1,503 matches
-
Istoria critică a filmului românesc contemporan), în care "scientismul branșei atinge maximum de amplitudine și luxurianță, cu un aparat auxiliar exhaustiv", "fără a uita să vizeze, cu aceeași instrumentație detaliată, "raporturile dintre creația autohtonă și evoluția mondială a cinematografului"". Grea ștafetă de purtat pentru secundul B. T. Rîpeanu, după dispariția prematură în 1975 a șefului de școală neînvestit ca atare! Și o dilemă în același timp - nu știm dacă sau în ce măsură conștientizată ori posibilă în condițiile lucrului colectivist și instituționalizat: cu
Enciclopedie... și încă ceva by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/14937_a_16262]
-
istoriograf (filmograf) abținîndu-se din motive politice de la critica la zi, dar revendicîndu-se de la eminenta sa formație în materie, nu tocmai agreată și cu atît mai puțin cultivată în context. O prăpastie (din nou: nu știm dacă văzută și recunoscută) separa ștafeta primită de tărîmul pe care B. T. Rîpeanu urma s-o poarte: instituționalizarea în feude de serviciu a compartimentelor filmologice (cronicarii din periodice - pe de o parte, istoriografii subordonați falsei academii - pe de alta), sub paternalismul vitreg al nomenclaturii, cu
Enciclopedie... și încă ceva by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/14937_a_16262]
-
Este o dilatare a timpului, a sunetelor, a cîntecului dramatic cîntat live, în spatele impozantului bufet țărănesc, ca într-o boîte-à-musique, a picăturilor de ploaie ce plîng pe fereastra îndărătul căreia se ascund crime și coșciuguri. Viața și moartea își predau ștafeta ca într-o scamatorie dibaci executată. Îți scapă mereu tocmai trucul. "Să împingi burlescul la extrema lui limită. Ici un ușor bobîrnac, o alunecare imperceptibilă, și te regăsești în tragic . E o scamatorie. Trecerea de la burlesc la tragic trebuie să
O scamatorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15456_a_16781]
-
un ritm continuu și sacadat, dar și ruperi învolburate. Tăcerile protagoniștilor sînt capcane pentru liniștea spectatorilor. Jazz-ul, șoaptele unor voci ale anilor 30' se insinuează de peste tot. Jazz și sex. Și jocul calculat și minunat al actorilor. În această ștafetă a păcatului este împrumutat, de fiecare dată, un element de costum, de regulă materialul (o stofă elegantă, în dungi) care se regăsește, altfel și altfel, la toate personajele. Legate din nou, fără ieșire, și la acest nivel vizual al spectacolului
Lanțul slăbiciunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15503_a_16828]
-
a fluxurilor financiare care se varsă în oceanul editorial actual. Știu, din păcate, dureros de precis, ce anume avea, din parte-i, Profesorul în minte atunci când deplângea agonia profesiei de editor. Noile generații de studenți, care ar trebui să preia ștafeta acestei îndeletniciri, nu manifestă nici cel mai mic interes în această direcție; nici o universitate din țară nu are o catedră de critica textelor și tehnica edițiilor; succesul rapid, de notorietate chiar material, e mult mai accesibil în gazetărie sau în
Dispar editorii? by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Journalistic/14131_a_15456]
-
întreb, cum poate rata cineva întîlnirea cu păpușa de lemn, întîlnire pe care ne-o propune regizorul Cornel Todea la teatrul pe care îl conduce, "Creangă"? Ce mi s-a părut semnificativ și emoționant, într-un fel, a fost schimbarea ștafetei între generații, schimbare la care am asistat împreună cu fiul meu, întărind legătura în care soarta a hotărît să fim prinși. Pinocchio al meu a fost, ani și ani de zile, Alexandrina Halic. Astăzi îl joacă pe înțeleptul Greiere Gemely (poreclă
CRONICA DRAMATICĂ by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14144_a_15469]
-
