44 matches
-
subtilă monedă privind plăcerea vânătorii, dar - să-mi fie cu iertare - plăcere să fie dacă ucizi? Cum noi, „sălcii gânditoare” avem dreptul la viață, celelalte creaturi ale Domnului pe-acest pământ de ce ar fi vitregite? Bineînțeles, contrazicerea își desface aripile, șopotind că viața-i o junglă. Supraviețuiește cine este iscusit. Și totuși îndrăznesc a vă contrazice. Nu, viața nu este o junglă. Noi suntem iresponsabili. Totul în jur ne îmbie să fim buni, calmi și generoși. Astfel, natura ni se va
OMAGIU SCRIITORULUI MIRCEA IONESCU LA 75 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA [Corola-blog/BlogPost/93767_a_95059]
-
nu-mi prea amintesc... parc-a fost ieri...” (Să mă nasc, Om de povară) George Filip este un maestru al versului. Poezia este în el și sufletul lui este o poezie care curge din creion, reverberând pe hârtie ca apa șopotită dintr-un izvor. Exemplu: „Paranteze / în proteze / au urcat / pe metereze / să cuteze / s-agaseze / inși ce vor / să ne necheze / ipoteze...” (Hipnoză, Și toamna vine) sau „Mi-a spus oglinda / îmi e greață / te strâmbi la mine / de o
O nuntă literară. In: Editura Destine Literare by Victor Roșca () [Corola-journal/Journalistic/85_a_465]
-
ajuns cu bine la un liman și că vom avea încă vreme lungă liniște dinspre partea lui Zarvă-Împărat. Sfetnici ai mei, mergeți și întocmiți răspunsul cuvenit la cartea primită. Grăbiți-vă, ca nu cumva să-l uitați... (Sfetnicii se retrag șopotind între dânșii. Par a nu se înțelege.) Nevastă dragă, îți mulțumesc pentru că ai oprit în preajma noastră pe această preaînțeleaptă Liana. Și ție, fata mea, își mulțumesc pentru sprijinul dat, și te rog să binevoiești a ne socoti prieteni ai tăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
uitau insistent și vorbeau despre mine. Mă recunoscuseră, dar erau stăpîniți de stinghereală, nu știau cum ar trebui să mă abordeze. Nici eu nu-i Încurajam. Bărbatul și-a dres vocea, credeam că va Îndrăz ni. Dar nu. Au mai șopotit Între ei și s-au Îndepărtat. Cam În același loc rămăsese nedumerită și intimidată cîndva și Erica Baum. Ea să fi avut pe atunci vreo unsprezece ani, poate doisprezece. O lătrase cîinele, o băgase În seamă. La ăștia doi nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
o fost, oamenii ce-o spus? N-o știut nime de cutre mur, hai să ne strîngem morții, să-i Îngropăm, să ne rugăm, să ne facem casa la loc. Că el după ce s-o Întors, ca nime să nu șopotească, o pus armata să facă la loc casele. Asta o făcut, iaca! Cel puțin ea, spre deosebire de majoritatea noastră din acele timpuri, intuia că Ceaușescu, oricît de imuabil părea, putea fi răsturnat de o răscoală ca lumea. Avea și În legătură cu revoluțiile
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
care, constatând că s-a făcut târziu, mă îndrept agale spre stația de autobuz. La ieșirea din parc, dau peste o gașcă zgomotoasă de puștoaice americanizate: patru liceene în uniformă, cu fuste plisate scurte (mult prea scurte, sesizează, pudic, subconștientul), șopotind de zor între ele și chicotind la intervale regulate. Bref, visul umed al oricărui puber... Din dorința de a le evita ocheadele, fac stânga împrejur și pornesc spre ieșirea diametral opusă. Gest tardiv însă... Ceata mă zărește și se lansează
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
zâmbetul pe buze, fără să tresară, asemenea vulgarități. Drumul parcurs pe jos până la cabană fusese de o frumusețe aproape ireală, pădurea își etala parcă sărbătorește straiul de nea. Urcam de-a lungul unui pârâu, bolovanii printre care apa se strecura șopotind se aleseseră în urma ninsorii din ajun cu enorme gurguie de zăpadă, iar din micile cataracte ale cursului de apă se ridicau pânze de ceață. Pe stânci atârnau, asemenea tuburilor de orgă, țurțuri sticloși, înalți unii de câțiva metri. Crengile de
