504 matches
-
imaginea care i se propune, a unei guvernări ce-l are în vedere în primul rând; în consecință, toarnă peste ea vitriolul unui singur cuvânt: corupție! La oricare infecție, dincolo de lucrarea medicamentului contează reacția organismului. Când aceasta este leneșă, îndoielnică, șovăitoare, soarta pacientului este în mare pericol - medicii o știu. Dacă, în anul de grație 2002, prag al admiterii României în NATO, Puterea ar fi răspuns cu întreaga energie acuzației, aplicând tratamentul dur, singurul eficient, al amputării, cangrena ar fi putut
Obsesiva, irepresibila imagine by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14945_a_16270]
-
statut de iremediabilă relativitate, în cadrele unei mentalități revolute: "Aceasta determină natura reducționistă a enciclopedismului, aceasta îl limitează între granițe înguste, mult mai înguste decît ar fi vrut ambiția sa atotcuprinzătoare. «Luminile» secolului al XVIII-lea erau mai mult decît șovăitoare atunci cînd atingeau zonele de frontieră ale umanului. Or, acestea sînt necontenit prezente în orice explorare a condiției umane". Indiscutabil, atracția pe care "Secolul luminilor" și pivotul său teoretic, Enciclopedia, o mai exercită asupra unor minți ale timpului actual au
Pornind de la literatura franceză(III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14223_a_15548]
-
o mască decît un chip real. E o înscenare. Căci abulicul, introspectivul, inofensivul cărturar autoscopic n-ar putea extrage din psihia personală liniile de fermitate cruntă pe care le afectează, din impulsul, desigur, al unei poze. Peste naturalețea d-sale șovăitoare, macerată de dubii, se suprapune din cînd în cînd masca "înspăimîntătoare" a unei primitivități simulate. E vorba de un recurs semnificativ la un comportament al civilizațiilor arhaice, antinaturaliste, în spațiul cărora natura apărea substituită de mască și de ritual. Eseistul
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
Emil Brumaru Poate-am murit și nu mai știu să-ți spun Povestea mea-n cuvinte-obișnuite. De mult simțeam cum glezna mi-o înghite, Cu poftă parcă, roua spartă-n drum De talpa grea, tot mai șovăitoare; Îmi atîrna-n șiroaie, de pe umeri, Aripile ce trupul mi-l despoaie, Gol și plăpînd, într-un amurg cu ploaie, Aoreola-mi se-nclina spre soare, Încît de-abia-ncepeai blînd să te dumeri De nemilos de dulcea întîmplare Că eu nu mai eram
Poate-am murit și nu mai știu să-ți spun... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8397_a_9722]
-
fictivă creează o vinovăție reală, de care victima nu se poate apăra. Știe că ar fi demn să lupte, să se elibereze dintr-o asemenea capcană morală, dar, nefiind un ales, nu e capabil să se elibereze (p. 160). Insul șovăitor e sortit pieirii, iar lumea nu e dispusă să-și revizuiască părerea, chiar când s-a dovedit că a inventat suspiciuni ucigătoare. Aceasta e filosofia morală a resemnării și a tragediei inevitabile, în atmosfera căreia Remus Lunceanu își pune capăt
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12812_a_14137]
-
umbră pe șoapta târzie a rugăciunii de seară un foșnet de aripi din al șaptelea cer desfășoară alaiul de înstelări cohorta de duhuri ce mi-au fost date Rana uitării pe cărări de mătrăgună mă las purtat de pași orbi șovăitori către un meleag pecetluit de taină pe istmul tăcerii vipere cresc flori de otravă guri mușcătoare adâncind în coapsa nevinovată rana uitării Rugina foșnitoare de din frunza depărtării rugina foșnitoare trecând prin frăgezimea firii răpune timpul și-ascunde clipa drumeției
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/8930_a_10255]
-