ceea ce se publică rămâne fără nici un cititor. Aceasta este bănuiala unor oameni de știință de mare prestigiu, dar, desigur, într-o chestiune de acest fel nu putem formula decât ipoteze. Avem în vedere aici literatura științifică, a cărei structură de ștafetă permite detectarea unor simptome ale fenomenului la care ne referim. Lăsăm cititorului să aprecieze în ce măsură considerațiile de față rămân plauzibile dincolo de hotarele științei. În ce constă structura de ștafetă a literaturii științifice? În faptul că fiecare cercetare pleacă de la anumite
Poate fi monitorizată cultura? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14217_a_15542]
-
ipoteze. Avem în vedere aici literatura științifică, a cărei structură de ștafetă permite detectarea unor simptome ale fenomenului la care ne referim. Lăsăm cititorului să aprecieze în ce măsură considerațiile de față rămân plauzibile dincolo de hotarele științei. În ce constă structura de ștafetă a literaturii științifice? În faptul că fiecare cercetare pleacă de la anumite rezultate anterioare și de la o anumită întrebare pe care ele o generează, la care se caută și se propune un răspuns. Autorul preia deci o ștafetă transmisă de cercetări
Poate fi monitorizată cultura? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14217_a_15542]
-
constă structura de ștafetă a literaturii științifice? În faptul că fiecare cercetare pleacă de la anumite rezultate anterioare și de la o anumită întrebare pe care ele o generează, la care se caută și se propune un răspuns. Autorul preia deci o ștafetă transmisă de cercetări anterioare și, prin rezultatul nou obținut, transmite ștafeta mai departe. Dacă acest rezultat reține atenția unor cercetători, care-l vor prelua, pentru a obține un nou rezultat, ștafeta este dusă mai departe. În acest fel, fiecare articol
Poate fi monitorizată cultura? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14217_a_15542]
-
cercetare pleacă de la anumite rezultate anterioare și de la o anumită întrebare pe care ele o generează, la care se caută și se propune un răspuns. Autorul preia deci o ștafetă transmisă de cercetări anterioare și, prin rezultatul nou obținut, transmite ștafeta mai departe. Dacă acest rezultat reține atenția unor cercetători, care-l vor prelua, pentru a obține un nou rezultat, ștafeta este dusă mai departe. În acest fel, fiecare articol științific are șansa de a deveni rădăcina unui arbore cu atâtea
Poate fi monitorizată cultura? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14217_a_15542]
-
și se propune un răspuns. Autorul preia deci o ștafetă transmisă de cercetări anterioare și, prin rezultatul nou obținut, transmite ștafeta mai departe. Dacă acest rezultat reține atenția unor cercetători, care-l vor prelua, pentru a obține un nou rezultat, ștafeta este dusă mai departe. În acest fel, fiecare articol științific are șansa de a deveni rădăcina unui arbore cu atâtea ramuri câte articole ulterioare se vor referi la el; articole care, la rândul lor, vor putea da naștere unor noi
Poate fi monitorizată cultura? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14217_a_15542]
-
are șansa de a deveni rădăcina unui arbore cu atâtea ramuri câte articole ulterioare se vor referi la el; articole care, la rândul lor, vor putea da naștere unor noi ramuri ș.a.m.d. La scara întregii cunoașteri, spectacolul acestei ștafete, care nu are un început bine determinat și despre care nu se știe până când va continua, este impresionant; actorii acestui spectacol provin din perioade diferite ale istoriei și aparțin unor popoare dintre cele mai diferite, dar s-au lăsat toți
Poate fi monitorizată cultura? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14217_a_15542]
-