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
noi, ce sunt? - oftă Barzovie-Vodă. — Nu-mi dau seama - răspunse Cosette - pentru că din câte cunosc, bucata asta de pământ pe care odihnim a avut o istorie zbuciumată... Episodul 143 NOAPTEA DE POMINĂ VĂZUTĂ îNTR-O NOUĂ (ȘI ULTIMĂÎ PERSPECTIVĂ Mai șopotiră ei ce mai șopotiră, căci somnul nu le da ghes, apoi, fiecare în parte și cu toții în general, avură un cumplit, ucigător sentiment de jenă. „Căci oare ce mă ține pe mine treaz - gândi Barzovie-Vodă, punând degetul pe rană - dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Barzovie-Vodă. — Nu-mi dau seama - răspunse Cosette - pentru că din câte cunosc, bucata asta de pământ pe care odihnim a avut o istorie zbuciumată... Episodul 143 NOAPTEA DE POMINĂ VĂZUTĂ îNTR-O NOUĂ (ȘI ULTIMĂÎ PERSPECTIVĂ Mai șopotiră ei ce mai șopotiră, căci somnul nu le da ghes, apoi, fiecare în parte și cu toții în general, avură un cumplit, ucigător sentiment de jenă. „Căci oare ce mă ține pe mine treaz - gândi Barzovie-Vodă, punând degetul pe rană - dacă nu apropierea acestei june
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu sine însăși. După ce-și clătină capul înfricoșată, mai rămase un timp în așteptarea unei noi lovituri, apoi o porni spre ușă încet, cu mâinile atârnând și cu umerii prăvăliți neputincioși. Sub pervazul de piatră, în calorifere ceva țăcăni, șopoti, se prelinse. Dintr-acolo venea o căldură înăbușitoare. Pe masă, fitilul lămpii se stingea încet. Îmi simțeam nasul umflat, nu mai puteam să respir. Dincolo de fereastră, casa vecină începu să se strâmbe; hornul se desprinse și începu să plutească umed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
întâlni dinaintea lor decât singurătatea albastră a Pacificului. Tahiti e o insulă verde și măreață, cu niște falduri adânci și de un verde mai închis, în care ghicești niște văi tăcute. E un adevărat mister în adâncimile lor sumbre unde șopotesc și gâlgâie pâraie răcoroase și simți că în locurile acelea umbroase viața a decurs din timpuri imemoriale conform unor datini imemoriale. Chiar și aici e ceva trist și teribil. Însă impresia este superficială și-ți slujește doar pentru a intensifica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
miros de crini, Luna se-ascundea în lacuri solitară. Și azi ecoul blândelor lumini Sună cu miresme de odinioară. Vin zări sortite să mă încline, Trupul îmi va fi parcursul ce mă doare, Iar chipul tău așezat în mine, Râul șopotind e, reîntors în mare. În mine strigă vremi afunde, Între pagini mi-ai rămas un semn de carte. Nu știu nici umbra ce te ascunde, Cu ani sfioși cu tot ai rămas departe. 06-07-11 Port zilele-nvechite Îmbogățit cu-a
POEZII de STELIAN PLATON în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366689_a_368018]
-
botez - Gheorghe. Limba română-i ecoul adâncului în care-mi rostesc strămoșii șoapte testamentare. Limba Română-i graiul vorbit - de-a valma cu oamenii - chiar și de Sfânta Creație. La noi, de la Geneză, vântul adie ori vijelește, izvorul racoarea-și șopotește, albina mierea-și urzește, privighetoarea trilu-și măiestrește - în Limba Română. O, Doamne, abia acum aflu că Tu ești - chiar Tu! - Autorul Abecedarului Limbii Române! Referință Bibliografică: OMAGIU, DE ZIUA LIMBII ROMÂNE / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 607
