163 matches
-
sens, argumentează González, metodele calitative și critice au ca premise participarea și implicarea socială, acestea promovând și făcându-se ambasadorii unui "praxis relațional", potrivit căruia cercetătorul vorbește cu o anumită comunitate/cultură, renunțând la mai vechea practică, cu pretenții de științificitate, a discursului despre comunitatea sau cultura respectivă. În ultimă instanță, Al González mă îndemna, alert, să descurajez orice tip de "reacție ciudată" a publicului meu de la conferința Institutului prin precizarea simplă că, în Statele Unite ale Americii, cele două tipuri antagonice
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
doi. Impulsul de a spune povești, propriu ființei umane, al cărui potențial copleșitor îl vom discuta într-un moment ulterior al acestui periplu în care ne-am angajat împreună, accede, din poziția marginală în care l-au împins eforturile întru științificitate "adevărată" ale mai vechilor contribuabili la dezvoltarea domeniului Științelor comunicării, într-o poziție centrală, privilegiată, a scriiturii academice. González și Willis-Rivera au să ne spună o poveste personală, care nu îngrădește, din punctul celor doi de vedere, posibilitățile noastre, ale
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
au arătat a fi cei mai activi și mai eficienți. Imperativele obiectivității și ale neutralității axiologice nu pot masca relativitatea axiologică a preocupărilor și pozițiilor, chiar științificizante, ale sociologului. Decât să părem că ne disimulăm indiferența sau obediența sub lozinca „științificității”, mai corect ar fi să ne precizăm poziția, chiar dacă susținerea ei este costisitoare. Oricum, cel puțin pentru sociologi, orientările sunt suficient de transparente. Pe planul celălalt, al schimbărilor de ordin paradigmatic din practica sociologiei, sociologia educației a urmat fidel evoluțiile
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
au rostit în moduri similare, reușind să ofere un răspuns. Astfel, pasiunea pentru cercetarea fenomenului religios s-a concretizat profesional în studiul diferitelor tradiții religioase, îmbinând „călătoria liberă“ cu demersul științific și constrângerile lui. Dinspre aceste căutări, remlădiind mereu orizontul „științificității“ pentru a ne rămâne, cu toate limitele, aproape, voi încerca să dau glas înțelegerilor mele de acum, prin gestul împărtășit al parcurgerii împreună a unui drum. Această comunicare va reuși, poate, să ne reîntoarcă privirea către în trebările și răspunsurile
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
rezultate similare celor din alte ramuri ale științelor politice? Țin studiile asupra energiei mai mult de politică națională sau intra pe terenul relațiilor internaționale? Ce perspective teoretice pot fi aplicate acestui domeniu pentru a încadra teoretic diferitele studii în energie? Științificitatea unui domeniu de studiu este subiect de dezbateri aprinse. Însăși știință politică a suferit asemenea critici la începuturile sale. Atât timp cât cercetarea este condusă urmând standarde riguroase de cercetare rezultatele, chiar și în condițiile unor reguli de cercetare în continuă dezbatere
by Paula Daniela Gânga [Corola-publishinghouse/Science/1034_a_2542]
-
fiind singurul care dă valoare termenului. Spre deosebire de Wüster, Lotte nu realizează o distincție tranșantă între lexicul comun și terminologie, considerând că un termen utilizat în limba comună își conservă calitatea de termen. Este vorba însă, de un alt grad de științificitate. În relația termen-concept, Lotte acordă imporanță termenului, considerându-l "unealtă a gândirii științifice" cu rol cognitiv. Școala de la Viena acordă un rol aparte definiției în terminologie, pe când Școala rusă respinge ideea că termenul ar avea nevoie de o definiție, susținând
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
a terminologiei așa-numite externe: inserția elementului lingvistic în contextele date "se adresează" înainte de toate, destinatarului (în general, nespecialist) prin gradul înalt de transparență. Pe de altă parte, inserția marcatorilor semantici nu este în măsură să mențină gradul înalt de științificitate pe care îl au - de exemplu variantele "harcèlement électronique"/ "cyberharcèlement" sau "net követés" din limba maghiară. Constructele din limba spaniolă (es. acechar por la Red (MEX); es. acechar por Internet (MEX); acecho en la red (ESP); paseo por la red
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
putem identifica și în teoria generală a sistemelor. Ariile laterale cuprind termeni interdisciplinari, variante comune, migratoare de la un limbaj la altul, bazate pe transfer metaforic. Numeroase sunt consecințele recategorizării conceptuale a termenilor filozofici. Impactul este identificabil la nivelul gradului de științificitate. Relația cu uzul comun sporește ambiguitatea lexicului specializat. O parte dintre termenii filozofici circulă în limba comună cu sensuri neprecis explicitate. Sensurile termenilor se depreciază prin surplusul de formalizare/ cu care sunt învestiți în contextul de comunicare: "În calitate de autoritate publică
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
un tratat de medicină și un dicționar specializat exprimă în fapt, distanța dintre competența practică și cunoaștera teoretică. În discurs, clasa hiponimelor apare în contexte strict gramaticalizate, în funcție de situația de comunicare, de intenția locutorului, fiind marcată de numeroși indici de științificitate ai tehnicii chirurgicale. Iată câteva exemple (N.M. Constantinescu, coord., 2012): "Incizia paramediană (fig. 11.54 - B săgeata A) este trasată pe marginea medială..."/ Incizia transrectală (fig. 11.54-B săgeata B) este plasată..."/ "Incizia pararectală (fig. 11.54-B săgeata C) etc.