urmă, O pîine celestă Hrănind ziua și noaptea, Fărîmată în răsărituri și apusuri. * Bucuria vine Ca un pui de jivină încrezător, Toate părțile trupului încă atît de moi Și dulce rotunjite, Privirea Revărsîndu-se pe lucruri Precum laptele, Cu neîntinată bunătate. Șovăitorul mers Ca și cînd din pulbere Tot făptura mamei îi iese în întîmpinare... Scurtă și nesigură copilărie A stării de bine. * Crucile păstorilor Tăiate în scoarța bradului, Rășina uscîndu-se Pe trecerea cuiva neatent (pielea și veșmîntul înrădăcinate curios într-o
POEZIE by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/12698_a_14023]
-
în acel moment înțelese că, în țara în care ajunsese, Numărul lui știa totul despre el. Din hol porneau mai multe coridoare. întrebă încotro să apuce. I se arătă pe podeaua holului un mănunchi de linii de diferite culori. Porni, șovăitor, pe Linia care i se indicase. Urcă șase trepte și își urmă apoi, cu pași tot mai rari și mai nesiguri, Linia lui, oprindu-se în fața unui lift. O teamă îl cuprinse dar, apăsă totuși, cu mâna tremurând, pe butonul
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
acasă. Am traversat Calea Victoriei, înflorită de o lume în veșminte ușoare de vară și am coborât bulevardul de-a lungul Cișmigiului, aglomerat și vesel. Doctorul avea un zâmbet care-i destindea și lumina obrazul. Era obosit și mersul său devenise șovăitor, poticnit. Ne mărturisea cu bonomie cât de mult îi plăcea să privească oamenii umblând vioi pe stradă, plimbându-se sau tăifăsuind nepăsători prin cafenele. A fost eliberat din închisoare în mai 1962, înainte de venirea lui Dinu, și a murit la
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
clipa în care luminescența apei, felul cum absoarbe aceasta lumina soarelui, o face aproape să dispară. Închizi ochii, apoi îi deschizi, și vezi că e tot acolo, la locul ei, după care îți scoți ochelarii și poți face primul pas, șovăitor, ca și cum ai avea dezlegare să-ți vezi de drumul acelei zile.
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]
-
expus prima oară lucrări în ’91. Am fost de două ori în Franța și de trei sau patru ori în Germania. Printre altele, am expus lucrări și în holul Primăriei din Heidelberg”. Se poate trăi din pictură? „Mda - vine destul de șovăitor răspunsul. Greu, dar se poate. Dacă expui afară. Și dacă lucrările tale prind la public. În primii ani am trăit din pictură”. După câtva timp, o cu totul altă preocupare îl absoarbe: grafica computerizată. Ajunge, prin intermediul altor timișoreni ce activau
Agenda2004-51-04-b () [Corola-journal/Journalistic/283168_a_284497]
-
se răsfrîng în ființă să existențiala, si anume distanțarea, riscul, reificarea, hazardul: "pe scurtătură acestei zile/ pe străzile ce duc în altă parte/ sînt oare același om care pînă mai ieri rîdea/ și punea ușile la respect/ agătîndu-le umbră lor șovăitoare?/ cîndva umblam/ prin toate casele unei străzi/ vorbeam cu oamenii de prin odăi necunoscute/ pe degete cu praful atîtor ferestre de pod/ de unde priveam în golul orașului/ acum/ grabă de a intra în decor/ mă anima fără să vreau/ pe
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
uneori, prin simpla enumerare, cuvintele descătușează energii nebănuite și conduc la acumulări de tensiuni din care se naște, în cele din urmă poezia: "în fiecare zi mor din ce în ce mai chinuitor, convingător, dezgustător, interior, înfiorător, înfricoșător, înjositor, nălucitor, năucitor, obositor, odihnitor, răbdător, șovăitor, temător, tulburător." (p. 13) Enumerații de tipul acesta ca și efectele ce derivă din procedeele de insolitare a mecanismului asociativ ne duc cu gândul, iarăși și iarăți la producțiile suprarealiștilor: "erau cărători de tablouri: pașii lor verzi erau moi, coloana
Portretul scribului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17212_a_18537]
-
