16 matches
-
într-o zi când au dispărut de acolo fără urmă. La fel la mătușa Stanca, într-una din zile, am început să mă târăsc pe sub pat și am dat și acolo de alte două la fel de mari dar acestea aveau și șpăngile care luceau în semiîntuneric. Fratele meu ajunsese ditamai flăcăiandrul, se ducea seara în sat, făcea curte la fete și într-una din seri a venit acasă cu Săndică, un alt flăcău, noi eram la masă în bucătărie și aveau un
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Caseta_cu_amintiri_iii.html [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
Ileana i-a spus o poveste. Pe două lucruri nu l-au lăsat să pună mâna: un buzdugan mare și ghintuit agățat la intrare, și un cuțit lung într-o teacă de piele. De fapt, nenea Cornel zisese puțin răstit: „- Șpanga nu e pentru copii!” I-au amenjat un loc călduros pentru dormit și l-au acoperit cu haine de-ale lor. - Mă tem să nu dea peste noi frumosul ăla care îți făcea ție curte. - Vezi de treabă că ni
RICĂ NĂZDRĂVANUL de ION UNTARU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Rica_nazdravanul.html [Corola-blog/BlogPost/356729_a_358058]
-
Fanar Occidental, este, cum se zice, „prost de bun” pentru că, de fapt și pe nedrept el s-a născut fără noroc, înghite tot și tace mâlc, întinzându-se chiar mai puțin decât îi este plapuma! De aceea-l iau în șpangă toate lichelele (inclusiv cele intelectuale), dar nu numai, plus toți spăgarii, (farsori și gomani) care ne-au fost impuși ca parteneri strategici pe axa „na-ți-o frântă că ți-am dres-o” a domnului Băsescu, din București prin Londra
ELITELE CU PAPION VERSUS „POPOR PATIBULAR” de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 by http://confluente.ro/Alexandru_oblu_elitele_cu_papion_versu_alexandru_oblu_1341925829.html [Corola-blog/BlogPost/351388_a_352717]
-
văleu, Și ea fugi, da’ voalul ei rămase. La voalul fetii, sângerat de fiară Veni și Pyram, nalt și cibiliu. Crezu că Thisbei i-a fost dat să moară Și nu mai vru nici el să fie viu. Își puse șpanga-n peptu-i arzător Și se-njunghie, așa să am eu spor! Ieșind atuncea Thisbe din tufiș, Pe unde se-ascunsese, luă cuțitul Lui Pyram și se-nfipse în tăiș, Murind și ea. Acesta-i fu sfârșitul. Dar Leul, Luna, Zidul
William Shakespeare - Vis de noapte-n miezul verii - Actul V, scena 1 (fragmente) [Corola-website/Journalistic/5123_a_6448]
-
harul ei și puterea de a o suporta, pentru ca neamul său să fie printre cei aleși, iar el înainte-mergătorul credinței și al luminii cerești. Priceputu-m-ai!? - Olioo, bre, nea Arhanghelică, ce mă mai speriași, breee! Cre’am că mă spinteci cu șpanga aia și mi se făcu pielea ca dă găină, breee! Dă o țâgare’ să-mi reviu, da’ bagă una așa mai meseriașă că văd că ești în bulan! Mantia neagră a uriașului foșni nervos, iar vocea metalică se făcu din
MISIUNEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1414518591.html [Corola-blog/BlogPost/347038_a_348367]
-
ia inima-n dinți: Dacă aiasta-i porunca, rămânem! Rămânem!! strigă el pe deasupra rumorii și a protestelor surde, înăbușite. Dar gândește-te Doamne... Cu ce inimă om lupta, când în inima noastră s-a cuibărit groaza urgiei? Pruncii străpunși în șpangă! Muierile batjocorite! Bătrânii atârnați! Cu inima pârjolită, ce să mai apărăm, când nu mai avem nici pentru cine lupta, nici pentru ce muri?... Slobozește-ne Doamne, să ne apărăm vetrele... Să ne îngropăm morții... Și, după aceea, jurăm să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dăscălimea în Scrisoarea pierdută. Jupân Dumitrache îl capturează însă pe Rică în plină scenă, cu scopul de a-l întreba: „Ce poftești măi musiu?” Spiridon e bătut de Dumitrache cu biciul: „Sfântul Neculai”. Mai periculoasă decât șicul lui Țircădău e șpanga lui Chiriac, dar el, la conflict, nu o îndreaptă spre Veta, ci spre sine. Pentru Rică ar fi utilizat însă pușca din dotare. Mița aruncă la necaz cu vitriol. Restul personajelor caragialești se mulțumesc să-și pălmuiască amicii infideli sau
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
public, în fața invitaților săi. Pentru o cauză similară ("onoarea de familist nereperată"), cu riscul de a merge "la cremenal", jupîn Dumitrache îl atacă "cu sabia scoasă" pe "bagabont", ajutat fiind de ipistat, înarmat așișderea și de Chiriac, cu "pușca cu șpanga pusă". Coconul Andronache se putea gîndi să-l împuște pur-și-simplu pe amant, fără să mai piardă timpul cu toate reglementările pe care le presupunea un duel. Însă ar fi riscat să fie trimis de domn în surghiun la mănăstire. Poate
