47,857 matches
-
coboară din ceruri", ci provine din "natura noastră umană, egoistă, înclinată spre minciună și trădare"; înainte de a ne imagina o societate perfectă exterioară nouă "să pornim de la premisa că aceasta trebuie să existe întâi înlăuntrul nostru"; să nu urmărim "uniformizarea", "ștergerea totală a diferențelor" sau "anularea competiției", acestea nefiind "calea spre mai bine"; necesitatea de a fi "flexibili în gândire", "permanent cu spiritul treaz" și de a evita "extremele". Tezele enunțate nu sunt, desigur, singurele dezvoltate, Teodora Prelipcean formulând și argumentând
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
O primă condiție este "apariția unei comunități sacral-politice speciale și intramundane", comunitate ce se întemeiază pe "descendentă genealogica" (p. 107). A doua condiție este "transformarea substanței ecclesiei", în perioada creștină, care s-a făcut în linii mari pe două coordonate: ștergerea graniței dintre sacralitate și politica în Sacrum imperium și afirmarea supremației papale în corpus mysticum. A treia condiție se referă la ruptură care se produce în sânul ecclesiei. Cea dintâi schisma se datorează lui Augustin care a deosebit categoric statul
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
cei care au ieșit în dimineața zilei de 22 să demonstreze știind că riscă să fie împușcați, - și cei care mi-au salvat viața; și sunt cei care au refuzat să protesteze, si care, în concepția mea, au consimțit la ștergerea mea dintre vii. Rudele mele de sânge, de pildă, nu au demonstrat în ziua de 22: așteptau, cu pusilanima prudență, să vadă ce se mai întâmplă. Că mare parte din poporul căruia îi aparțin prin naștere, așteptau și ei că
În preajma ştreangului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82788_a_84113]
-
intoarce karma rea, dar precis faci o pneumonie interesantă iar aceste probleme par mult mai mărunte. Glumesc, dar eu așa fac. Haioasa treaba aia cu recuperarea datelor de pe hardul formatat. Ceea ce spune baldovin se referă la formatarea Quik, adică fără ștergerea efectivă a datelor, doar a adreselor de sectoare. Nu se recuperează însă nimic dacă deja ai scris în sectoarele unde era informația, pentru că nu are cum să se se îmagazineze în tivul de la pantalonii HDD, nici în laboratoarele lui Bond
Descantec de Mac by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82926_a_84251]
-
se vede clar în clip că geamurile mașinii sunt închise complet, în mișcare se văd reflexele), prin mijloace nepermise. TB nu poate fi acuzat nici de neglijență, chiar Antenă 3 confirmind că înregistrarea a fost ștearsă. Antenă 3 a “recuperat” ștergerea și a difuzat-o, presupun cu acordul acelei Andreea Până. E lipsa de responsabilitate din partea redacției care fabrică o victimă și o expune publicului. Presupun că după asta o vor da și afară. Ați remarcat că nu a reușit să
Presedintele tuturor romanilor? Huo!! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82979_a_84304]
-
Gheorghe Grigurcu (Continuare din numărul trecut) Să analizăm acum un capitol caracteristic al volumului de care ne ocupăm, intitulat Ștergerea identității. Fraza sa inițială sună astfel: Dacă eticheta de reacționarism aplicată culturii, literaturii, artei, ideologiei românești, în ansamblu, fenomenului românesc, a fost produsă în laboratorele Kominternului, aplicarea ei s-a făcut sistematic după război în România de oficianții ideologiei culturale
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15394_a_16719]
-
de atacurile care s-au dat imediat după 1989 contra lui Eminescu, contra lui Arghezi, Sadoveanu, Călinescu, Marin Preda, Eugen Barbu, vor înțelege mai ușor mobilul lor dacă vor examina modul în care au fost tratați aceiași scriitori după război. Ștergerea istoriei din România postbelică cu buretele este convenabilă pescarilor în apă tulbure". Ca și cum noi, adepții revizuirilor actuale, ne-am fi pus ochelarii poliției politice din epoca "realismului socialist"! Adoptînd noțiunea de "holocaust cultural" pentru perioada 1944-1989, M. Ungheanu îi acordă
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
Oamenii fac ceva, dar gîndesc la altceva", e o generalizare încă elementară pe care o face autorul, fiindcă abia tatonează indefinitul, stratul nelămurit pînă la capăt. Mă întorc, cum am făgăduit, la tezele lui Jacques Derrida, în discursul menționat, despre ștergerea hotarului dintre vis și trezie și decepția trăită de insul respectiv de a nu mai putea reface ce s-a petrecut în închipuire. Arta poate opera și cu incertitudinea, remarcă filosoful, atunci cititorul nu mai e sigur dacă s-a
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
din România. în felul acesta ea poate intui interesele și oamenii care profită de pe urma acestora. Eseista observă cu luciditate fenomenul de rescriere selectivă a istoriei. Scopul acestuia este aruncarea oprobriului public asupra scriitorilor cu eventuale simpatii de dreapta, dar și ștergerea cu buretele a oricăror urme care să trădeze colaborarea altora cu regimul comunist. Nu știu dacă la nivelul României s-a făcut o statistică neagră a victimelor celor două totalitarisme ale secolului XX (fascism și comunism), dar este sigur că
