21 matches
-
ești cât o purcică, a strigat unul dintre cei trei, economistul de la o fermă agricolă, fost condamnat pentru furt, grațiat datorită infirmității (avea doar un picior și mergea în cârje). Era cel mai reclamat om din comună. Toată lumea îl poreclea „Șontorogul” și „Hoțul”. Fișierul din birou conținea mai multe dosare cu reclamații făcute de săteni în care faptele acestuia erau aduse la cunoștință conducerii comunei. Când voiam să luăm măsuri cu el sau să înaintăm vreo reclamație, șefii ne cereau clemență
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Bietul_om_sub_vremi_capitolu_dorina_stoica_1387727598.html [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
ruginit de două luni și ceva de cînd n-a mai însemnat datorii... Ba să nu pomenească pe burta goală de chestii d-astea, sînge, datorii, cuțite, pumni în căpățînă, să fie cu toatele în farfuria părinților lor demenți. Pinguinul ăla șontorog, butoiul ăla plin cu rahat, tîrfa aia de șobolancă... O veni și ziua cînd o să ne pișăm pe ei și-o să le dăm foc. Pînă una alta hai să băgăm ceva la ghiozdan. Nu mîncaseră nimic de aseară și uite
Trei ceasuri rele by Radu Aldulescu [Corola-website/Imaginative/14470_a_15795]
-
Mândrie! ...o lume de hingheri învins-a dracul sfruntarea i-a-ntrecut-o fără păs: demoni de vază (...nu doar „cinci pitacul”!) plecatu-și-au grumazul spre ovăz... ...omul îi fură-olimpiade naibei: prețul la răstigniri e cel al zgaibei! FERIȚI-VĂ DE MĂSCĂRICI un milog șontorog se ițește dintre stele bârfitor trădător ne dă chipul prin vopsele: „nu trudi nu iubi să nu crezi în nicio Floare! sibarit sodomit iar minciuna-ți - demâncare!” otravă pe tavă: tot sfințim măscărici și vindem cuvinte pe doi firfirici... „ascultă
OLIMPIADE FURATE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 by http://confluente.ro/adrian_botez_1468404350.html [Corola-blog/BlogPost/380561_a_381890]
-
a trimes În colonia de muncă la Salcia. Jilava era doar o Închisoare de tranzit. Acolo te selecționa pentru muncă. Singura Întrebare la care trebuia să răspunzi era următoarea: „Ai oase rupte?”. „Nu!” „Ești bun de muncă!” Și de-ăia șontorogi au scos... Bă, dacă nu avea osu’ rupt și era vindecat, era bun la muncă... I-a scos, a rămas Închisoarea goală... veneau alte și alte valuri de deținuți. Îi arestau mereu În legătură cu Ungaria și cu colectivizarea. În ’62 se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de mână pe mort, ca să iasă la număr, să aducă mâncarea și pentru el. Și-am mâncat noi mâncarea lui... Și ne-a pârât un ungur, unu’ Bandi, un nenorocit. Ne-a chemat În capul celularului și, cum erau mulți șontorogi din ăștia, erau cârjele acolo, bastoane din ăstea cu capete de plumb. Băi, și m-a bătut de mi-a făcut niște contuzii cât dovlecii așa, de luni de zile am tras de ele... De bătut ne-a bătut Manea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ești cât o purcică, a strigat unul dintre cei trei, economistul de la o fermă agricolă, fost condamnat pentru furt, grațiat datorită infirmității (avea doar un picior și mergea în cârje). Era cel mai reclamat om din comună. Toată lumea îl poreclea „Șontorogul” și „Hoțul”. Fișierul din birou conținea mai multe dosare cu reclamații făcute de săteni în care faptele acestuia erau aduse la cunoștință conducerii comunei. Când voiam să luăm măsuri cu el sau să înaintăm vreo reclamație, șefii ne cereau clemență
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
a trimes în colonia de muncă la Salcia. Jilava era doar o închisoare de tranzit. Acolo te selecționa pentru muncă. Singura întrebare la care trebuia să răspunzi era următoarea: Ai oase rupte? Nu! Ești bun de muncă! Și de-ăia șontorogii au scos... Bă, dacă nu avea osu’ rupt și era vindecat era bun la muncă... I-a scos, a rămas închisoarea goală... veneau alte și alte valuri de deținuți. Îi arestau mereu în legătură cu Ungaria și cu colectivizarea. În ’62 se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
