814 matches
-
Vizavi Burgtheater-ul cu repertoriul lunii scris pe o fîșie lungă ca un steag alb: Grillparzer, Thomas Bernhard. La Viena istoria se mișcă lent. Intrăm la Café Landtmann ca la muzeu: pluș, brocart, bronz auriu, candelabre, veioze, lumînări, oglinzi, vorbit pe șoptite. Nu-i de noi. Ieșim. în spatele Burgtheater-ului, pe Löbelgasse, palat lîngă palat. Pe o placă citim: Parohia ortodoxă. Aici a locuit între anii... poetul Mihai Eminescu. Așadar, cinci tineri poeți români, pentru prima dată în capitala imperiului, cutreierînd prin marea
Șase poeți români în căutarea unui donator de sînge vienez by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11218_a_12543]
-
domnești sau, mai recent, către buduoarele doamnelor din înalta societate care își regăseau, în aventura blîndă a travestiului și în stilistica lăuntrică a unui art nouveau pastoral, caste pusee erotice și tot atît de scurte frisoane ale unui patriotism abia șoptit. Aici, în această lume în care totul se încredințează provizoriu spre a fi transmis mai departe, în acest univers în care zestrea este simultan un act pragmatic și o mistică în plină acțiune, dansează spectral, printre parfumuri grele și ușor
Zestrea, între document și mitologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14703_a_16028]
-
oameni este, acum, mai puțin important, dar, în mod cert, ea a fost privită cu multă atenție de către artiști și de către publicul prevenit. Ecourile acestei acțiuni, mai ales cele mediatice, au fost însă extrem de discrete și de firave, mai mult șoptite decît afirmate și mai mult exclamate decît susținute în mod tranșant. Ideea că lucrarea este una ieșită din comun, că ea reprezintă un moment important al statuarului nostru contemporan, si nu numai, că este o apariție neașteptată într-un domeniu
A treia cale sau Inocenta Sfintului Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14780_a_16105]
-
mai apoi, din ambianța Catacombei, autoriatea unui veritabil patriarh. Subiect al unor mitologii ad-hoc, amestec ciudat de rafinament, discreție, omniprezență și dogmatism, teoretician al umilinței și al smereniei, dar, deseori, practician al unui orgoliu surd și al unei vehemențe abia șoptite, el este cunoscut mai mult prin autoriatatea sa morală și prin aceea de orchestrator de imagini, de creator de atmosferă artistică prin organizarea unor expoziții minimaliste, cu vidul încorporat, decît prin aceea, propriu-zisă, de pictor extrem de rafinat, uneori pînă la
Regizorul și actorii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14832_a_16157]
-
moralmente și spațiului eclezial, el ridică această geometrie de fond pînă la cotele mărturisirii și transformă retorica modulară a liniilor în ceremonial sacru și în act jubilatoriu"), tocmai aceea de care mi-e teamă mie acum, îmi mărturisește, cu voce șoptită, în atelierul lui de pe Eforie, Florin Mitroi, mi-e teamă să nu cad într-un discurs bisericos, să mă îmbisericesc, cu alte cuvinte, un discurs împotriva căruia nu am nimic, îl respect chiar, dar nu aceasta e firea mea și
Marin Gherasim și invitații săi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15279_a_16604]
-
de zbor, mama fetei părea gata să facă o revoluție. Se sculase În picioare și-și flutura cu disperare o mână. Fata era și ea ridicată pe jumătate de pe scaun. Au venit două stewardese. Au avut o discuție cu glas șoptit, apoi femeia și fata s-au mutat pe alte locuri, În spatele cabinei. „He-he-he! De unde să știe el, țiganul, că nu trebuie să strănute În ceafa celui din față?” - spuse taximetristul. „Cei din generația copiilor lor vor ști” - am zis eu
