44 matches
-
te readuc, brav, la viață... Construiam beciuri imaginare, hrube sinistre, galerii scobite-n miezul munților necunoscuți încă în geografii... să te odihnești nestigherită de oameni... cu hrana la picioarele leneșe... cu fructele la îndemînă, lîngă buzele uscate ale gurii somnoroase, șoptitoare...cu băuturi soporifice în ulcioare de lut, proaspăt scoase din cuptoarele manufacturierilor medievali... Proiectam răpiri senzaționale, în plină zi, chiar de la intrarea blocului tău depistat cu greu, înconjurat degeaba de poliția municipală, însemnat cu o cruciuliță neagră pe harta umedă
Mereu mă temeam să nu pleci... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12153_a_13478]
-
ea stăpânii tăi. 9 Când calci, Domniță Brună, prin mohor Și ieși la câmp, ca să privești seninul, Păstorii/ ce nu-ți știu prea cinul/ Te socotesc o surioară-a lor Și pe imaș, unde înfloare crinul, Din trișcă ei îngână șoptitor Că numele ți-e mir mirositor Și țâța ta-i mai bună decât vinul, Iar oacheșele tale gingășii, Cum nu-s ale surorilor mezine, îl fac, cu caii săi cei purpurii, Pe Solomon s-alerge după tine, El, care are
Cartea sonetelor by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/12735_a_14060]
-
crisalide Și din semințe (făpturi prea încete și prea mărunte pentru a-și găsi scăparea). Mă întreb, Din care rai au fost Izgonite Și pentru care trufii, Atât de resemnate, Muritoare? În ce căuș de palmă Li se liniștesc sufletele Șoptitoare, fumegânde? * Celebrarea Sfântului Gheorghe Între săbiile grâului, Gloria cerului senin, Făpturile Iadului uitate, Sângerări ocolite de priviri În timp ce chipul lui frumos Devine tot mai străveziu. Scuturi de liliac înflorit Cetățile în sărbătoare (ale mălinului) Norii poleiți Cu răsuflarea Lui Dumnezeu
Truda trupului frumos by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/13842_a_15167]
-
strigă Ademenitorul. Vino în lume, îmi șoptește. Vino - și îți voi da, fiul meu, tinerețe fără bătrînețe. Și viață fără de moarte. Uiți un singur lucru, îi răspund: tată, eu nu sunt fiul Lumii aceste. 3. Vino în lume îmi șoptește Șoptitorul. Vino în lume, Uite Ce frumoasă e lumea, Uite ce perversă, Uite cum adie stînjeneii, Sub bătaia vîntului aprilin. Uite ce coapse are lumea Și ce sîni zemoși, Ce sîni mari și zemoși, de rodie, Gata să vindece gingiile supurînde
Mihail Gălățanu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/10635_a_11960]
-
sunt dintre cele facile, felul în care ei respiră "cultural". Altfel, adaug pentru cunoscători, pentru cei îndrăgostiți de Praga, orașul se adeverește a fi acum, în iunie, parcă mai seducător decât oricând. Cu mirosul îmbătător de tei, cu Vltava lin șoptitoare, cu străzile medievale ori cu bulevardele elegante trăind o sărbătoare continuă, cu berăriile sale, cu palatele și catedralele sale, cu neasemuitul turn cu ceas și cu magnificul pod Carol (vai, grupurile statuare sunt toate la locul lor: sfinții, regii, eroii
Literatura română la Praga by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/8324_a_9649]
-
și fără. La polul opus, sunt unele teatre cu directori-actori, care directori avînd atîtea pe cap, nu mai au timp să memoreze rolul, și deci, sunt pierduți fără sufleur...(am cunoscut doi dintr-aceștia : era amuzant să vezi cum respectivele șoptitoare - funcția este ocupată, În proporție de 90%, de femei alergau prin culise, dintr-o parte, Într-alta, să fie mai aproape de director, că să audă acesta textul...mda!). Amuzant mai e și cazul unui teatru de București, În care, o
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