ameliorat, prin rafinări care iau în considerare calitatea acestora; cercetarea în domeniul scientometriei este consacrată în primul rând acestei probleme. Tristețea multor (a celor mai mulți?) autori din domeniul științei își are sursa în prezența lor foarte modestă (dacă nu inexistentă) în ștafeta citărilor, deci implicit în "S.C.I.". Practic, ei au fost excluși din competiția valorilor. Le rămâne să se consoleze cu "valoarea în sine" a contribuției lor, pe care prezentul neînțelegător le-o refuză, dar pe care un viitor mai drept le-
Poate fi monitorizată cultura? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14217_a_15542]
-
cinematograf parabolic, alegoric, "transcendental": una dintre casele de filme din anii '90, condusă de Dan Pița, se intitula "Solaris". A urmat impasul prelungit pînă azi al unora dintre cei în care ne pusesem mari speranțe în anii '70. Pintilie, purtătorul ștafetei Nu știu dacă meritul la care vreau să mă refer în primul rînd, după lectura celor peste 300 de pagini dedicate artei filmului de revista Secolul 21, aparține directorului publicației, Ștefan Aug. Doinaș, sau "consilierului de număr", Alex. Leo Șerban
Filmul în trei proiecții by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15227_a_16552]
-
temnițele comuniste, Petru Manoliu se cufundă definitiv în tăcere, iar Constantin Noica pentru un lung răstimp, acestuia, rămas unul singur, "de sămînță", fiindu-i dat a reconstitui puntea. Noica, însă și socraticul Petre Țuțea, transmit, sub acolada lui Nae Ionescu, ștafeta criterionistă. La Păltiniș, prin apariția unor Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu ca și a altora, Criterionul reînvie din propria-i cenușă, precum mitologica pasăre: Nu voi înceta să spun, scrie Dan Ciachir, că rolul de ferment, rodul sacerdotal de mărturisitor al
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
orice sacralitate. El e profanat fără scrupule morale ori profesionale. Profanatorul crede că are aceleași drepturi asupra lui ca și autorul adevărat. Nu se simte cu nimic îndatorat originalului. Mai mult, e sigur că nici nu există așa ceva. Doar o ștafetă care face cu neputință identificarea sursei dintîi, o trecere din mînă în mînă la infinit. Dacă putem numi religioasă lectura textului considerat sacru și prestigios, lectura plagiatorului e pe de-a-ntregul laică. Mi-am dat seama de diferență, remarcînd că
Despre plagiat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13476_a_14801]
-
jumătatea catargului, în caz că e solicitat să semnaleze apariția unui periscop al vreunui submarin german în apele teritoriale engleze, la exuberanța barocă a uniformei militarului nobil rus, în stare să șocheze pe englezi, cu simțurile exacerbate la orice ar putea fi "ștafetă a invaziei". Același "jurnal" aduce în finalul său, imaginea, simbolică aș zice, pentru anul când "începuse să se audă de orașe prefăcute în cenușă", a două femei în noaptea Sfântului Silvestru. O regină venită la Mogoșoaia să-și petreacă Anul
“Jurnal” din anii neutralității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13982_a_15307]
-
și să le sporească încrederea în sistem: una e să furi la urne ca umil dascăl de cartier, alta ca ditamai profesorul universitar sau chiar rectorul (cazul lui Maghiar, rectorul-monarh de la Oradea, nu ne iese din memorie, oricâte treceri de ștafetă la urmași vor mai fi fiind!). Nici unul dintre miniștrii ultimilor cincisprezece ani (și cu atât mai puțin Hărdău) n-a arătat nici cea mai măruntă preocupare de a elimina aberațiile de acest fel. Nimeni nu îndrăznește să spună că sistemul
Lancea boantă a modernizării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10447_a_11772]
-
ele moda unei "socializări" la Universitate niciodată repetabile, meritau un condei mai gros. De fapt, precizările astea, de portretistică mică, le face un altul, coleg cu autorul jurnalului, cu schepsis, dar fără ostentație. Sigur că jocul e transparent, dar tocmai ștafeta la vedere, dinspre text spre subsol și-napoi, transformă jurnalul unui solitar, cu prieteni puțini și pasiuni - culturale - multe într-un document, în felul lui, de generație. Din care nu lipsește, ca ecou, vaierul timpului: "Doamna T., o bătrînă slabă
