41 matches
-
potrivită, ca și cum taică-meu, când l-a făcut, s-a gândit exact la peretele ăsta. Asta mai trebuia, ce strigăte, ce agitație! Un adevărat incendiu alături, toată lumea s-a pus pe chelălăit! A trebuit să-mi iau bastonul și să șontâcăi până la ușă. Holul tot plin de fum. Ludmila a ieșit din bucătărie ca o furtună. -Ei, ce se întâmplă acolo? am întrebat. -Anna, cu nenorocitul ei de arpacaș, a dat foc la cârpele de vase ale Liubei! Am preferat să
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
suficient de solidă spre a se fixa responsabil în cuvântul scris, la nivelul cel mai puțin sentențios. Aș spune că bunul-simț devine și la noi, devansând scandalul și facilul, un best-seller. Dar vreau să înțeleg prin "bun-simț" nu abilitatea tocită, șontâcăită în aplanarea unei irealități șocante, ci "simțul cel bun". Degeaba are românul o școală strălucită, dacă nu învață în ordinea simțurilor sale: dacă nu și le dezmorțește, fie că e vorba de voluptăți, de "simțul afacerilor", ori de cel al
Bunul-simț devine best-seller by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16207_a_17532]
-
ciot de scândură în spatele barului și pe care o vedea sau o auzea destul de rar, când gazetele încetau să mai foșnească, iar Invalidul se ridica cu greu, proptindu-și mutelca de la capătul piciorului de lemn în podea, și-ncepea să șontâcăie prin locantă. I se păru ciudat că încă nu venise. Ridică fața și ascultă. Nu auzi nimic, nici măcar un foșnet de hârtie, dar și-l imagină stând cuminte pe scaunul greu de lemn, înalt și-ncăpător ca o strană de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
noua mea chiriașă. Oricum, indiferent ce i-aș fi spus, oricât i-aș fi explicat, tot ar fi refuzat să Înțeleagă, tot rău ar fi fost pentru mine. Pentru atitudinea mea „trădătoare”. Pentru lungile noastre dezbateri. Pentru „crezul” nostru comun. Șontâcăind, am ajuns azi dimineață la Turnul Golia. Piciorul aproape că nu mă mai durea, așa că m-am dus să văd, cum obișnuiam În zilele bune, trandafirii. Valeriu mi-a vorbit Întâia dată despre ei, cu mulți ani În urmă. De-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Într-o armonie deplină de linii și ondulații, de trăsături fine și de curbe dulci. Un corp de zeiță, care te invita să Îl admiri la infinit, unic și desăvârșit. 119 Într-un târziu, cu sufletul apăsat, m-am Îndreptat șontâcăind spre bucătărie și, după ce mi-am desprins proteza, m-am Întins În patul meu improvizat. Inima Îmi zvâcnea cu putere. Pe fereastra Îngustă, dreptunghiulară, se zărea un colț de cer Îndepărtat, cu câteva stele clipind acolo tainic, ca niște ochi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de treabă, Knisch. O chiurasă face plecăciuni doar În fața superiorilor. Și adăugă indignat, de parcă asta ar fi avut legătură cu ceea ce spunea: Data viitoare ar trebui să-i păcălești pe inamici să vină ziua. Fără manevre În Întuneric! După care șontâcăi În casă, Închizând ușa, se pare, cu vreo zece chei. Chiurase? Inamici? Manevre În Întuneric?Am Împins ușa cu degetul arătător. N-aș putea spune că Diels și Pieplack mi-au lăsat locuința Într-o stare ireproșabilă, dar dezordinea cauzată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
gălăgioasă, iar eu n-am avut inspirația să mă descalț și să umblu-n ciorapi (unii gri, renunțasem definitiv la șosetele flaușate portocalii), am cercetat talpa pantofului stâng din care ieșeau patru cuie zdravene (piroane, ce mai) și am mers șontâcăind mai departe, cu tocul în mână, la vedere, cu o senzație ciudată că nu ating pământul cu piciorul stâng și că pășesc în gol, cuiele rămase-n pingea scârțâiau când loveau asfaltul, se îndoiseră care-ncotro, am avut parte până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
călugărița franciscană țipând. Apoi polițiștii cu cearșaful lor de spital. Sari la cum era viața când erai bebeluș și nu puteai mânca decât hrană pentru bebeluși. Te bălăbăneai spre măsuța pentru cafea. Ești în picioare și trebuie să continui să șontâcăi pe picioarele alea ca niște cârnați vienezi, altfel cazi la pământ. Apoi ajungi la măsuța pentru cafea și te lovești cu căpșorul tău moale de bebeluș în colțul ascuțit. Ești jos, și măiculiță, o, măiculiță, ce doare. Totuși, nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