sublime ale muzicii. Fredonez din ce În ce mai tare și aplaud fascinat, urmărind spectacolul minunat de deasupra mea. Ritmul dansului crește și valsul nu mai e vals. E un iureș amețitor, incredibil. Deodată hainele dănțuitoare se desprind din vârtejul acela și, cu fâlfâiri șoptitoare, ies vălurite prin fereastra deschisă, ca purtate de un duh nevăzut. Alerg șchiopătând și le privesc uluit cum se nalță tot mai sus, rotindu-se ușor și urcând printre blocuri și peste lanțul de tei din preajmă, ca două siluete
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mirosuri, cu alte zgomote, cu altă Îmbrăcăminte. O bătaie În ușă Îl trezește din transa Întrebărilor. Spune Însfârșit, un ,,da,, scurt și, În cadrul ușii Își face apariția fotoreporterul cotidianului, o enciclopedie adevărată de imagini, multe ascunse de ochii vigilenți ai ,,șoptitorilor,, care sunt În exces În această clădire hidoasă, amintire de la Tătuca Stalin. Fotoreporterul duce În spinare ca pe o raniță soldățească masivul și Învechitul aparat de fotografiat, de pe care vopseaua neagră a căzut În câteva locuri, cu toate dispozitivele ajutătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
atîta apa-n cuie, că vă iese sula din sac la amîndoi". Trebuiau să pupe, dacă nu "Piața Endependenței", măcar bulevardul cu același nume. Cum de amuțit au amuțit brusc, explicația am găsit-o cînd "România liberă" a publicat lista "șoptitorilor": "Și-atuncea colonelul dă mîna cu sergentul". În particular, Carp nu-l scotea pe Mistrie din "spermatozoidul"; lui Mistrie, Carp îi puțea de la 5 metri a băutură. Dar, la înmormîntare, Mistriuță părea figura cea mai tragică. Scarlat îi scăpase într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Sorescu o ia în serios și își imaginează, concret, că ne și sfătuim cu morții din când în când. Dacă ne imaginăm scena, nu se poate să nu izbucnim în râs. Superficialitate voioasa Beatrice-Silvia Sorescu, autoarea volumului de versuri Vârtej șoptitor timpului (New Est, Târgu Jiu, 2008), pare cuprinsă de o veșnică agitație. După cum rezultă din versurile sale, simte mereu nevoia să facă ceva: să coboare în ea însăși, să ia de mână lumea cuvintelor, să îngenuncheze lângă umbra iubitului, să
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
formă: "Pe sub migdali și pe sub roze S-au dus în umbră zîmbitori; Curgeau lumini din ceruri roze, Vocalizau privighetori. Curgeau lumini din ceruri roze, Erau copii fermecători, Și coronați de-apoteoze Se socoteau nemuritori. Și coronați de-apoteoze Treceau-nainte șoptitori; Pe sub migdali și pe sub roze S-au dus în umbră zîmbitori". (Zori roze) în această poezie, muzica trece pe primul plan, impunîndu-se ca valoare autonomă; iată o poezie despre moarte în care totul e trandafiriu și surîzător, arătînd în ce măsură atmosfera
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
luneca la contraziceri evidente de atitudini” (227), făcând ca „Voronca din spate să nu mai semene cu cel din față” (228). Mobilitatea psihologică e completată de fragilitate fizică. Voronca e „timid, plăpând, firav, destrămat ca un plop cu frunza-i șoptitoare” (228), Ion Călugăru e un „boț de carne, mic”, o „fărâmă de om” (230), iar tânărul Aurescu - „mic, slab, fin, de un blond diafan” (236). Fizionomic, trăsăturile sunt lipsite de pregnanță, fața evreului estompându-se sub pana criticului până la ștergere
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
-un moale scut de întristare Că se-ofilesc și mor fără să spună Decît mireasma grea stinsă-n culori. Le pierdem și culegem alte flori Cu fluturi ce-n petale le înspumă În undele unui vînt cald și umed Și șoptitor de dulci cuvinte-n suflet... Mi-e sufletul închis într-un cristal... Mi-e sufletul închis într-un cristal. Dacă privești prin el vezi curcubeie, Izvoare verzi din care nimfe vin să beie, Spălîndu-și fluturii și șoldul ideal. Stau doar
