1,434 matches
-
se contaminează și de un rictus batjocoritor, valah: "Să nu mai fie flori/ Să crească-n colțul apei urdori/ Să sece izvorul/ Să se tîrîie norul/ Prin mlaștina inimii/ Portretul mării să-l ții/ În pod// Să-ți faci din șopîrle nod/ Și din alte tîrîtoare/ O tulpină de floare/ Gîndaci/ Să fie petale de maci/ Și craniile goale/ Locuri de încîntare/ Să cînți la spini/ Și notele să le combini/ Să iasă numai bube și vînt/ Cu mană, cu piatră
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
a istoriei, ziar și debușeu al nemulțumirilor omului sub comunism, atît timp cît nu a aspirat să facă dizidență prin rezistență culturală și nu și-a asumat merite de acest tip așteptînd ca sutele de mii de cititori să sub-înțeleagă șopîrlele lașității, Radu Petrescu și cei asemenea lui rămîn scriitori pe care revizuirea etică de după '89 nu are cum să-i atingă, iar revizuirea estetică, dacă e de bună-credință, va trebui să rămînă în tiparul pe care opera în sine l-
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
de "înjurături": "Scriitorul român în toată perioada comunistă a făcut un lucru pe care trebuie să-l spunem și pe care-l știa publicul, chiar dacă nu era atât de grav cum pare: a trișat. Cu literatură esopică, cu aluzii, cu șopârle a schimbat raporturile normale care există între creația unei cărți și apariția ei. Acest fenomen a făcut ca scriitorul să fie discreditat.ș...ț Se vede că principalii noștri prozatori au eșuat în încercarea de a trece dincolo de '89." (p.
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]
-
treacăt, salutasem prea plecat slăbiciunea mea, femeia elegantă a lui Toulouse Lautrec, cu mănuși, pălărie și umbrelă. Când am intrat, neprevenit, la Gauguin, îmi pierdui pe loc respirația... Exploziile mănâncă oxigenul. Vairamati, femeia cu gâsca galbenă apucând în cioc o șopârlă. Femei din Tahiti, galben, galben, galben... Prânzul cu bananele... Portretul artistului cu Cristul tot galben în dreapta lui contrastând cu același albastru care-l obseda și pe Van Gogh. Dar unde e nebunul? Nu dau de nebun!... Întreb la nimereală un
Reflexe pariziene XII by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14656_a_15981]
-
Ultimele seri cu Teresa (1965), Obscura poveste a verișoarei Montse (1970), Dacă îți spun că am căzut (1973), Mă voi întoarce într-o zi (1982), Ronda del Guinardo (1984), Locotenentul Bravo (1987), Amantul bilingv (1990), Vraja Shanghaiului (1993), Cozi de șopârlă (2001), este situat, în cadrul unei anchete realizate de ziarul "El País" printre criticii literari, pe locul trei în literatura spaniolă contemporană, după Eduardo Mendoza și Juan Benet. Deținător a prestigioase distincții literare (Premiul Planeta, Premiul Biblioteca Breve, Premiul Național al
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
spuse:" I believe in Vaslui, I believe in your country! ", mătușa Saveta traduse: " Dragi-mi erau prundul cu știoalnele, țarinile cu holdele, cîmpul cu florile și mîndrele dealuri, de după care-mi zîmbeau zorile în zburdalnica vîrstă a tinereței!"". Fără ascunzișuri, șopîrle, tensiuni și frici, inerente unei scrieri de felul acesta înainte de 1989, Județul Vaslui în N.A.T.O. nu ne obligă să-l citim în cheie politică, ba chiar devine cu adevărat incitant dacă nu urmărim acest fir. Ioan Groșan - Județul Vaslui
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
Sigur că rolul aluziei nu poate fi negat. Dar care e structura ei? Nu există nici un joc al formei, care să o aducă dinspre utilitar către estetic? Prima posibilitate pe care mi-o deschide interpretantul este de a izola cifrul "șopârlei", care a dominat până acum discuția despre comunicarea aluzivă, și de a planta în loc câteva problematizări de critică literară. Voi porni de la texte de Marin Sorescu, considerat, înainte de 1989, unul dintre specialiștii în materie. El chiar încearcă să povestească ce
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
fi dat vreodată forma definitivă, și care a fost inclusă postum jurnalul de călătorie, cu titlul Octombrie 1980. Este mărturia cuiva "tăbăcit de vizionări", care descoperă că nu mai reușește să vadă deosebirea dintre cenzura propriu-zisă și mania căutării de șopârle apărută în paralel, într-o vreme când "toată lumea suspectează pe toată lumea": "Încep să mă sperii de ce am scris. Ia să mai citesc o dată Viziunea. Într-adevăr, la noi unde totul se citește printre rânduri, lumea se poate întreba: cine e