urmărit privirea în jos, spre prag. La picioarele mele era o cutie udă leoarcă. — O, am făcut. Așa-i. Bărbatul ridică bărbia într-o exclamație tăcută iritare, apoi se întoarse și, strângându-și în continuare haina în jurul trupului, se îndepărtă șontâcăind pe strada plouată, galbenă în lumina felinarelor, fără vreo altă vorbă. Cutia din prag era mare, precum cele pe care le iei de la Tesco atunci când te muți. Era ambalată în hârtie maro și muiată de ploaie. Era de asemenea foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nou cu un glas de-a dreptul gâtuit și, lăsând telefonul să-i scape din mână, se pomeni săltând din scaunul lui cu rotile și, sprijinindu-se într-un baston cu puteri pe care le credea definitiv pierdute, se precipită șontâcăind spre micul balcon cu vedere spre statuia lui Kogălniceanu. Dar oricât își dădu el silința ca s-o zărească pe Arm în viermuiala umană de jos nu reuși. Era și greu, de altfel, ca de la etajul al șaptelea să recunoască
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Subaru adaptat pentru persoane cu dizabilități. Toți din familie au deficiențe de mers. Timpul scurs de la nașterea lui și până la vârsta primilor pași a fost un supliciu pentru familie. Așteptau să vadă cum va merge copilul. Când l-au văzut șontâcăind primi pași prin casă au înțeles dezastrul: Boala familiei a lovit mai departe. L-au dus la medic, i-au făcut tot felul de analize, nimeni nu înțelegea ce se întâmplă. Într-o bună zi un profesor a deslușit tâlcul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93372_a_94664]
-
adese- ori cu bătăi - așa, spastic cum eram, nu mă lă- sam învins cu una cu două, ba, de multe ori, eu eram cel care ieșea învingător -, doar Noneț al lui Clopățăl s-a găsit să-mi strige, pe când intram șontâcăind în clasă: - Bă, Marinică, nu ne-ai adus șî nouă niște curastă, bă, c-am auzât c-a fătat mă-ta? Atâta mi-a trebuit! M-am repezit la gâ- tul lui Noneț și am început să-l împing, strân-
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
tăticule, bine fac, cu Marghioala mea, car pentru voi... Da’ ia uită-te tu colo, pă banca aia! Marinică a zărit-o îndată pe maică-sa sub castan, printre numeroșii elevi care ieșeau buluc din sala de mese. A alergat șontâcăind drept în brațele ei. Câteva secunde nu și-au vorbit, dar mai apoi au început să curgă întrebările, și dintr-o parte, și din alta. Au povestit îndelung... Oara i-a dat apoi lui Marinică 25 de lei: - Ia, mamă
CĂINŢA HOŢULUI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353941_a_355270]
-
la Otopeni. Închipuiți-vă ce forfotă generală, la toate nivelurile, de la Palatul Primăverii pîn' la Mînăstirea Secu: vine Dali! vine Dali! țopăia Ceaușescu (păi, nu-l felicitase marele Dali cînd pantofarul se automiruise cu sceptrul monarhic?), vine Dali! vine Dali! șontîcăia Ceaușeasca, imitînd-o pe Olaiva lui Papai Marinaru), vine Dali! vine Dali! dănțuia Bobu prin bucătăria din Primăverii. Buluc, toți, la Otopeni. Canci! Nici miros de Dali. Exact la ora cînd catalanul trebuia să desanteze la Otopeni, se ivi, cu-n
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
înfăptui ceva fundamental nou, de a îndrepta istoria înspre o țintă pe care nu a întrezărit-o nimeni până acum." Oksana Bint Laesia - Introducere în studiul Regulamentului canonic 20. BELLA ȘI N'GAI LOON mergeau încet în spatele mii Zuul, care șontâcăia spre intrarea într-un edificiu măreț, adăpostit în coasta unui deal. - Părinții făcut adăpost, pentru voi. Ei știut voi pleacă fără cei slabi... - Care sunt ăștia "cei slabi"? întrebă Bella. - Oameni mici și nesoldați... - Femeile, Sire. Cred că se referă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
o rînă, iar cele trei catarge zvelte dar puternice, bine înfipte în coca lunguiață, se cabrară aidoma celor trei Horați călări pe un singur armăsar. Stînd lîngă bompres, Starbuck urmărea goana avîntată a balenierei, dar și mișcările lui Ahab, care șontîcăia pe punte. Ă Am stat în fața cărbunilor încinși din vatră și i-am văzut plini de viața chinuită a focului, dar pînă la urmă i-am văzut cum se sting, prefăcîndu-se în cenușă mută. O, moșneag al oceanelor! din tot
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ochi taburetul scund, pe care-l ține întotdeauna la îndemână ca să-și odihnească picioarele. Libertul clatină cu tristețe din cap și-și masează cu un gest stângaci șalele țepene. Picioarele îi tremură însă atât de rău încât, având permisiunea împăratului, șontâcăie cu greutate până la un sipet masiv din lemn, în care cezarul ține unele acte. Din fericire, cufărul stă pe patru picioare joase, iar partea de deasupra este netedă, deși ferecată în armături de bronz, așa că se saltă pur și simplu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