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/3483_a_4808]
-
poemul Amintiri din pădurea Helagrului, la care Hubert Hedriphin a început să lucreze de la vîrsta de șaisprezece ani, terminîndu-l în pragul lui 1835. în prologul acestei scrieri, poetul spune: Toți cei care-au pășit cîndva pe-aci, Sub ramurile veșnic șoptitoare, în graiul meu alt strai își vor găsi Și azimi la eterna sărbătoare. Veniți voi, ai Helagrului tovarăși, Voi, Alk și Vidri, pe poteci umbroase, Prin vrerea mea vă veți întoarce iarăși Și ospătați veți fi în orice case. Iar
Pagini regăsite - Hubert Hedriphin by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10204_a_11529]
-
Articolele Autorului Trubadur răvășitor, cu vocația renașterii speranței în puterea iubirii, prin melos și poezie, însuși liber și hărăzit a-și urma calea în umbra sărutului îngerului din sine, mândrul Tudor Gheorghe, glăsuitor de mândru cântec și rostitor de vers șoptitor, nu doar poate înțelege fericirea, ci o și împarte...! Când publicul cu suflet uscat de plăcerea cântecului înflorit, luminos și mângâietor, căruia doar buze curate îi pot da glas și pe care doar artiști cu cer lăuntric pot să îl
„ÎNDRĂGOSTIŢI FĂRĂ NOROC”, TURNEU NAŢIONAL DE CONCERTE, CU TUDOR GHEORGHE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369017_a_370346]
-
de catharsis. În „deschidere“ stă ars poetica „nevăzutei trepte“, deloc expresionistă, ci, prin excelență, paradoxistă, cu un erou-lider-de-comunitate / grup („haită“), asumându-și rolurile „la persoana I-plural“, intermediator, foarte „atent-sorescian“ la tot și la toate, cam de la jumătatea distanței dintre „Șoptitoarea Trapă Înfloritoare de sub Picioare“ și Poezie, nu dintre poet și medic / nebun (după cum se știe dintr-un arhicunoscut proverb hispanic), trapa îndemnând la urcarea „nevăzutei“ trepte, nu a „expresionist-nebănuitei“ lui Lucian Blaga, ci a celei «într-un elan oniric», deoarece
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
Toate Articolele Autorului Când te privesc în ochi călătoresc în alt univers în care n-a fost niciun pământean. Dincolo de zeitate pe curbura axei jumătate din mine urcă și suferă, cealaltă jumătate respiră prin tine o dragoste pornită la drum. Șoptitoare fără ispite, dintr-un sâmbure-mi curg cuvintele visând născătoarea iubire la care mă chemi să te îmbrățișez într-un poem tandru. Referință Bibliografică: Poem tandru / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1368, Anul IV, 29 septembrie
POEM TANDRU de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341073_a_342402]
-
lăsat în voia minții lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. Astfel au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înșelăciune, de porniri răutăcioase. Sunt șoptitori, bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufași, lăudăroși, născocitori de rele, neascultători de părinți, fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecați, fără milă. Și măcar că știu hotărârea lui Dumnezeu că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte
DOAMNE, CE MINUNE SA FII OM! de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342500_a_343829]
-
ce pot să spun, doar ispita Îmi dă lovituri cu copita, Biet inorog, mai ții minte Cum din vechime, nainte De rezbeluri, măceluri, Iubirea era pe creneluri? Cornul era semnul magic, Inima, cuibul nevralgic, Iarba, copacii și norii, Ne-nvăluiau șoptitorii, Totul era numai farmec, Buzele noastre amarnic Se îmbinau fără sațiu, Ca faunii, nimfele-n Latium, Zeii iubirii - centauri Astăzi iubesc prin emailuri. @ Ai toată viața înainte Ai toată viața înainte, centaure rănit, Găsește piatra filosofală, iubirea, Piticul roșu o