de mână pe mort, ca să iasă la număr, să aducă mâncarea și pentru el. Și-am mâncat noi mâncarea lui... Și ne-a pârât un ungur, unu’ Bandi, un nenorocit. Ne-a chemat în capul celularului, și cum erau mulți șontorogi din ăștia, erau cârjele acolo, bastoane din ăstea cu capete de plumb. Băi, și m-a bătut de mi-a făcut niște contuzii cât dovlecii așa, de luni de zile am tras de ele... De bătut ne-a bătut Manea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
arabesc, pe cînd cu gura molfăie semințe de mac, înmuiate în mieriul de Metaxa coniac. Din cînd în cînd, la braț, șontîc-șontîc, cu unul zburdalnic și gură spartă zis Dionisie Trei Parale ori cu un șchiop tuciuriu, știut drept Hefaist Șontorogul, numitul Haidoș se vîră-n cîrciumi cu buline de conffetti și ghirlande de hîrtie colorată, apoi cu ceilalți bărbați lunecoși crița se-mbată, chiuind, țopăind pe două, pe trei ori pe patru picioare, pînă cînd cheful îl strică în zori un
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
nu ne aminti despre (marea)/ revoluție (socialistă) din octombrie pe care/ turmentații ăia de matrozi ruși/ au făcut-o de fapt în noiembrie/(pe data de 7 pare-se) dar/ tot revoluția din octombrie i-au zis!" la care/ Hermes șontorogul înțolit în/ uniformă albastră de poștaș/ schimbă brusc subiectul" (Despre revoluții). Și din nou o întoarcere către obsedanta actualitate politică basarabeană, înțesată de calambururi: "Cu (și eu)/ pocalul de șampanie în mînă/ privesc în jur și înjur (în sinea mea
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
bombănea prost dispus. Se opri lângă mine potrivindu-și ochelarii, aruncă o iute privire peste versurile copiate și Își arcui sprâcenele mulțumit, văzând că nu erau nici de Alarcón, nici de Góngora. Apoi se Îndreptă, cu mersul acela al lui șontorog din cauza picioarelor strâmbe - așa le avea de mic, ceea ce nu-l Împiedica să fie un om sprinten și un spadasin de temut -, spre masă, unde luă loc alături de amici. Acolo Întinse mâna după ulciorul cel mai apropiat. Dă-mi, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Auzi la el, zise și Florica țipând. Da’ nu ți-e așa nițel rușine obrazului? Babele păreau pălite de nebunie subită. Strigau cât le ținea gura și gesticulau cu andrelele și, ca la comandă, plu tonul de mămăici se repezi șontorog, dar hotărât, să-i dea polițistului o lecție. Cu o forță nebănuită, căpșoarele roz începură să se agite, să-i care frenetic andrele pe spinare polițistului și să-l facă albie de porci. — Na, mă, nenorocitule. Să mai zici tu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
război - iar taică-meu strigă între timp: — Îndoaie-l! Vrei să mergi așa toată viața? Îndoaie-l! Calcă normal, ce naiba! Pune odată la treabă și piciorul cu chestia aia cu Oscar nu și cum, Alex, că, dacă nu, o să rămâi șontorog pentru tot restul vieții! Și pentru că am alergat după șiske cu patinele-n picioare și cu-n nume de împrumut o să rămân olog câte zile mai am. Cu o viață ca a mea, doctore, cui îi mai arde de visuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
buze violete, automobile incolore și translucide asemeni puricilor de baltă, semafoare ca niște creiere cu focar epileptic activ. Farmacia 111 profețea, benzinăria de lângă podul spre Voluntari vorbea în limbi, cofetăria de la Teiul Doamnei vindeca prin punerea mâinilor, Teatrul Mic împiciorongea șontorogii, biserica Anglicană dădea foc catargelor toamnei, ivite la orizont, cu o lentilă tatuată. Și câte și mai câte giumbușlucuri! Dacă există fericire în singurătate, schizoidie, grafomanie, glosolalie, anorexie, apraxie, ataxie, dacă era reală starea de Bardo a meditației concentrate, dacă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