OMAGIU, DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355301_a_356630]
-
important, fiind mediul unde poeta se încarcă “energetic” , se purifică... trăirile împrospătate deschizându-se asemenea mugurilor încărcați de sevă. “ În suflet / muguri se dezghioacă / și se înalță spre lumină, / cu raza soarelui / în joacă, / de ramuri proaspete se-anină./ Îmi șopotesc izoare-n minte,/ îmi lăcrimează / roua-n sânge,/ doar primăvara azi, / cuminte / în mine verdele își strânge.” ( Muguri se dezghioacă) Stăpână pe mijloacele stilistice, poeta va antrena în scrierea sa întregul arsenal simbolistic, căutând orice cale, orice posibilitate de a ajunge
NOTE DE LECTOR.VOLUMUL DE POEZIE BRODERIE DE GÂNDURI , AUTOR CURELCIUC BOMBONICA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 590 din 12 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355030_a_356359]
-
Modele > ANTON ACHIȚEI. NU-I GRĂDINĂ PENTRU CÂNTEC, MAI ÎNSORITĂ CA MOLDOVA Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1193 din 07 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Interpretul Anton Achiței cântă admirabil muzică populară, așa cum e ea de la ivorașul șopotit din Țara de Sus, până jos, la îmbrățișarea Bistriței cu Siretul, la vale de Bacău și mai departe, până la Galați, unde Dunărea spintecă geografic două principate vechi românești. Artistul Anton Achiței nici nu zaharifică muzica populară moldovenească, dar nici nu
ANTON ACHIŢEI. NU-I GRĂDINĂ PENTRU CÂNTEC, MAI ÎNSORITĂ CA MOLDOVA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354047_a_355376]
-
umbra se așterne și floarea se închide să nu-ntrebi frunza nu mi-a-nvățat cântarea... dacă mă cauți când luna se ascunde ori nori aduc furtună să nu-ntrebi stele nu-mi recunosc strigarea... dacă mă cauți când râul șopotește trecând prin defileu să nu-ntrebi stânca nu mi-a văzut culoarea... dacă mă cauți când vulturul se-nalță și prada-și cântărește să nu-ntrebi munții ei nu mi-au șters sudoarea... dacă mă cauți când dor de mine
ŞI DACĂ... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358647_a_359976]
-
Toate Articolele Autorului Chemare, Mihai Vâlvă Te caut în lumina primăverii, Când păsări poposesc la mine-n piept Și sunt nebuni de floare merii, Te caut și te chem și te aștept. Te chem când peste dealuri râde vara, Izvoare șopotesc la mine-n piept, Privighetorile descântă seara, Te caut și te chem și te aștept. Te-aștept când vântul aspru cată sfadă, Cu frunze strânse ghem la mine-n piept, Și chiar de nu mai râde prin livadă, Eu tot
CHEMARE de MIHAI VÂLVĂ în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343401_a_344730]
-
24 august 2015. Chemare, Mihai Vâlvă Te caut în lumina primăverii, Când păsări poposesc la mine-n piept Și sunt nebuni de floare merii, Te caut și te chem și te aștept. Te chem când peste dealuri râde vara, Izvoare șopotesc la mine-n piept, Privighetorile descântă seara, Te caut și te chem și te aștept. Te-aștept când vântul aspru cată sfadă, Cu frunze strânse ghem la mine-n piept, Și chiar de nu mai râde prin livadă, Eu tot
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/344078_a_345407]
-
te aștept. Citește mai mult Chemare,Mihai VâlvăTe caut în lumina primăverii,Când păsări poposesc la mine-n pieptși sunt nebuni de floare merii,Te caut și te chem și te aștept.Te chem când peste dealuri râde vara,Izvoare șopotesc la mine-n piept,Privighetorile descântă seara,Te caut și te chem și te aștept.Te-aștept când vântul aspru cată sfadă,Cu frunze strânse ghem la mine-n piept,Și chiar de nu mai râde prin livadă,Eu tot
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/344078_a_345407]