iluminîndu-i, depinde cum vrem (și mai ales cum vor ei) să privim lucrurile. Citind Despre dragoste și alți demoni am avut permanent impresia unei cărți inegale, sau poate ne-formată, prinsă încă în magma oarecum confuză a unui epic necoordonat, șovăitor între o coerență narativă și o poeticitate aproape manieristă a atmosferei. Categoric, romanul respiră o poezie fantastică, care se emancipează deseori radical față de narațiunea în sine, iar traducătoarea Tudora Șandru Mehedinți a săvîrșit un mic miracol redescoperind această extraordinară expresivitate
Demonii vremii noastre by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17010_a_18335]
-
mînuiește în postura-i de strălucită eseistă și mergînd pînă la imaginarul rezervat, ce recurge la culoare cu parcimonie, țintind o dematerializare și sub aspect formal. Eposul vizionar al plinului la care aspiră apare trasat cu o mînă timidă, lăuntric șovăitoare. Laconismul e resimțit drept o salvare: "Cum este cu putință/ această respirație/ în cinci versuri/ tot ce urmează/ e în plus" (Cum este cu putință). Scrisul însuși i se înfățișează ca o opțiune ținută în cumpănă de tentația nonexpresiei, de
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
doi, având în vedere frustrările lor personale, explicabile, ce-i drept, căzură ușor în mâinile organelor speciale de securitate. Glasul patriei era plin de semnături literare de prim rang, înlocuind umplutura de serviciu. În numele patriotismului, statul încerca să racoleze scriitorii șovăitori încă. Apariția în străinătate a celor două cărți ale lui Petru Dumitriu, Rendez-vous au jugement dernier și Incognito, dezlănțuiră în presă atacuri dirijate de același organ, omnipotent. Poetul Ion Vinea, supărat că fusese lașat de Petru Dumitriu, nu ezită să
De partea lui Petru Dumitriu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15987_a_17312]
-
fixează atenția pe ce are în sine umanitatea, mai presus de tot: frumusețea și iubirea! Unită cu o totală obiectivitate, oglindirea acestor virtuți omenești nu numai că nu este greșeală, este dovadă de sinceritate. Iar dacă aceasta s-ar face șovăitor, n-ar însemna altceva decât nechibzuința de a așeza în galerie un tablou prăfuit. Printre meandrele multora se numără săritul la atac, imediat ce e slăvită o faptă bună sau elogiat un om frumos. Și aceasta aduce în impas curajul biografului
CEZARA DAFINESCU. SIMBOLUL INELULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382327_a_383656]
-
său și cazu leșinat. Dincolo unul [î]și căuta soția; mințile lui erau pierdute, căci, recunoscându-și soția, nu zise nimic, nu plânse, nu strigă: era apatic; dar răsuflarea sa cea grea, mișcarea pieptului, privirea pierdută, mâna tremurând și piciorul șovăitor spuneau destul despre ce se petrecea în sufletul său. Altul își căta fratele și-l găsi, dar el tot nu vrea să crează, el mai avea o scânteie de speranță că poate se înșală. Dar când un soldat căută prin
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
similar unor trasee modulatorii antinomice, intersectabile pe diagonale fracturate ale cadranului tonalităților. O multitudine de personaje se perindă, întretăind drumul autorului, creând puncte de controversă, confuzii și distorsionări de loc inocente, invocă argumente arbitrare, se manifestă eroic sau cu o șovăitoare vulnerabilitate menită să atingă în pași repezi cruzimea, iraționalul, ipocrizia. Cu toate acestea filtrarea auctorială a evenimentelor, dublată de reflecții nuanțate, menite să elimine bruiajele și confuziile ce ar sparge logica textului, duce la o limpezire estetic-rațională a întregii narațiuni
DE LA CUV?NT LA SUNET ?I DE LA SUNET LA CUV?NT ?N ROMANUL NOP?I ?I NELINI?TI DE MIHAIL DIACONESCU by Elena Agapia Rot?rescu () [Corola-journal/Journalistic/84201_a_85526]