Tămâie, unde mergi?. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_358]
-
în frigul de sus -“ Aidoma poeziei pe care o scrutează, comentariul critic la creația meivănesciană are tendința de a continua și de a se relansa necontenit. Important este să realizăm marea deschidere a viziunii sale, forța și originalitatea unei melopei șoptite, care sfârșește prin a ni se impune, cu o blândă complicitate tiranică. Acest poet ne-a propus, de la începuturile sale, în foarte densul peisaj liric de la sfârșitul anilor șaizeci, altceva. Întorc, nu contra lui, ci în direcția sa, o meditație
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
se ducă la el și să-l mîngîie pe frunte. Ar fi vrut să se ridice de la masă și să iasă pe ușă, să nu-l mai vadă niciodată. - Ar putea fi un pacient. Nu-l cunosc, rosti doctorul pe șoptite. - Da, zise Chanu. Înțeleg. - Dar vă doresc succes. - Am patruzeci de ani, spuse Chanu. Vorbea încet, la fel ca doctorul, fără urmă de siguranța lui de sine. Trăiesc în țara asta de șaisprezece ani. De aproape o jumătate de viață
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
mai apoi, din ambianța Catacombei, autoriatea unui veritabil patriarh. Subiect al unor mitologii ad-hoc, amestec ciudat de rafinament, discreție, omniprezență și dogmatism, teoretician al umilinței și al smereniei, dar, deseori, practician al unui orgoliu surd și al unei vehemențe abia șoptite, el este cunoscut mai mult prin autoritatea sa morală și prin aceea de orchestrator de imagini, de creator de atmosferă artistică prin organizarea unor expoziții minimaliste, cu vidul încorporat, decît prin aceea, propriu-zisă, de pictor extrem de rafinat, uneori pînă la
Ucenicul neascultător by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10398_a_11723]
-
concurează "lacrima zidurilor umede", a lui Lovinescu: "N-am să uit niciodată figura galbenă de mucenic evadat de pe zidul unei mănăstiri, ochii lui în care se cuibărise o tristețe molipsitoare, fără leac, gestul lui de mare sfios, vorba lui molatecă șoptită." Trecem, la sărbătorirea de 75 a lui Bacovia, la Uniunea Scriitorilor din RPR, peste slava vremii cînd "artistul e prețuit cum se cuvine"... Mai rețin un portret paradoxal al certărețului Camil, pe care Peltz îl descrie, ca să vezi, drept un
Cu voi... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10470_a_11795]
-
zi. În Pivniță Înconjurați de haine vechi și de saltele, Mustind de jeg și de secreții nesfîrșite, Pe care-ți zac, cu scrum și sare în orbite, Tovarășii. Locuitorii lumii paralele În care te-ai ascuns. Ținîndu-te de mînă, pe șoptite, Te rog, ameninț, plîng... Îți amintesc de cele Trăite împreună, de iarbă și de soare și de stele... Privești spre cel de-alături, sfioasă, și te Desprinzi: „Nu. Lasă-mă! Rămîn”. „Dar cine Mai e și ăsta?!... Iubit?... Deja?!” „El
Sonete by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/5096_a_6421]
-
nevinovate. Sînt curios cum îmi va fi versul final. Sînt curios cum îmi va fi versul final. Oare cu fluturi? Poate roua, poate îngeri O să-mi străbată clipa-naltă-n mal Izbit de pieptul meu cu dulci atingeri De inimă șoptită a rămas Bun pentru cei care mă iau de mînă Să îmi strecoare peste gură-o rîmă Ca să o am de mîngîiat la parastas. Și-o să v-aud cum rîdeți voi, în soare Rostogolindu-vă cu dalbele popouri Ale atît
Poezii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6420_a_7745]
-
