5 matches
-
strălucind nefiresc, ca-n Olimp? Filigran migălit și păstrat neștirbit într-un pliu de demult, care buclă a vremii mi te-a scos, indirect, la lumina cu parfum din trecut ce-mi trezește dorința fierbinte s-ascult o romanța bătrână, șopotita în taină,-n surdina! Referință Bibliografica: ÎNTR-O LADA DE ZESTRE / Dora Păscu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1937, Anul VI, 20 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dora Păscu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ÎNTR-O LADĂ DE ZESTRE de DORA PASCU în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 by http://confluente.ro/dora_pascu_1461165070.html [Corola-blog/BlogPost/381900_a_383229]
-
Autorului Se scurge soarele, ca ceara Și cade-n picuri pe pământ, E mult mai caldă acum vara Și mai fierbinte ca oricând, Fântânile nu mai au apă, Izvoarele-au îmbătrânit, Rămas-au obosite-n groapă, Nu mai auzi un șopotit, Pământul, verdele-și arogă Dar roșul este mai aprins, Azi "uscăciunile"-s în vogă, Căci rugăciunile s-au stins, Nu mai adie nici o boare, Iar sufletele ard de dor, Cerul albastru parcă moare Și eu la rându-mi parcă mor
ARŞIȚĂ MARE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 by http://confluente.ro/lucica_boltasu_1438435012.html [Corola-blog/BlogPost/371901_a_373230]
-
din 25 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Perpetuum Doar un cuvânt, sau o idee poate Va pune Universul în mișcare- Coordonate inedite toate, Cu viața-n permanentă transformare. Cuvântul plin de taină ori banal, Firav precum o trestie ușoară, Ca șopotitul apelor la mal, Ca nesfârșitul zilelor de vară. Cuvântul-bici, cuvântul-adiere, Tăios ori mătăsos, de catifea, Ce dă putere tuturor să spere, Când aripi își întinde vremea rea. Nu măsurăm cu clipa sau cu anul, Un timp nefragmentat curgând întruna. Pereptuum
PERPETUUM de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Perpetuum_george_nicolae_podisor_1327475028.html [Corola-blog/BlogPost/360644_a_361973]
-
raze roșii frângeri, Palidă și mohorâtă maica Domnului se vede. O făclie e înfiptă într-un stâlp de piatră sură; Lucii picături de smoală la pământ cad sfârâind Și cununi de flori uscate fîșîesc amirosind Ș-a copilei rugăciune tainic șopotit murmură. Cufundat în întuneric, lîng-o cruce mărmurită, Într-o umbră neagră, deasă, ca un demon El veghiază, Coatele pe brațul crucii le destinde și le-așază, Ochii cufundați în capu-i, fruntea tristă și-ncrețită. Și bărbia lui s-apasă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
a lui strânsoare. Își ascunde fața roșă de iubire și sfială, 520Ochii-n lacrimi îi ascunde-n părul moale de peteală... Și adorm. Somn greu îi varsă plumb în vinele - ostenite. Frații lui când văd cât doarme, ei se pun pe șopotite Și mărunt se sfătuiră ca picioarele să-i taie, Să se laude c-omorîră ei pe smeii în bătaie. 525L-ar fi omorât, dar cesta, năzdrăvan fiind, nu pot. Ei făcură cum gândiră și-l lăsară - așa schilod. La pornit pe fete
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]