rebele până și firele de păr din creștet. Nu mai lipsește decât să-l acuzați și de crimă, spune cu în gâmfare. Simte că-l părăsesc puterile, iar rana de la genunchi dă și ea semne că se trezește. Se îndreaptă șontâcăind către o catedră din lemn cu spătarul puțin înclinat și curbat. Când să se așeze, se împiedică ușor de picioarele scaunului, care nu sunt drepte, ci lejer arcuite spre exterior. Suduie molcom, după care se con cen trează o vreme
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aveți pământ destul, În cer Însă abia dacă dai de niște urme...“. Apoi nici una, nici două, bătrâna o Întrebă: „Există un singur Dumnezeu sau sunt mai mulți? Că nu de alta, dar nu mai știu la cine să mă Închin!“. Șontâcăia, hârșâindu-și galoșii prea largi prin curte; târându-se până la poartă și-ndărăt, Înfigea lumânări aprinse În propriile urme, pe care le marcase mai Înainte semănând din pumni cenușă. Iarna putea fi văzută scăldându-se În copcă, iar vara stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nici ca un băiat rău. Părea un tip slab, lipsit de bărbăție, victima pură. Mi-a fost dat să văd aceeași expresie vagă de implorare a ochilor și gurii pe fața unui mic curist zdrențăros de pe Sunset Boulevard, beat, șucărit, șontâcăind în căutare de ceva pileală. După băuturi și prezentări și câteva minute de vorbărie zgomotoasă, de parcă noi trei am fi fost zei sau maimuțe sau astronauți, Fielding a comis fapta cea rea. A plecat la o cină ușoară cu Butch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
neconvingătoare de zâmbet. S-a ridicat din scaun, cu mintea urlându-i scandalizată în trupul obosit. A mers până la ușă și a dat la o parte pânza de sac, așteptând cu o galanterie înțepenită ca doamna O’Toole să iasă șontâcăind din încăpere. în luminiș, printre puii adormiți, s-au oprit din nou și nesiguranța le-a paralizat membrele doar pe jumătate dornice. Virgil își trecu limba lui mare peste buze. Dolores O’Toole își bălăngăni stângace mâinile pe lângă trup, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-i așa? O să Încerc să dorm - trebuie să mă Întorc jos În câteva ore, pentru gomajul În baia turcească. Am auzit că face mai bine la piele decât un gomaj cu laser. Ne vedem mai târziu. Am privit-o cum șontâcăie spre ieșire pe picioarele ei slabe ca niște bețe și am Încercat să-mi dau seama ce anume făcuse ca interacțiunea asta să fie atât de ciudată. Dar faptul că pomenise de gomaj mi-a amintit de propria mea programare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
spălătorul doi! Gráinne nu-mi inspira deloc încredere. Părea foarte tânără. Aș fi zis că n-avea mai mult de treisprezece ani, însă mi-am dat seama că trebuiau să existe niște legi împotriva unei astfel de situații. Gráinne a șontâcăit pe picioarele ca niște bețe, încercând, fără succes, să mă privească în ochi. Nesigură, a pus pe mine un halat, apoi mi-a înfășurat în jurul gâtului o grămadă de prosoape. Părea să aibă mari dificultăți în a se ține dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
școală Înainte de 8 septembrie. Planul lui Martinetti era iscusit: aveam să traversăm taluzul liniei ferate mai la nord, căzându-le În spate pe neașteptate și, practic, deja Învingători. Pe urmă, atac hotărât și nici o Îndurare. Așa că la asfințit traversarăm terasamentul șontâcăind la urcușuri și povârnișuri, Încărcați cum eram cu pietre și cu reteveie. În vârful rambleului, Îi văzuserăm, deja postați În spatele latrinelor din gară. Ne-au văzut, pentru că se uitau În sus, bănuind că o să venim din partea aceea. Nu ne rămânea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mânie, dar e Oxossi”. Pictorul ne ajută să vizităm timp de două zile naosuri și incinte de mănăstiri, la umbra fațadelor Împodobite ca niște platouri de argint de mult Înnegrite și roase. Eram Însoțiți de niște servitori zbârciți care mergeau șontâcăind, sacristiile parcă se prăbușeau bolnave de atâta aur și metale, de casetoane grele, de cornișe prețioase. În involucre de cristal tronau de-a lungul pereților chipuri de sfinți În mărime naturală, șiroind de sânge, cu rănile deschise presărate cu picături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]