linie, prea sidefie, parcă, și care, la rândul ei se-nchircește și tremură - de parcă ar implora "fie-vă milă și frică!" - luând pe nesimțite forma punctului fix - de-acuma, nu îmi voi mai cunoaște limitele, punctual vorbind, mai mult pe șoptite... ßansa homericî începusem să fug de lume încă din clipa când mă-nvrednicisem s-o detest, să-mi convertesc această palidă și nevolnică impostură într-o orbire de sine învârtoșind echivocuri - începusem să dezghioc o infimă descurajare, presentiment salin că
Poezie by Alexandru SFÂRLEA () [Corola-journal/Imaginative/8171_a_9496]
-
a celor cîteva cuvinte știute de toți, dar absente din toate dicționarele epocii. Scrie cu inocență Emil Brumaru: "Nu văd nimic Ťpericulosť, Ťjosnicť, Ťmurdarť etc. în a folosi cele cîteva cuvinte așa-zise rușinoase, știute și răsștiute de toți, strigate, șoptite și scrise pe toate gardurile și trotuarele de cînd e lumea lume. Mi se pare mult mai vulgar să spun c-am "regulat"-o pe Didina decît să recunosc verde c-am futut-o." (p. 65) Dincolo de ceea ce s-ar
Inefabilul alfabet al delicateții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12396_a_13721]
-
Dunăre care primește valurile palpitante sau monotone ale vieții. Dunărea, Severinul bunicii mele, exotic, cu turci și sîrbi pe la porți ca să-și vîndă acadelele sau Vegeta, mai tîrziu, cu un amestec ciudat de limbi într-una singură, cîntată, țipată sau șoptită, cu feluri de mîncare amestecate și ele, pe care puțini știu să le mai gătească azi, cu un fel de tristețe în privirile femeilor, bărbaților... "Barca pe valuri plutește ușor Inima mea plînge de dor." Ca și la Brăila. Într-
Și în chioșc fanfara cînta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12432_a_13757]
-
dureros, la un vernisaj al sculptoriței noastre. Ce a modelat și cum, veți vedea. Aș putea să povestesc puțin, dar mi s-ar părea o aiureală. Aș putea să spun, însă, că tonul găsit și folosit de Andreea Bibiri, murmurul șoptit, nevinovat, ilustrează perfect jocul neputinței, al femeii-victimă supusă și dedată de fapt, oricînd, ispitei. Că scena scurtă dintre Zamfirescu și Pavlu, schimbul de replici dure, iuți, cînd cineva știe ce nu vrea să audă din gura prietenului cel mai bun
Un verronica dcronica dnisaj. Metamorfoze by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12455_a_13780]
-
în urmă consolidate cariere profesionale. Disperarea umană de înțeles într-un regim politic ce își pierduse definitiv busola sau dorința firească de a nu rata șansa de a începe o nouă existență în spațiul mitic al }ării Sfinte din poveștile șoptite ale părinților și bunicilor, i-a scos pe mulți din letargie și i-a îndemnat să facă pasul decisiv, la care poate că nu se gîndiseră niciodată înainte. În momentul plecării definitive în Israel, Virgil Duda (fratele criticului literar Lucian
Revelații în lumea nouă / veche by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11491_a_12816]
-
sinea sa: ŤHait, că ne-au ocupat rușii!ť Intrase în pușcărie cînd încă se mai scria cu o literă și ieșise cînd în locul ei puseseră alta. O literă, o epocă." Scrie, apoi, despre cum pot face niște versuri închisoare, șoptite tot timpul, între patru pereți, de oamenii cu carte. Tablourile "după natură" alunecă, ușor, în scene din romane, de la noi și de-aiurea, în biografii de scriitori, ca aceea a lui Filimon, "cîntărețul de biserică peltic și gurmand". Culese dintr-
Amintiri cu de-amănuntul by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11741_a_13066]
-
pariziană, la Centrul Pompidou, unde mă aflam grație dlui Dumitru }epeneag. Vona era prezent pentru că Bianca și Nicolae Balotă, prietenii lui și prietenii mei, îl rugaseră să vină, să mă întîlnească. Un bărbat atrăgător, elegant, care-mi vorbea cu voce șoptită și-mi spunea lucruri uluitoare. L-am întîlnit, în 10 ani, de vreo 7-8 ori, la Paris, la Neptun, la Cluj ori la Leipzig. Am mîncat de multe ori cu el, am locuit în apartamentul lui într-adevăr extraordinar, deoarece