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
în anii de comunism), care, pentru putere, rămâneau de fapt inofensive, nu aveau cum să zguduie sistemul din temelii. Dar nu toată lumea citește la fel. Problema subversivității literaturii de dinainte de 1989, a literaturii în genere, trebuie despărțită de goana după șopârle și formulată în termenii codificării literare, ca deschidere către interpretări polisemice, reverberante. La rigoare, șopârla nici nu are cod, în accepția semiotică a termenului. Tot "cifrul" ei nu este decât un reflex asociativ, prin care, pe baza unei asemănări vagi
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
zguduie sistemul din temelii. Dar nu toată lumea citește la fel. Problema subversivității literaturii de dinainte de 1989, a literaturii în genere, trebuie despărțită de goana după șopârle și formulată în termenii codificării literare, ca deschidere către interpretări polisemice, reverberante. La rigoare, șopârla nici nu are cod, în accepția semiotică a termenului. Tot "cifrul" ei nu este decât un reflex asociativ, prin care, pe baza unei asemănări vagi - uneori inexistente -, orice putea fi bănuit, indiferent de semnificația din context, că se referă la
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
prelegerea e publicată în Limitele interpretării), "se recunosc" între ele printr-un mecanism stimul-răspuns, nemediat de nimic de felul conștiinței, unde să apară posibilitatea unor răspunsuri alternative sau a refuzului de a răspunde. Fiind un reflex, ca și interacțiunea nucleotidelor, șopârla funcționează în regim de necesitate oarbă. Interpretantul, specific doar gândirii umane, deschide un interval al opțiunii (și al creativității, adaug eu). Ca interpretare a unei interpretări, la rândul ei interpretabilă, trimițând mereu altfel la obiect, semnificarea se realizează în triade
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
altfel la obiect, semnificarea se realizează în triade, cu șansa, la fiecare pas, de a alege între mai multe variante de răspuns, prin selecții contextuale într-un "spațiu C", spațiul potențial infinit al codurilor. Să dau și un exemplu de "șopârlă". Un nuvelist optzecist de la Timișoara se plângea mai anul trecut prin reviste că nu i s-a dat voie să comită și el una, pe motiv că, la proză, monopolul subversității l-ar fi deținut Augustin Buzura. Cu alte cuvinte
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
ar fi deținut Augustin Buzura. Cu alte cuvinte, Buzura e de vină că nuvelistul nostru nu se poate abona la tortul "rezistenței prin cultură" (rezistență pe care, în schimb, altora le-o contestă). Și în ce ar fi constat viteaza șopârlă? Două personaje, tată și fiu, numite Nicolae și Nicu... Ei, cum ar fi dacă am lua toată literatura la bani mărunți să vedem de câte ori apar prenumele cu pricina și să "decriptăm" fiecare ocurență ca pe o trimitere la Ceaușescu? În
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
mare scriitor e monopolul asupra propriei formule auctoriale. Nu voi intra aici în detalii, dar subversivitatea romanelor sale înseamnă cu totul altceva decât similitudini aleatorii, înseamnă o întreagă cazuistică a "morții psihice", a reducerii omului la nucleotidă. Adică tocmai critica șopârlei, în niște structuri de roman analitic care vor trebui discutate pe larg. Aluzia literară Trecerea de la semnificarea diadică la semnificarea triadică mi se pare a fi adevărul major al operei de rezistență. Îl găsim pretutindeni unde vine vorba despre descoperirea
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
întreg dicționar yahi, cu gramatica, sintaxa și felul de a pronunța al singurului vorbitor al limbii. Astfel, știm azi că Jùpka e atât numele unui zeu cât și cuvântul comun însemnând, fluture, după cum Kaltsùna desemnează un alt zeu, dar și șopârlă. Mai complicat este sensul cuvântului àizuna care poate însemna fie al tău, fie al meu. Un singur vânător sau mai mulți erau desemnați în limba yahi printr-un singur cuvânt: wanàsi. în perioada colaborării lor, Prof. A. Kroeber și Mr.
