316 matches
-
zi și noapte, îl așteaptă pe Meaume. Visează să mănînce cu Meaume, în patul ei. Singură cu Meaume în patul ei, în penumbra pologului lăsat. Capitolul III Meaume spune: "La a doua întîlnire, am mers după un capăt de lumînare șterpelit de pe un suport de aramă, pe un coridor." Tot Meaume: Fiecare merge după crîmpeiul de noapte în care se afundă. Un bob de strugure se umflă și plesnește. La începutul verii prunele renglote crapă. Cine nu e cuprins de iubire
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
să le duci babii să le pună în grădină!" Fără ezitare, moșul le-a retezat-o scurt: "Nu iau! Eu nu sufăr florile!" Spre deosebire de trandafirii mustăciosului care mă trăsese pe sfoară, florile din Filiași aveau, ca și obiceiul de a șterpeli, rădăcini; rădăcini adânci. Ochi în loc de pete În zona Kogălniceanu, pe o inscripție stradală, citesc: Intrarea Vasile Păun (fostă Ursulețului). Cum știu motivația schimbării numelui la multe din străzile Bucureștiului în ultimii ani, presupun că păunul cel cu mulți "ochi magici
Actualitatea by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/15329_a_16654]
-
onest, să nu reiasă că-mi arog cumva vreun drept, nepermis, de autor... Iat-o: " Era una din teoriile lui de tip care doar vede orice, fără să i se întâmple ceva." N-am zis nimic. Dar parcă ar fi șterpelit-o din Faulkner. Rânzei, fiind un aiurit, nu că ar fi incorect... "Zuliși din Willi! - îl luai repede, - din dulgher, din zugrav, factor poștal, aviator, nenorocitule!"... "- Să mor, na, dacă", - făcea, "habar n-am..." Să se fi potrivit, doar?... "Spune
Tocmeala by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15496_a_16821]
-
se lua cu treburile casnice, spăla, gătea... Atunci, mă simțeam foarte mândru, și nu atât de încredere, cât pentru faptul că mă socotea un fel de asociat... Dacă-mi pare rău de ceva și azi e că, o dată, i-am șterpelit vreo câteva napolitane și-o curmală al cărei gust îl simțisem întâia oară... Necunoscuții care intrau în prăvălie își închipuiau că sunt de-al familiei, vreun nepoțel mai isteț, și urma interogatoriul: Cum te cheamă... Câți ani ai?... Mergi la
Prietenul meu greu, Garabet -variantă- by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15522_a_16847]
-
mai angajează... Cerul să se fi prăbușit asupra mea, mi-ar fi venit mai ușor. Sunt nedreptăți și nedreptăți. Când înoți însă cu ochii scoși din cap, să ajungi la mal și când dracul, cu un hohot de râs, îți șterpelește malul din față... Foarte curios. Din asta, caracterul meu ieși întărit. Amărăciunea, câteodată, înalță. Totul e să nu se exagereze. Numit în locul meu, în aceeași zi, fusese Dinu Săraru, după cum am mai scris cu alt prilej. Nu zic nimic. Totuși
Sfinxul valah (variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14402_a_15727]
-
i s-a publicat prima povestire și ziaristul din Cartagena de Indias care doarme pe băncile din parc, mănâncă cel mult o dată pe zi și a cărui singură avere este o bocceluță cu un schimb de haine și o servietă - șterpelită în timpul luptelor de stradă din 9 aprilie 1948 - cu manuscrisele originale, își acceptă senin condiția. Totuși nu este într-atât de sărac încât să nu aibă prieteni. Prietenii îl formează. José Salgar face din el reporterul avizat al ziarului El
Viața lui e un roman by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14417_a_15742]
-
aș fi dorit să învăț și eu araba sau armeneasca. Nădușea îngrozitor, era foarte solid și avea un șervet pătat cu cafea. Din când în când, atunci când pleca de la prăvălie, îi țineam eu locul. Țin minte că, o dată, chiar am șterpelit o halviță și apoi am avut remușcări. Când a murit, am suferit îngrozitor. Era un om inteligent, foarte umblat și cu o fină intuiție. Armenii, ca și evreii, au acea subțirime extraordinară. Și eu, la 10 ani, purtam cu el
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
străzii prostituata - atât de blondă!... - fluturii înserării o asaltează ca pe o veioză... GRĂDINĂ PUBLICĂ la prima țâșnitură a havuzului redeschis primăvara - zburătăciri de vrăbii, porumbei; tresărire bătrânilor pe bănci OMUL, BOSCHETARUL În curtea blocului - om de zăpadă: Boschetarul îi șterpelește nasul de morcov... FORMĂ Se scutură bujorii. Sub vază - o formă nouă, imprevizibilă din când în când modificată de o altă petală de altele... TOAMNĂ TÂRZIE Muzicantul milog se mișcă după soare căutând colțuri de stradă unde bătaia luminii i-
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6733_a_8058]
-