Ochelarii de cal ai istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14372_a_15697]
-
scriiturii care substituie într-un fel timpul istoric". Azi atari fapte sînt frecvent nesocotite în operația de "stilizare, de "retuș", operație mai mult ori mai puțin neavenită în elaborarea tabloului diacronic al literaturii. Se manifestă o mișcare de idealizare, de ștergere pios-falsificatoare a unor asperități sau, cum ar spune Eminescu, se toarnă "apă de trandafir" în cerneala acidă a judecăților critice neconcesive. Oare o asemenea mentalitate e utilă istoriei literare? Oare folosește ea conștiinței estetice pe care se cuvine s-o
Mărturii nemijlocite (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14544_a_15869]
-
să facă saltul pe covorul fermecat al patrioților cătușei, cârligelor atârnate în tavan, cizmei spaniole, călușului ori ochelarilor de tablă, ei sunt eliminați ca niște măsele stricate ce amenință să infecteze întregul organism. Marea operație la care asistăm acum este ștergerea urmelor a doisprezece ani de jaf la drumul mare. O nouă echipă a partidului-stat-Securitate e împinsă în față pentru a construi, cu mistria nesimțirii și din mortarul inocenței perfect însușite, o aparență de legalitate și onorabilitate. Vor fi, probabil, și
Îngerii de rigips by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14028_a_15353]
-
tem că nu este defel o convenție: Monica Lovinescu își distruge jurnalele sub ochii noștri, comentîndu-le în același timp pe sărite și amendîndu-le din perspectiva timpului prezent; oricît de subtilă ar fi cartea ce rezultă din această operațiune simultană de ștergere și renovare a semnelor, ea este îngrijorător de orwelliană, în sensul că într-însa prezentul decide configurația trecutului." Discuția a fost aprinsă în presa noastră culturală la apariția acestei cărți, Dan Petrescu fiind după cum se vede un radical atacator al
Publicistică fără nuanțe by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15083_a_16408]
-
toate la un loc, venind din partea unor necăjiți și ofensați, ne fac să ne regândim propria viață și propria sărăcire. Puterea lor, poate resemnarea lor de a îndura, este ca de dincolo de firea omenească, de grija cea lumească. Transparența lor, ștergerea lor din lume, pe nesimțite, bolile și lentoarea lor într-o vlăguire atât de dură... Unul dintre aceștia, cucerit și credincios cu adevărat, mi-a spus cândva: -"Cu mărul acesta roșu în brațe și cu colacul acesta aburind și bine
Cu mărul în brațe by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14015_a_15340]
-
amintesc pe Ion Voicu de la o emisiune televizată, probabil ultima la care a participat, pe la mijlocul anilor ’90, vorbind cu vervă, cu bonomie și inteligență, cu mare farmec. Atunci? Atunci vreau să spun că nu Ion Voicu este în discuție, ci ștergerea din toponimia bucureșteană a „Parcului Ioanid”. Să i se fi dat numele lui Ion Voicu altui parc, sau vreunei străzi, vreunei piațete din apropiere, dar nu Parcului Ioanid, cum au făcut-o edilii obedienți sau ignoranți (sau și una și
Mai există Parcul Ioanid? by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13142_a_14467]
-
cu care se folosește tot mai mult constituie, se pare, o evoluție în interiorul limbii române. De altfel, chiar sensul propriu al cuvîntului prezintă o anume deviere față de sursă: în Petit Robert 1991, biffer apare cu înțelesul de „tăiere de pe listă”, ștergere, anulare, suprimare printr-o linie energică. În DEX 1996, a bifa e definit ca „a pune un mic semn (în formă de «v») la numite cifre sau cuvinte dintr-un registru, dintr-o listă etc. spre a ști că au
Bifarea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13241_a_14566]
-
la un anume simbol vizual, dar cel mai adesea sînt folosite cu înțeles mai larg, care acoperă recursul la semne grafice diferite. Mai rar e verbul a debifa (cu derivatul substantival debifare), format tot în legătură cu programele de computer, în care ștergerea semnului e o operație curentă („se deselectează bifa din stânga”, seattle.ro) și care nu lasă urme: „casetele (...) se pot bifa / debifa funcție de situația proprie a angajatului”; „ / debifarea se realizează cu click mouse” (dgfpbh. rdsor. ro). Operația esențială care a determinat
Bifarea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13241_a_14566]
-
informațiilor legate de crimele comunismului. Am subliniat cuvântul păstrarea pentru că această activitate este în mod special importantă și chiar eroică în condițiile în care rețele de foști activiști ai PCR și lucrători ai Securității continuă să ducă o campanie de ștergere a memoriei colective, în complicitate cu numeroși cetățeni inocenți, dar lipsiți de sentimentul responsabilității, atrași de confortul pe care îl asigură amnezia. O mare realizare a fundației o constituie Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighet, inaugurat la 20