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
în sorbitură și mai amară, într-o continuă poftă de a povesti, de a explica, de-a amănunți amintiri de viață, de lectură... de a-i descrie... întîrziind leneș pe anumite cuvinte, repetîndu-le ca într-o melodie ușor melancolică, uneori șoptită... făcînd, nestigherit de nimic, pauze... uneori atît de lungi încît să i se pară că nu vei mai relua niciodată firul... și să te trezească, alarmată, din reverie cu un băi!, da' tu ce dreak faci, ai adormit, sau ce
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]
-
tobe Alcătuind o haită Ce mușcă lacom, Pînă la os Făptura cîntării. Alai oprit (de netăgăduit strălucirea de podoabă pe fiecare mîner sau coif, înscrisurile filigranate pe lame), O piedică pe această gleznă Uriașă, Pîrîul umflat De ploi, Un NU șoptit De bunul Dumnezeu. * Plecatul este Și el un prilej De tristețe De parcă iubirea N-ar recunoaște rotunjimea Pămîntului Ci numai primejdiile Și ispitele De-a stînga și dreapta Oricărui drum. Toată speranța Este-n porumbarul Cuminte Și măceșul înflăcărat, în
POEZIE by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/12698_a_14023]
-
sunt perfecte atâta timp cât nimeni nu știe de ele ca o insulă mănoasă într-un ocean de răni ca un turn într-un tunel plopul diapazon visele cântă la o realitate dezacordată un sentiment de ploaie în cinematograf foșnet de celofan șoptite atingeri între necunoscuți cu ochii ficși de insulari un sentiment de ploaie în cinematograf înmuguresc săruturi afară e iarnă acești fulgi de porumb au gust de os proaspăt fracturat imaginile cad cad peste mine cum pe un trotuoar la ora
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/12829_a_14154]
-
de Mielușon care scrie lucruri fundamentale despre Rimbaud și Baudelaire și este autorul și regizorul scenariului filmului muzical Tararira?! * , în care D’Artagnan și Athos și Porthos și Aramis să-și fluture o dată spadele cu dezinvoltură. Cuvinte dulci și fanfarone, șoptite, pe după evantaiele-n palpit, conteselor căzute-n mici leșinuri de uimire, cu picioarele cărnoase vibrînd ca niște limbi uriașe de clopot în catedralele dezmățate ale rochiilor lor laice. Dueluri pe viață și pe moarte fin crestată-n dreptul inimii, pentru
Ar trebui o scrisoare voioasă, suplă, mușchetară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13527_a_14852]
-
lună mică, trandafirie, ce-apare dintre nouri albi! Cred că sînteți de acord că am spirit comercial! Nu văd nimic "periculos", "josnic", "murdar" etc. în a folosi cele cîteva cuvinte așa-zis rușinoase, știute și răsștiute de toți, strigate și șoptite și scrise pe toate gardurile și trotuarele de cînd e lumea lume. [...] Închei violent. Cu stimă și afecțiune, Emil Brumaru Pentru 28-VII-1980
Prăvălioara mea de lenjerie intimă de damă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13897_a_15222]
-
peste picior. Ușor distrat de la cele din jur de dragul vreunei cărț... Și nimeni nu putea spune dacă potopul fusese dîn invocarea lui Poseidon; ori din plînset. (Adolescent fiind corăbii scufundam, pomană mării mele și jertfă le dădeam...) O urgie abea șoptită îl făcu să tresară. Cîntările străvezii ale doamnei Hildegard von Bingen. Și un prizonierat sirenoid în absida unei catedrale... Visul i se adeveri; mătăsurile zăceau neclintite în finestre. Doar marea torcea tăvălindu-se la piciorul lui. Erea o chemare continuă
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]