aparent contradictoriu), să-l auzi pe Orsenna afirmînd: Cu majoritatea bărbaților, mă aflu pe un teren cunoscut. Le știu dedesubturile, șolticăriile de dresori de urși, mania de a căuta mereu să demonstreze ceva. Cu femeile, e altă treabă. Un univers ce rămîne un mister. [...] O intimitate vertiginoasă cu trupul, o așezare în inima vieții. Un zîmbet amuzat în colțul ochiului, în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
alături de fiul mult dotat, de insolenta presiune propagandistică. Mapă cu exerciții cam pe aceeași temă: fabrica de frînghii din vecinătate. Acestea toate aici, în zona blajină spre deosebire de adeziunile strident colorate ale unor bucureșteni vorbăreți și oricînd disponibili aveau aerul unor șolticării humuleștene, unor mici coțcării care să păcălească vigilența comisarilor poporului. Într-o cu totul altă culoare se așeza, acum cîteva după-amiezi, în preajma unor pubele, întrebarea cvasiidentică formulată de alt pictor care, prin imaginația lui abracadabrantă, se autoizolase demult, se îndepărtase
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]