Ultimul yahi by Bogdan Suceavă () [Corola-journal/Journalistic/15182_a_16507]
-
români.." construită, evident, după cunoscutele modele Noi sîntem bulgari, Noi sîntem burundezi sau Noi sîntem zuluși? Evident, în aceste înălțătoare situații lucrurile se schimbă; dușmanii crapă unul cîte unul, ocultele internaționale se mai zbat o clipită, ca o coadă de șopîrlă desprinsă de trup, apoi li se gată și lor oxigenul, iar în timpul acesta geometrii și topografii celești fac măsurătorile necesare și ridică axa lumii taman de pe Vîrful Omul (toponimia are și ea un înțeles tainic!) și pînă la picioarele tronului
Opinia și Informația by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15199_a_16524]
-
observi șocat ravagiile timpului. Nici nu-ți vine să crezi că un asemenea lucru poate să ți se întâmple și ție... Obrajii se lasă în jos, a pagubă. Când nu compun masca antică a tragediei. Ochiul sticlos capătă fixitatea unei șopârle. Până și Leonardo da Vinci, la senectute, părul lui alb, lung, răsfirat într-un vârtej, parcă i-ar fi luat foc, privirea având răceala unei reptile. Un alt personaj vine de dincolo de tine, din filogenia sbuciumată. Unul rapace, cu o
Rugăciunea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13438_a_14763]
-
încît să prefere știrea ficțiunii, dar ca Radu Cosașu, probabil nimeni. Un august pe un bloc de gheață, carte scrisă după intrarea trupelor sovietice în Praga lui Dubcek - și deși Radu Cosașu nu e genul esopic, iar prin inventarea de șopîrle textele lui nici nu cîștigă, nici nu pierd nimic, titlul volumului de acum 30 de ani, publicat în variantă electronică de LiterNet, își are în mod excepțional, substratul lui trimițînd la acel sfîrșit de august 1968 - e alcătuită aproape exclusiv
„Adevărul integral” al ficțiunii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13433_a_14758]
-
ori măcar deranjante prin ambiguitate. Nu era mai simplu ca Nicolae Ceaușescu să procedeze precum Gheorghe Gheorghiu-Dej? Nu era sădită profund în mentalul ideologic deviza ,,cine nu e cu noi e împotriva noastră”? Desigur o disidență ,,clorotică”, o cultură de ,,șopîrle tonifiante”, de ,,mici fragmente critice” pot înviora întrucîtva o atmosferă prea apăsătoare, pot prezenta chiar o dovadă a „generozității” celui saturat de putere. Dar raportul nu poate fi schimbat în esență: ,,Oricît de prielnică ni s-ar fi năzărit, din
Studiul unui proces deschis (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13593_a_14918]
-
totalitar persevera a-și proiecta spectrul pe conștiințele auctoriale, a le mistifica și distorsiona, fie și prin modalități mai subtile: „Și astfel am intrat în ceea ce numeam prea frumos groapa cu lei. Mai potrivit s-ar numi, poate, groapa cu șopîrle Și astfel am ajuns părtaș al unui joc negru, cu reguli urîte și nescrise, joc în care se interferau autocenzura (pe sfert conștientă), intervențiile perfide ale cenzurii (care se exercita, precum se știe, pe mai multe niveluri, de la unii redactori
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
profesionale și mi le fac la maximum, dar nu sînt deloc o persoană mondenă, nu merg nicăieri, nu risipesc timpul, mai bine dorm. D.P.: Da, ai o mare putere de regenerare: "viața mea a învățat să pulseze economic/ la temperatura șopîrlei". M.P.: Economisesc energia pe care o am și o folosesc în scopurile pe care mi le-am propus, nu mă las tîrîtă într-o direcție, în alta, altfel, Clujul, în momentul de față, îți oferă multe tentații mondene în fiecare
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
cu care obișnuiam să pun lumea la care pe terasa de la Uniunea Scriitorilor sau prin țară, la întîlnirile cu cititorii. Pe unii îi credeam mai răi de gură decît mine, dar și mai pricepuți la dialoguri cu cititorii în zona șopîrlelor politice. Ca să aflu, acum, dacă e adevărat, că unii dintre maeștrii sopîrlelor și ai nemulțumirilor orale exprimate în grupuri mari povesteau a doua zi, în scris, ce reacții provocaseră din partea celor pe care trebuia să-i urmărească. Sau discutau cu
Informatorii abjecți și securiștii onorabili by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10420_a_11745]
-
Ivănescu (e un "termen nodal", cum ar fi spus Michael Riffaterre), cu încărcătura-i naivă de așteptare, divulgînd foamea de senzațional pe care o provoacă, prin contrast, torpoarea contemplativului: "toamna e bine să ieși pînă în fundul grădinii,/ și să pîndești șopîrlele pe zidul fierbinte de soare,/ și dacă răstorni capul puțin pe spate simți/ cum se înclină anul spre iarnă - și ți se face frig. după aceea, cu pisica în brațe, să te așezi la fereastră și să privești cum se
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
conspirații. Asta pe când grămezi de gură-cască rupeau cu delicii din coltucul de pâine, fără să-l denunțe pe brutar. Cu toate că acesta putea otrăvi pâinea cetățeanului, precum medicul prescrie medicamente contraindicate, inginerul sabota proiectarea de hidrocentrale, muncitorul rupe șurubul, scriitorul introduce șopârle în buchetul de roșii trandafiri - căci se știe, și nu se poate contrazice: unde nu este trădare, nimic nu este. Plicticos lucru să amintești de toate aceste mici cusururi ale trecutului comunism celor acum în toiul formării, norocoși pășitori pe
Cui de trecut îți vorbește... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10485_a_11810]
-
pe-o rînă-n dosul casei vechi Ca să pîndești cum cad în cărămida Adîncii magazii, perechi-perechi, Razele-amiezii, pîrjolind omida Și-și sfîrîie pe-o plită roua grea Umbrită de tandrețea unui brustur? Mai ai curajul blînd cu o andrea Să-nțepi șopîrle, c-un chibrit să-l usturi La tălpi pe Domnul care s-a lungit Din iarba groasă pîn'la infinit?
Sînt întrebat de îngeri: mai ai aripi? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7103_a_8428]