cu nasturi pe-o parte, nostimă, și cu un ilic. Pentru Crăciun. L-am inaugurat atunci. La prînz am primit telefon că se întîmplă ceva la C.C. și să venim urgent în București. Am lăsat mașina, pe care o cam șterpelisem, și am plecat fugind spre stația lui 331. În autobuz, nimeni nu vorbea, dar nu părea nimic suspect. Traversam orașul și mă întrebam dacă nu e o aiureală ce auzisem. Traversam aceeași lume anostă și amorfă ca în fiecare zi
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
fost belă și fiica unor bogătani, Chagall se căsătorise cu ea, vai! vai! Marc Zaharovici, deși era foarte înstărit, avea ,o problemă" (noi am zice ,complex") cu zahărul: la orice restaurant se ducea dădea bacșiș chelnerului, onora și orchestra, dar șterpelea toate bucățelele din zaharniță. Așadar, pictura era o meserie ,putredă". Micului David i se povestește despre viața mizeră a pictorilor, fără a i se pomeni despre Dali, Picasso, Matisse, Buffet, care erau (aproape) niște nababi. I se vorbește mai ales
EL by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11442_a_12767]
-
unde au plecat cu toții? Minoră stirpe, ce m-ai prins în fapt! S-au înălțat la cer cu prada, hoții; De-aceea-au stat la groapă, pentru rapt! Mi-au smuls o mare, unică comoară: Înaltul suflet, garanție rară, Viclean mi-l șterpeliră. Și să rabd? Dar cui mă pot eu plînge-acum? Și cine Să-mi mai refacă dreptul care-a fost? Te-au înșelat la bătrînețe bine, Și-ai meritat că-ți merge-atît de prost. Prea rușinos s-a dus de-a
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
Brumaru Așa că nici nu se prea știa cum a fost cu adevărat! Ba unii susțineau că nici nu a fost nimic, că e o invenție pură, drăgălașă ea. ce nostimadă!. o fantasmare bezmetică a autorului drogat cu campanule și diamante șterpelite de la ștrumfi , un soi de compensare prin vis și delir fraged a unei realități destul de vitrege cu întîmplările zgubilitice, cu isprăvile infinit afectuoase, ca în basmele cu zîne care, una-două, scoase la aer și destin, pe pajiști împrejmuind izvoare rotunde
A fost deocamdată ca niciodată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12231_a_13556]
-
de zece-treisprezece ani, care se joacă de-a războiul și de-a ambuscada pe lângă și printre gheretele dezafectate ale muncitorilor de la o construcție recentă. Puștii trag, răpăind din gură, cu niște pistoale automate improvizate din țevi și din bare metalice șterpelite de pe un alt șantier din apropiere. După aspectul feței apoplectic și după răcnete, hipopotama în fustă colorată și înfoiată, și în târlici, pare să fi fost trezită din somn de larma mitraliorilor. Sau poate - de ce nu am presupune, de vreme ce gura
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
în tiparul versurilor pătrund zvonuri de răzmeriță împotriva calapoadelor anchilozate ale existenței, contestări când mai domoale („Să n-ai nici un gând călcat pe dungă“), când ușor hazlii („Să te strâmbi după madam Rifca“), izvorâte din dorința discreditării rânduielilor curente („Să șterpelești ouă din toate cuiburile/ și dacă doamnei societăți îi ghiorăie mațele/ și-și ascute dinții...“), ca să ajungă a profera nedeghizate amenințări („Să scuipi pe stăpâni“), epurate cu tact în forma hotărâtă pentru publicare. Ceea ce nu înseamnă că se șterg definitiv
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
vorbind, fotografiile nu erau nici macar bune. Erau acceptabile. Dar, când am deschis fișierele, am rămas cu gura căscată: bărbatul care ma privea din ele era cel care-mi dorisem de multă vreme să devin. Quasi-necunoscuta care-mi luase mințile îmi șterpelise, la plecare, și identitatea. Îmi lașase una de schimb, măi coapta și mai trainica decât cea veche, dar încă atât de nouă încât aproape că mă rușinam de fiecare data cand priveam fotografiile acelea. Am zburat o vreme după ea
Totul în jur e muzică by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82570_a_83895]
-
divin, La tine mă-nchin. Dă-mi acul din păr, Ochii să-ți scot Cu nervii oftalmici cu tot: Zbîrrrn! Ca să am de ce să-i atîrn. Iubito, divin, La tine mă-nchin. În piscină Sînt as: Pancreas, Splină, Glande suprarenale Șterpelesc printr-un mic orificiu Aflat între șale Fără să las Nici un indiciu. Iubito, divin, La tine mă-nchin. Luminile să nu le stingi În seara răzvrătită care vine De la străbunii mei pînă la tine Și nu ieși Precum marchiza lui
Marchizul va intra la ora cinci by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11297_a_12622]
-
puneam ordonat în cămara goală. Puneam clei la încheieturile mobilierului. Cutiile de carton umpleau balcoanele, până când se umezeau din cauza ploii. Colecționam nasturii vechi până când zornăiau într-o pungă ce constituia o adevărată avere. Făceam rost de ață în bobine mari, șterpelite de la fabrica de confecții. Aveam de toate, prin toate sertarele. Pe pod Un bătrân se oprise pe pod, ținându-se cu o mână de balustradă, și privea de câtăva vreme în apele râului. Înafară de faptul că erau bogate și