-
în nerăbdare Dikhiol... Vo ande usharimaste Nu merge, ci, pot zice, zboară. Chi jeal, shai phenau, urel. Dar ce amarnica mirare! Tale șo rovani chuda! După movili se văd în zare Pala'l phurina dikhion ande tarpeste Că două umbre șopotind... Sar dui ushiala lokăs duma dindoi... El se oprește ascultând: Vo ashiavel-pe ashunindoi: Zamfira Zamfira Mă duc de-acum. Jeautar akanara. Țiganul tânăr O terno Rom Mai stai, puicuța! Mai besh, cirikliorie! Zamfira Zău că mă tem, mă tem, drăguță
ȚIGANII DE PUȘKIN TRADUS ÎN LIMBA ROMANI/ ROMII ÎN LIRICA LUMII/ IMN CĂTRE AGNI DIN RIG-VEDA de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344152_a_345481]
-
cu focosul sau folosul său. Omphale face cele mai bune friganele. Pp paparazzo, na-ți-o paiațo. Un om stă lângă tine, dar nu-l vezi, Deci nu existați niciunul. Bătrână, urâtă și rea, moartea mai vine pe seară, Ea șopotește basme despre lumină, iubire, mincinoasă, haină, Există un burete cu care să ștergem trecutul? Ioc. Iocnapathan. Copiii violenței nasc violență. Întunericul urmează verii. Canopus. Ne rotim pe aceleași cercuri, cercul scoate limba, unii râd. Pacientul se numește Jason. Iona habar
POEME (2) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379893_a_381222]
-
ploi și de vreme, Ar fi-ngemănat mii de flori, fir cu fir, S-așeze la îngeri, pe cap, diademe. S-asculte doar triluri și vânturi șoptind, Sau cânturi divine-n urechi să-i pătrundă Și ape-n cădere, din munți, șopotind, Atât-ar fi vrut....și-o pace profundă. Și-acum, înapoi, în ținutul de azi, Eu tot mai visez.... Și visul nu-i oare Momentul feeric, secunda când cazi Din haine de-adult, în voal de candoare? Referință Bibliografică: CANDOARE
CANDOARE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381132_a_382461]
-
și fericire. În lipsa ei, drumul vieții sfârșește într-o cugetare stearpă fără nimic din idealul uman. Raoul reprezintă generația de tineri coautori care nu adulmecă drumul lăturalnic muzicii, paralel cu umanul, muzica fiind dintotdeauna izvorul apei vii și dulci ce șopotește nu mai departe de simțirea omenească. E drept că au ajuns să cânte aparatele electronice, nenimerit a se repara ceea ce strică afonii, sărind peste melodia cvasinormală din cântec și prelungind neputința unor glasuri, în practica artificială. Dar Raoul cântă cu
RAOUL. PROASPETE ŞI AURORALE ŞLAGĂRE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347856_a_349185]
-
a reflecta cu fața oglinzii orientată la văzduh luminele stelelor din scena românească. Printre ele, Dida Drăgan e o artistă care are pe umeri elitre diafane ale muzicii, are în sân izvorul armoniei și metaforei cântecelor alese, ale căror fântânițe șopotesc în vis, are o raclă sufletească în care începe priveliștea cerului, are un munte care încleștează între creste și poală, pământul și cerul, tânjitori și unul și celălalt ai universului sonor pe care-l aprinde și-l și înfrigurează muzica
DIDA DRĂGAN. NU CÂNTĂ CA NIMENI, CÂNTĂ CA EA! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347926_a_349255]
-
regulate de timp, împingând vibrațiile șinelor până în măruntaiele de beton ale podului. Atentă la traiectoria unei crengi căzute în apă, nu părea să audă zarva străzii. Era fericită că râul curgea direct prin inima orașului, amintindu-i de Arieșul care șopotea jucăuș în spatele curții de acasă. Își dorise atât de mult să ajungă în Cluj! Fusese atât de fericită că intrase la facultate acolo, că pur și simplu nu-i mai păsase de trăncăneala părinților. - N-o lăsa, Grigore, se rugase
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]