o excelență diferențială. Culturile mici nu cunosc logica stringentă a evoluției, fiindcă nu trec prin toate perioadele ce alcătuiesc perfecțiunea istorică a marilor culturi. Ele nu sânt nici capabile să producă o serie de conținuturi unice și universale, încît bat șontorog urmele celor mari. Dau naștere și ele, din când în când, la câte o revoluție locală, fac gesturi fără ecou, cresc și se distrug fără amploare, mor fără să întristeze pe cineva. România se va salva de la această mizerie, ea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
tine. Rufus privește cu milă la părul lui bălai. — Vezi, mă, ciuf galben, face el părintește, tocmai asta încer cam să te învăț. Să disprețuiești tot ce truda omenească socotește podoabă și fală. Rânjește larg. — Inclusiv membrele. Putem trăi și șontorogi, fără ele. Se lovește cu degetul în tâmplă. — Ce-i aici? întreabă. Pusio tace. — Gândurile nu ni le poate lua nimeni, îi explică evreul. Germanul surâde. Recunoaște apoi pe neașteptate: — Așa e, ai dreptate. Spre surprinderea lui Rufus, rostește tainic
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vreunul dintre ei nu e mort de-a bine lea? repetă speriat. Îl aranjăm noi, chicotește Ganymedes. Duce degetul la gât cu un gest grăitor. — Îi facem felul. Băiatul aruncă o privire îngrozită către Rufus. — Aici nu e azil de șontorogi, îl repede acesta cu asprime. Cine te-a pus să-l înjunghii pe amorezul maică tii? rica nează cu dezgust Ganymedes. Adolescentul roșește: — Ne făcea familia de râs, bâiguie cu un sughiț. — Ei și? Nu era treaba ta. Trebuia să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în ochii lor ca-n pălăria fără fund a sperietorii de ciori? „Ptiu, numa’ tu să fii ca tine...” cum stupesc muierile de la țară când îs cu burta la gură și le iese-n cale câte-o urâtanie sau un șontorog. - Și noi, Voievoade? Noi? - A, noi?... Noi... Păi noi, noi suntem așa, mai nobili, ultimele exemplare ale unei specii bizare... Noi suntem focul... ăla de vreascuri și de putregaiuri și de coceni mucegăiți, de balegă de vacă și de turbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
șacalii, dar față de hiene simțea o aversiune pe care nu și-o putea controla de când, băiețandru fiind, aproape un copil, descoperise într-o dimineață că mâncaseră un ied abia născut și pe maică-sa. Erau niște animale respingătoare și scârboase, șontoroage, lașe, trădătoare, murdare și feroce, care, dacă se adunau suficient de multe, erau în stare să atace chiar și un om neînarmat. Adesea se întreba, fără să găsească un răspuns, pentru ce le lăsase Alah pe pământ. Se apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
a dreaptă, sunt jegoși și nemâncați la față, se prefac bine. Asta e, trebuie să ai două mâini și două picioare, ca să te poți preface. Când ai două picioare, poți să te prefaci că n-ai decât unul. Dar, când ești șontorog ca mine, cui îi pasă dacă ai unul sau niciunul ? Ești prefăcut gata... Ologu vorbea de frig. Soarele se decupa ca o farfurie întoarsă pe cerul plumburiu. Vântul se zdrențuia în crengi, ușuind ciorile. Deodată, Ologu, care era cel mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
un proces de comică degradare, proces datorat ruinării unor modele (forme) care nu-și găsesc pe solul românesc substanța (fondul): în localitatea Cocioc (Teatrul la țară) se constituie prima Societate dramatică națională rurală avînd ca membri pe Niță Zâmbatu, Mitică Șontoroagă, Gheorghe Fleașcă, Neacșu Buleandră, Nicolae Pârțan; în Art. 214 clanul mătușilor cuprinde pe Răduleasca, pe Popeasca, pe Ioneasca, pe Otopeanca, pe Hurdubiloaia, pe Popeasca ailaltă a lui Mache al popei Zamfirache, de-i mai zice și Ampotrofagu; același efect poate
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]