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
dăscălimea în Scrisoarea pierdută. Jupîn Dumitrache îl capturează însă pe Rică în plină scenă, cu scopul de a-l întreba: "- Ce poftești, măi, musiu?" Spiridon e bătut de Dumitrache cu biciul: "Sfîntul Neculai". Mai periculoasă decît șicul lui }ircădău e șpanga lui Chiriac, dar el, la conflict, nu o întreaptă spre Veta, ci spre sine. Pentru Rică ar fi utilizat însă pușca din dotare. Mița aruncă la necaz cu vitrion. Restul personajelor caragialești se rezumă la palme pe care le încasează
Agresiuni, încăierări și arme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10392_a_11717]
-
ș-a ridicat furca acolo, pe tapșan, s-a îmbulzit toată lumea din târg și de prin satele dimprejur, ca la un iarmaroc. N-aveai unde zvârli un ac. Soldați cu chivără, cum era pe atunci, stăteau și opreau grămădeala cu șpăngile puștilor. Ș-am văzut și pe bătrâni, pe părinții Aniței. Veniseră și ei, saracii. Tatăl cu cojoc de sărbătoare, cu cămașă curată, iar nevasta cu catrință și cu ștergar. Plângeau amândoi, când au adus-o pe Anița sub juvăț. Atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
venit a doua zi cercetare. Cum vremea era pe-nserate, boierii au găzduit la curte ș-a rămas să cheme pe vinovată înaintea scaunului lor în dimineața următoare. Iar în fața chiliei unde vârâseră pe Cristina, așezară dorobanț cu pușcă și cu șpangă. Toată vremea femeia stătuse blândă, umilită și supusă, fără să plângă. Când au întrebat-o: „Ai omorât pe Alexa?“, răspunse: „L-am omorât“. Și nu mai spunea altceva nimica. Dar în noaptea aceea, când o străjuia dorobanțul cu strașnică poruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mai mult la a-i fi iubită. — Te întreb, fiindcă nu vezi cum sunt bărbații? Repede le fug ochii după una și alta. Și de Virgil al meu se legase una de la serviciul lui, dar ți-am luat-o în șpăngi de i-a trecut pofta imediat. — Zău? — Eu nu-s ca tine blândă. Sunt mai afurisită. Nu mă las călcată în picioare. — Au, Claudia, cât de mult te-ai schimbat! Bine că ești așa. — Crezi că este ușor să lucrezi
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mai ales cu chirurgul căruia i-a incizat inima, glumește Tiberiu. —Trebuie să merg și la ai ei să-i anunț, deși am emoții. Cu voi a fost cum a fost, dar cu ei?! Crezi c-o să te ia-n șpăngi? întreabă Virgil. Ai cam merita, că fapte ca acestea nu se fac pe ascuns, chiar dacă voi aveți alte concepții decât ale noastre. — Dar nu ne-am ascuns, tată. Așa a fost să fie. Întâmplarea ne-a dat această ocazie fericită
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
tâmpla neagră și inima străpungită de singurătate. L-a iubit mult pe Ceaușescu, cetim: „marele patriot constructor neobosit de școli, uzine, case, metrouri, canale, hidrocentrale”, zău, așa scrie, iară eu, ca cronicar, neavând voie să trebuințez Îngiurătura ori să scoț șpanga, doară oftez. C-a rădicat capu’ ca și ceilalți, Neacșu, vrea să-l Învieze numaidecât pre constructorul neobosit, carele de-o Învia are să-l și pupe. Iară până atuncea kir direktor amarnic mai ceartă În grai cu pârjolire pe ceia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
anul 52 o mulțime de iudei s-au adunat pe muntele Măslinilor unde ascultau predica unui profet venit din Alexandria Egiptului, de la faimoasa Didascaleion, pentru a scoate prozeliți ai religiei universale cîtă frunză și iarbă. Romanii i-au împrăștiat cu șpăngile și săbiile iar pe profet l-au trimis în lumea pe care o propovă- duia. Josephus Flavius în cartea amintită ne spune că pe la anii 52 un prooroc prea vesel la minte ce-și revendica numele de Mîntuitor a reușit
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Herodot dar ca un îndîrjit mincinos a crezut că istoria va rămîne așa cum a plăsmuit-o el. Și iarăși cu nerușinare minte cînd spune că la nordul fluviului este un imens pustiu unde patrulează oștirea lui Buz-buz deasupra apei cu șpăngile lucind în soare și cum cutează unul a se apropia de iadul terestru, vajnicii paznici îi fac fundul ciur. Prea miroase a lălăială pentru țîncăi! Și el știa ca și cei dinaintea lui că la nord de Istru era neamul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]