COMPENDIU TWO de BORIS MEHR în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371552_a_372881]
-
Când te căutam în cuvinte nespuse, se-nchegau pe retină imagini rebele iar fața luminii subțire de prunc mă mângâia cu raze desculțe și iuți șlefuindu-mi visarea. O briză de arome mă învelea pe când darul divin se înmulțea, val șoptitor și înalt care lovește-n corăbii de se clatină marea. Asemeni nopții presărate din cer sfidând orice lumină, îmi iese în față despletită femeia cu anii desfrunziți de dorințe. Noaptea ei și a mea cu dinții de fildeș pe curbe
PE CÂND DARUL DIVIN SE ÎNMULŢEA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376298_a_377627]
-
pe trupul ei ca un râu. Seara prinde nervuri de frunză crudă, sufletele noastre capătă contur nedeslușit în pârgă nevindecate de așteptare. Simt cum se deschid în mine zăvoarele și lemnul lor începe să înflorească, arome răcoroase vin cu adieri șoptitoare lăsându-mă să gust fructele coapte sub faguri de stele zemuind vâscoase ca mierea pe pâine. Referință Bibliografică: Femeia de lângă mine / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2031, Anul VI, 23 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
FEMEIA DE LÂNGĂ MINE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376297_a_377626]
-
Când te căutam în cuvinte nespuse, se-nchegau pe retină imagini rebele iar fața luminii subțire de prunc mă mângâia cu raze desculțe și iuți șlefuindu-mi visarea. O briză de arome mă învelea pe când darul divin se înmulțea, val șoptitor și înalt care lovește-n corăbii de se clatină marea. Asemeni nopții presărate din cer sfidând orice lumină, îmi iese în față despletită femeia cu anii desfrunziți de dorințe. Noaptea ei și a mea cu dinții de fildeș pe curbe
PE CÂND DARUL DIVIN SE ÎNMULŢEA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376299_a_377628]
-
convențiilor lumii moderne, de exaltare a unei vitalități fruste, estetizată prin stilizarea mitologic-idilică sau prin sculpturalitate parnasiană: „Pe-armăsarul meu de stepă, ca nălucă orbitoare,/ Trec, vârtej de aur roșu, de nesip înfășurat/ Și când luna stoarce lapte peste iarba șoptitoare,/ Stele clare priveghează cortul meu nemăsurat”. Ca în Naiada, Avatar, Stepa, în același spirit al regăsirii energiilor primare, natura declanșează o violentă furie a simțurilor, o senzualitate frenetică, iresponsabilă, care conferă erosului atmosfera specific macedonskiană, de „idilă brutală”; adâncul obscur
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
Din stuf, sfâșietor de trist scâncind, Sau cai tătari, dând roată fără frică, Sălbăticiți, nechează pe un grind. Amurgu-mbracă Delta toată-n aur Cu turla unui sat lipovenesc, Dar umbrele ostroavelor de plaur Albastrul cenușiu îl împânzesc. Vaporul taie noaptea șoptitoare, Și valul ce se-ntunecă-ntruna, Când cele cinci coline cresc în zare, De aur vânăt cum e pruna. Cerințe: 1. Selectați expresiile artistice 2. Scrieți cinci adjective din text și alcătuiește cu ele propoziții 3. Scrieți cuvinte cu înțeles
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
ei, am văzut-o. N-o mai văzusem de mult, din restaurantul de la Târgu-Neamțului. Acum era obosită. Îi era somn, avea înfățișarea dezarmată, ca orice om când îi e somn... Când îi sărutam mâna, mi-a spus, cu glasul ei șoptitor: - Pe mâine. "Pe mîine..." Cum dezmiardă ea totul cu glasul, cu mișcările, cu existența ei! Și înfățișarea pasivă de adinioarea, când îi era somn... Părea că-i expiră voința... Acum doarme în căldura propriului ei corp tânăr, cu umerii largi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]