12 matches
-
rece somn sunt adormite, Dar fi-vor iar îmbobocite, Urzind gingaș, din mii petale, Sub pas ușor, covorul moale Toamnei În nou bogat veșmânt multicolor Îmbraci natura ca de sărbătoare, Din largul șes spre culmi amețitoare Urcând în dulce vals șopotitor. Tu, frunzei, dai aspect seducător Prin noi nuanțe zilnic schimbătoare Și-n nou bogat veșmânt multicolor Îmbraci natura ca de sărbătoare. Timid, în vântu-ți cald izvorâtor, Se pleacă frunză și se pierde floare Lăsând pământului învelitoare, Sfârșindu-și viața-n
RONDELURI DE SEZON de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1445322202.html [Corola-blog/BlogPost/368320_a_369649]
-
somn sunt adormite, Dar fi-vor iar îmbobocite, Urzind gingaș, din mii petale, Sub pas ușor, covorul moale Rondelul toamnei În nou bogat veșmânt multicolor Îmbraci natura ca de sărbătoare, Din largul șes spre culmi amețitoare Urcând în dulce vals șopotitor. Tu, frunzei, dai aspect seducător Prin noi nuanțe zilnic schimbătoare Și-n nou bogat veșmânt multicolor Îmbraci natura ca de sărbătoare. Timid, în vântu-ți cald izvorâtor, Se pleacă frunză și se pierde floare Lăsând pământului învelitoare, Sfârșindu-și viața-n
A VENIT TOAMNA... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 by http://confluente.ro/marian_malciu_1473804169.html [Corola-blog/BlogPost/384388_a_385717]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > RONDELUL TOAMNEI Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 612 din 03 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului În nou bogat veșmânt multicolor Îmbraci natura ca de sărbătoare Urcând în dulce vals șopotitor Din largul șes spre culmi amețitoare. Tu frunzei dai aspect seducător Prin noi nuanțe zilnic schimbătoare În nou bogat veșmânt multicolor Îmbraci natura ca de sărbătoare Timid, în vântu-ți cald izvorâtor, Se pleacă frunză și se pierde floare Sfârșindu-și
RONDELUL TOAMNEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Rondelul_toamnei_marian_malciu_1346692780.html [Corola-blog/BlogPost/343738_a_345067]
-
Te-am iubit, precum iubesc și albul strecurat în nea și-n ghiocel, vestitorul primăverii, dalbul care poartă castitate-n el. Să îmi umple noaptea de lumină și de clinchetul ispititor, să-mi aduc-o lacrimă divină din izvorul viu, șopotitor. Te-am iubit precum iubesc și roșul din petala trandafirilor sau din haina ce o poartă Moșul ori din sfiiciunea mirilor. Te-am iubit precum iubesc și movul, arhitect al gândului zălud, mreje mi-ai întins înspre alcovul ce m-
TE-AM IUBIT... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 by http://confluente.ro/curelciuc_bombonica_1394788431.html [Corola-blog/BlogPost/353627_a_354956]
-
etaj al unui mall multifuncțional (clădire cu magazine dar și cu zone de divertisment și recreere) sau chiar pe acoperișul acestuia. Omul și-a purtat cu el concepția să despre natura (plajă cu palmieri și piscină cu apă albastră, cascadă șopotitoare) în vârful turnurilor de beton construite că mini-universuri (spații pentru cumpărat, pentru depozitat bunuri, servicii, birouri de lucru, restaurante, zone de divertisment). În interiorul orașelor sec. XXI, conceptul de "zgârie-nori" a devenit treptat multifuncțional, multidimensional, pana cand înseși turnurile de oțel
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
mării, 20 iulie, din nou la Roma, ultimele zile, soare la Roma, la Coloseum, la terme, castelul Sant’Angelo, același soare după cupola bazilicei Sf. Petru, peste Santa Maria Maggiore, oglindit în apele Tibrului, la villa Farnesina, strălucind în apa șopotitoare a Fântânii cellor Patru Fluvii, strecurându-se prin frunzișul stejarului lui Tasso, în Piazza di Espagna culcat pe trepte, oprindu-se în umbrelele colorate de la mesele de pe terasă, scăldându-se în Fontana della Barca, trecând peste Tinita dei Monti, mărșăluind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