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]
-
vechime literară, de notorietate, de autoritate. Iar cît era de important acest spirit avea să se vădească foarte curînd. Doar o jumătate de an mai tîrziu, la începutul lui iulie, Ceaușescu a încercat putschul ideologic intrat în istorie sub numele, șterpelit de altfel de la Lenin, de teze , tezele din iulie. în acea zi, cînd au apărut, în România literară fusese paginată o poezie de Marin Sorescu, al cărei început - în fiecare zi îmi taie gîtul un ziar (citez inexact, din memorie
La aniversară - Gabriel Dimisianu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/10920_a_12245]
-
vîndute la prețuri amețitoare, bineînțeles că tot Ťla negruť, pe sub mînă. A fost dată și a fost acceptată ca mită. S-au cumpărat cu ea servicii și bunăvoințe. A fost dăruită. A circulat amețitor, împrumutată din mînă-n mînă. A fost șterpelită. A fost rîvnită. A devenit o carte-mit. Fiindcă a fost citită ca un manifest incendiar sau mai degrabă ca o Ťcarte neagrăť a blocării în dezastru a României de atunci. A fost citită ca o cronică, nu ca o ficțiune
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
el, aflându-se în stare de luciditate bahică!), a spus: - Diseur de bon mots, mauvais caractčre.*) - Noa, dis-moi! s-ar minuna pe loc, auzind-o, un ardelean țanțoș rezemat în coada țapinei cu care tocmai corhănise niște trunchi de molizi șterpeliți de prin Munții Călimani. (cf.imaginii dintr-un mai vechi reportaj tv...). Pauză! ...Ohooo! Uraaaa! S-a deblocat televizorul, imaginile curg normal fixându-se un moment pe chipul analistului Iosif Boda (emisiunea "Săptămâna politică" din ziua de 1 octombrie, de pe
După sommet... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10229_a_11554]
-
în „Prețul tăcerii“, aduc sub ochii cititorului o lume în care furtul e la ordinea zilei: „Se fură orice: pământ, case, tablouri de patrimoniu. Se fură puterea politică, prestigiul profesional și banii din punga săracului. Chiar și libertatea se poate șterpeli dacă ai sub fund un fotoliu de ministru. Sau de senator. Sau de deputat“. În căutarea unui fir al speranței, personajele trec prin stări dintre cele mai absurde, prizoniere ale propriilor orgolii, lașități, neputințe. Olimpian Ungherea: Prețul tăcerii. Editura Phobos
Agenda2005-07-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283395_a_284724]
-
să taie vârful unuia dintre ei (pom de Crăciun? de nuntă? de ănmormântare?), dar apoi, s-au dumirit vecinii că le venea aer curat de la ei, ai respectau, ba chiar ("imitația la Români" - uneori sí benefică), unii, din ămprejurimi, au șterpelit sí ei câte un brăduț, de la munte, care s-a prins (fără să-i egaleze, ansa, pe "ănaintasi", ba chiar, din păcate, li s-au retezat, după o modă locală, până spre vârf, crengile, rămânând ca niște scobitori, cu pete
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
și celelalte sărbători legale pe care regimul le înmulțește cu skepsis, căci tocmai atunci se mai reface economia națională. Vedeți, nu e deloc ușor să ieși din zona dificultăților financiare... O fugara privire prin ziarul încheierii anului. Un ticălos a șterpelit, cu ajutorul unei undite, introdusă într-o magazie, trei pui congelați și va face pentru fiecare câte un an de pușcărie, plsu șase luni pentru cel de al patrulea, scăpat din cârlig. Îi râde în ceafa, dintr-o fotografie de VIP
După revelion by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18193_a_19518]
-
pe străzile metropolei și între altele în aria bogătașilor, a hotelurilor și imobilelor de lux. Însă erau primii abandonați pe care îi vedeam, poate șí pentru că am stat puțin la Rio, dar șí pentru că ziua mai umblau după cerșit, după șterpelit, după vreun ciubuc - chipurile, ca ajutoare la parcare. Acum, aceștia tremurau sub ploaia măruntă, trăgând fiecare de un cearșaf, dăruit, mi s-a spus, de vreun turist. Când am ieșit din restaurant, cel mic, închircit, era nemișcat și am spus
Copiii străzii by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16677_a_18002]
-
plastic din care-și iau elixirul halucinogen al fericirii - zic ei. Nu se grupează să protesteze la Guvern ori la Parlament, fug de "poliție", sau se retrag dacă bănuie că vrea cineva să-i ducă de unde au fugit; uneori mai șterpelesc ceva, de uz imediat necesar, căci teama de un "univers concentraționar" este încă puternică, până vor deveni adevărații, dexterii, hoți. Și nu prea se aud (spre deosebire de câinii hoinari municipali sau comunali, care latră de mama focului, sau de decenți greviști
Copiii străzii by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16677_a_18002]