-
și firesc la scara întregii existențe. Era o muzică miraculoasă, mai presus de toate îndreznelile fanteziei,pentru că ritmurile și armonia ei mă trimiteau nu numai spre depărtările insondabile ale universului, ci și spre străfundurile neștiute ale ființei mele fragile și șovăitoare ”... „Părăsesc fundăturile, abisurile și căderile vieții cotidiene, ca să plutesc euforic în fluxul sonor. Este o ascensiune în lumina tonală. În această lumină viața și ființarea mi se comunică blând, ca revărsare abundentă de sunete. E o polifonie universală, coborâta din
DE LA CUV?NT LA SUNET ?I DE LA SUNET LA CUV?NT ?N ROMANUL NOP?I ?I NELINI?TI DE MIHAIL DIACONESCU by Elena Agapia Rot?rescu () [Corola-journal/Journalistic/84201_a_85526]
-
amestecate ale unui an de speranțe pierdute. Anul cînd în Moldova trebuia să fi învins revoluția. În loc de asta, tata se temea, domnul director avea copii din flori, doamna învățătoare credea că "noi chiar merităm asta." O lume de adulți rătăciți, șovăitori. Și de cauze pierdute, printre notațiile, avînd atingere cu stilul colajelor de fapt divers (dar cît de pătrunzător, uneori...) din anii '80, unui adolescent sensibil, naiv, poate, dar nu ușor de păcălit. Ce se va alege, te întrebi, citind și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7053_a_8378]
-
român sau învinuind de trădare națională pe un bătrîn patriot, care vădit se bucură de încrederea coroanei; depravează, ca ministru de Culte, corpul profesoral, făcînd un apel cinic la "recunoștința tubului digestiv"; în parlament citește acte... "rectificate" și, văzîndu-și clientela șovăitoare de a vota o convențiune rușinoasă, îi strigă "curaj, băieți, votați fără a discuta: cine face împrumuturi nu poate fi mîndru"; rezolvă problemele cele mai grele prin trucuri ordinare și reduce chestiile cele mai grave la meschinăria unei trageri de
Redutabilul pamfletar C. Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8100_a_9425]
-
cea psihanalitică) nu sunt pe deplin mulțumitoare, n-am putut evita apelul la ele. Propria mea perspectivă se revendică unui posibil spațiu al psihologiei literare, al zonei ce poate fi descrisă, cu timiditate, drept una a căutărilor febrile, a ipotezelor șovăitoare, a retractilității născute din imaginația mereu nesigură de propria ei existență. Matematicii atroce a psihanalizei, geometriei deșucheate propuse de îndrăgostiții conceptelor psihanalitice îi opun un demers pe cât se poate raționalist, născut din confruntarea ipotezelor de plauzibilitate și potențialitate. În această
Mic tratat despre doliu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6987_a_8312]
-
fără preget, ca o hălăciugă, însuflețind colinele spre ținte îndepărtate. Făgașele uscate ale apelor dogorite în țărâna zgrunțuroasă, măcinată de mersul căznit al furnicilor, drumurile înfundate-n văiugi spârcuite pe buza crăpată a râpelor și ponoarelor, șerpuirile bătătorite și însăilările șovăitoare încrucișate la tot pasul cu prăpăstiile înguste, cotite și-ntortocheate, săpate sub palmele brusturilor, în amara aromă de pelin, ca și drumurile late și hârtopite, cu colbul ars pe ele, zvârlite parcă de-a dreptul spre cer, legau puterea nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
idee să-i vină bătrânei, să iasă la secerat! Ca și când cu acel puțin grâu sau fără el nu era totuna? Făcu un pas spre Tudor. I se păru că se împiedică în umbra fugarului prăbușită la picioarele ei. Se agăță șovăitoare de el, închizând ochii, pătrunsă de căldura trupului puternic, și când și-i deschise și-i văzu fața, o izbi expresia aceea de absență, inconștiență și vrajă pe care o au bărbații în anumite clipe când par duși de pe lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]