Lupta cu amnezia by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12201_a_13526]
-
iubiri - agenții amintirilor, cum ar veni -, programul special de la Lacuna Inc. creează o hartă a prezenței Celuilalt în memorie. Cum fiecare amintire presupune un nucleu emoțional, programul poate acționa în sensul degradării respectivelor amintiri și, în cele din urmă, al ștergerii lor. Joel nu se poate împăca cu ideea că iubește o femeie care nu-și mai amintește nimic din iubirea lor, pentru care el, pur și simplu, nu mai există. Se supune și el ștergerii Clementinei din memorie, dar, odată
Chinul eternei dimineți de dupa dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12242_a_13567]
-
în cele din urmă, al ștergerii lor. Joel nu se poate împăca cu ideea că iubește o femeie care nu-și mai amintește nimic din iubirea lor, pentru care el, pur și simplu, nu mai există. Se supune și el ștergerii Clementinei din memorie, dar, odată procesul declanșat, se răzgândește (nostalgic) și vrea să păstreze amintirile tocmai ca pe dovada incontestabilă a iubirii. Cum ar spune Marquez, Joel refuză să plângă că s-a terminat și vrea să se bucure că
Chinul eternei dimineți de dupa dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12242_a_13567]
-
în trecutul reconstituit în topografia mentală, într-o realitate butaforică a cărei materializare este gândul și umbra. Joel & Clementine par personajele unei fotografii arzând care, pentru a scăpa, încearcă să se strecoare dincolo de marginile hârtiei. Sunt urmăriți de programul de ștergere, totul în jurul lor dispare bucățică cu bucățică, casa, patul, biblioteca, strada, totul se surpă, iar ei aleargă tot mai mult înspre trecut până când vor fi prinși inevitabil în ultimul loc rămas, la limita memoriei comune: momentul întâlnirii lor, prima amintire
Chinul eternei dimineți de dupa dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12242_a_13567]
-
me, my love!? După sterilizarea memoriei, atrași de instincte inexplicabile, fără o istorie perceptibilă mental, ci numai vag emoțional, Joel & Clementine se vor întâlni din nou. Vor reacționa parcă în virtutea predestinării și povestea lor de dragoste va reface traseul inițial. Ștergerea memoriei se va "șterge" ea însăși treptat. Litera aparține etern hârtiei, emoția va rămâne veșnic în carne, iar palimpsestul va ieși la suprafață și memoria va fi restaurată. Deși ei n-o vor ști. Cine nu își cunoaște trecutul este
Chinul eternei dimineți de dupa dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12242_a_13567]
-
că RDG-ul și în special Berlinul răsăritean erau vitrina socialismului și trebuia să constituie dovada peremptorie a superiorității socialismului. In ciuda acestui fapt impresionează nu atât mijloacele financiare pentru reconstrucție, cât voința și energia cu care oamenii acționează pentru ștergerea cât mai repede cu putință a efectelor devastatoare ale totalitarismului comunist. În răstimpul cât m-am aflat la Berlin au avut loc alegeri în landuri din fosta RDG. Am putut urmări la televizor ultimele zile de campanie electorală; cu această
Un sistem eurpoean by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12298_a_13623]
-
etc. Dar, lăuntric, e treaz de-a binelea: realizează că există amintiri cu Clementine la care nu vrea să renunțe, dar că nu-i poate opri pe cei care i le șterg. Ca atare, începe, alături de Clementine, care se opune ștergerii, o goană frenetică prin memorie; protagonistul realizează că vor fi șterse doar amintirile de dată recentă, ca atare o ascunde pe Clementine printre amintirile din copilărie și din pubertate. Acțiunea petrecută în cerebelul lui Joel e un prilej pentru manifestarea
Amnezii și anamneze by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12361_a_13686]
-
paradis provizoriu cu scopul însuși. În Odysseia, navigatorii nimeresc pe o insulă ai cărei locuitori se hrănesc numai cu flori de lotus, ce le induc o stare de fericire deplină și permanentă. Prețul cu care ei plătesc această fericire este ștergerea memoriei și viețuirea într-un prezent continuu: ,Iară oricine din el va gusta, flori din lotusul dulce,/ Nu va mai ști nici de veste să deie, ba nici să se-ntoarcă/ Astfel, voiră pe loc să rămînă cu ei, Lotofagii
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
pe față. Nu-i rău! Al. Cistelecan crede că "la noi canonul e schizofren, dedublat. Există un canon pe care-l sprijină cititorii formați sub comunism și există altul, sprijinit pe cititorii Ťpostcomuniștiť... Deocamdată, schimbarea e mai degrabă operație de ștergere decât de înlocuire." Nu altceva spune și Sanda Cordoș, care consideră că ierarhia stabilită de criticii literari de până în 1989 nu se modifică esențial: Ies din prim plan acei prozatori de succes ai lumii totalitare care au dat, în epocă
Complexul canonic la români by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11758_a_13083]