primul nostru ecologist este un adevăr asupra căruia nu încape discuția, o dată ce el a scris celebrele versuri: ,își dezbracă țara sânul/ Codrul frate cu românul...". Construcția de căi ferate de-a latul virginelor câmpii ale țării, prin codrii seculari, peste șopotitoare curgeri de ape îl exaspera, pe când se răfuia în Timpul cu niște feciori de bani gata, cu nodurile bine legate la cravate, care puneau la cale intrarea României în Europa, către finele secolului al XIX-lea. Nu chiar un secol mai
Bătrânul și ploaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11199_a_12524]
-
rumoarea ei (aceasta, evident, nu numai nouă). E pentru ce traducătoru-i optim rămâne, deocamdată, Debussy". Concurându-l pe impresionistul muzician, Șerban Foarță surprinde deseori �rumoarea", indicibilul. Chiar conștient - cu argumente care amintesc de Lauda Consoanelor a lui Ernst Jünger - că �șopotitoarea torche e, în română, o flacără țiuitoare: torță!", echivalările sale mallarméene au perfecțiune sinestezică, sunt o partitură pe care nu numai romaniștii ar trebui să o studieze în amănunt. Aceeași virtuozitate, indelebila amprentă �foarțiană", poate fi descoperită de cititor în
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
de OCTAVIAN NICA Apa - miracol pentru sănătate, balsam pentru frumusețe Fruct al dragostei și unirii dintre pământ și cer, în antichitate era considerată izvor al tuturor lucrurilor „A fost demult, spun oameni, un izvor Cu ape dulci, cu murmur etern, șopotitor; Și spun că toți viteji cercau acele ape, Căci cine bea din ele oricând putea să scape Din orice rău; bătrânii pe loc întinereau, Bolnavii se însănătoșeau, durerea trecea-n visuri, Plânsoarea-n bucurie. Și moartea trecea-n viață, căci
Agenda2003-18-03-b () [Corola-journal/Journalistic/280978_a_282307]
-
explorînd abisurile vitraliului, mă transform continuu. Doar vocea asta rămîne stranie, impersonală ca mesagerul cuiva. V. mergi în întuneric. Pietrele caldarîmului strălucesc în jur un întuneric greu. Căldura străzii pe care colinzi se desprinde încet din beznă abia ghicind licărul șopotitor al fîntînilor. V. tînăr oscilează între Robinson și homo viator. Pelerinul prin existență în căutarea propriei datorii. Un Crusoe părăsit în mijlocul vieții și, pe care numai izolarea îl face s-o identifice și s-o iubească cu adevărat. V. din
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
moartea se gândi că nu ar mai avea ce să facă dacă vaporul scufundat nu ar mai putea urca niciodată cântând acel cânt evocativ al apelor scurgându-se pe flancuri, cum trebuie să fi fost, alunecând cu o altă suavitate șopotitoare pe trupul unduit al zeiței, cel al amphitritei În ceasul unic al nașterii sale, ca s-o transforme În cea care Înconjoară mările, căci aceasta este semnificația numelui pe care i l-au dat. Moartea se Întreabă unde o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Cine-o vede, o zărește Ca o stea care lucește Și-n văzduh se mistuiește. În codrii mereu pustii Unde urlă fiare mii...” În acest peisaj global, totalizant, nuanțele se pierd. „Codrii de verdeță”, „munții [... ] răsunători” văile Înverzite, recile izvoare șopotitoare, plaiurile Îngerești, luncile armonioase formează un spațiu față de care poetul manifestă cea mai pură evlavie. Peste acest spațiu se arcuiește un cer „care zîmbește” mereu (Adio Moldovei), drumurile sînt de flori (Întoarcerea În iară), În poiene pasc zimbrii și peste
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]