My way by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10491_a_11816]
-
Carmen Elisabeta Puchianu La Brașov trăiește o scriitoare de limbă germană, specimen rar azi în România; ea duce mai departe ștafeta generației de aur a tinerilor poeți germani ardeleni și bănățeni care s-au repatriat sau expatriat, o problemă dificil de definit..., mai simplu spus, au plecat din țară. Așadar Joachim Wittstoc nu e ultimul mohican. Iată că în România se
Poezie by Carmen Elisabeta Puchianu () [Corola-journal/Imaginative/6903_a_8228]
-
superficiale de metatext. Dar, apropo de stil, iată, în final, o mostră: „Erau șapte țărani voinici, cu capetele căptușite în jertfa brumărie a unor oi la fel de simple ca ei. Cu palmele de piatră ponce, își treceau din om în om ștafeta de răchie. De sub buza groasă, funcționând ca o mustață de serviciu, sticla de rachiu ieșea zgribulită, clănțănind cu toate cele 50 de grade ale ei. Din grad în grad, pădurea se apropia. Piatra ponce a palmelor aștepta saliva aspră a
Proză din nimic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13207_a_14532]
-
lung. Tinerii nu mai sunt interesați și încurajați pentru aceste profesii și nu prea mai are cine să continuie strălucita tradiție a lui Paul Zarifopol, a lui Perpessicius, abia amintit, a lui Șerban Cioculescu sau Petru Creția și să preia ștafeta de la D. Vatamaniuc, Niculae Gheran, Teodor Vârgolici și încă de la alții, care se găsesc la vârste respectabile. Cultura, se știe, este expresia spirituală a unei națiuni și pentru ea se cer eforturi financiare minime, în comparație cu fondurile uriașe alocate mastodonților industriali
Harababură editorială by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13357_a_14682]
-
Averescu, ultimii trei adversari politici ireductibili, dar personalități politice responsabile cu anvergură de oameni de stat, au încheiat în 1917 un protocol prin care își împărțeau rolurile și precizau acțiunile care urmau să le întreprindă. Si-au transmis unul altuia ștafeta, și-au asumat responsabilități și riscuri, dând bărbătește bătălia pentru țară. în final, a câștigat România. Și ce dovadă mai puternică de înțelegere a imperativelor epocii decât ideea reformei agrare inițiate și susținute de Ionel Brătianu încă înaintea izbucnirii primului
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]
-
a formulat câteva întrebări (la care avea și răspunsul, cum s-a văzut din intervențiile sale ulterioare): există azi cu adevărat o confruntare între generații, asemănătoare aceleia din anii "30 ai veacului trecut? Nu asistăm numai la un schimb de ștafetă? Sunt inevitabile conflictele între generații, despărțirile, fenomenele de ruptură? Există o legătură între schimbările politice, cum au fost, la noi, cele din 1989, și schimbările de canon estetic? Luând primul cuvântul, Alex. Ștefănescu a spus că lupta dintre generațiile literare
Confruntarea între generații by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/12882_a_14207]
-
fi mai departe de actualitate politică. România are nevoie de un partid social-democrat autentic. Până în 2000 a existat un asemenea partid cu rădăcini adânci în tradiția românească, condus de Sergiu Cunescu, și anume Partidul Social Democrat Român. Acesta a preluat ștafeta de la generația lui Titel Petrescu, care s-a opus bolșevizării țării, de la social-democrații torturați și asasinați în lagărele comuniste (de pildă Flueraș). Dacă PSD vrea cu adevărat să fie un partid social-democrat, apoi el trebuie prin fruntașii săi, mai ales
Trecut-au cincisprezece ani by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11574_a_12899]