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
devine un monolog al omului cu el însuși. Mai mult decât atât, scopul cunoașterii este de a realiza o reprezentare a lumii potrivit intereselor omenești. Această reorientare a cunoașterii spre ceea ce este poate fi conceput drept obiectiv duce la înțelegerea științificității în opoziție cu subiectivitatea umană și la exacerbarea unei concepții pozitiviste radicale care a accentuat aspectele de dominanță tehnică asupra naturii. În ultimele decenii însă, însuși creștinismul s-a deschis spre interpretări și lecturi care caută să justifice că religiei
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
Noul mod de gândire, efect al unei conștiințe ecologice, este holist și calitativ. De fapt, chiar și în fizica newtoniană explicațiile depind de asemenea factori de tip calitativ, așa cum ar fi atracția universală, însă, în cele din urmă, criteriile de științificitate au fost îndeplinite numai de construcțiile teoretice bazate pe o abordare cantitativistă a fenomenelor. Extinderea domeniului moralității ar fi justificată în ecologia profundă pe o bază metafizică asigurată prin depășirea presupozițiilor de tip cartesian ale modernității. Față de un asemenea demers
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
unei simple speculații. Marxism-leninismul* pune în evidență, ca peste tot în natură, legi ce guvernează o evoluție, o istorie. Cei doi termeni pot fi apropiați: dedicându-i Capitalul său lui Darwin, Marx arată că el consideră drept o dovadă de științificitate faptul de a fi ajuns să pună în evidență în rândul societăților umane o evoluție analoagă celei a speciilor. O asemenea concepție despre științificitatea marxismului* ridică patru tipuri de probleme. în primul rând, probleme epistemologice: Marx și Engels au căutat
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
apropiați: dedicându-i Capitalul său lui Darwin, Marx arată că el consideră drept o dovadă de științificitate faptul de a fi ajuns să pună în evidență în rândul societăților umane o evoluție analoagă celei a speciilor. O asemenea concepție despre științificitatea marxismului* ridică patru tipuri de probleme. în primul rând, probleme epistemologice: Marx și Engels au căutat întotdeauna în natură fundamentele ultime, indubitabile, ale acestei științificități, cu riscul încălcării diferitelor ordini ale realității (morală, psihologie, biologie, fizică etc.). Marx consideră a
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
evidență în rândul societăților umane o evoluție analoagă celei a speciilor. O asemenea concepție despre științificitatea marxismului* ridică patru tipuri de probleme. în primul rând, probleme epistemologice: Marx și Engels au căutat întotdeauna în natură fundamentele ultime, indubitabile, ale acestei științificități, cu riscul încălcării diferitelor ordini ale realității (morală, psihologie, biologie, fizică etc.). Marx consideră a fi găsit, de pildă, la un geolog francez, o teorie cu mult mai bogată decât cea a lui Darwin, fiindcă acela face din sol baza
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
suferă și a cărui moarte - proletariatul dispare și el, o dată instaurat comunismul - oferă acces la viața adevărată? Afirmând că istoria are un sens și că sensul ei este cel al ajungerii într-o lume mai bună, nu o preocupare pentru științificitate, ci o foarte veche schemă culturală este pusă în mișcare la Marx: lumea văzută ca un pelerinaj, ca un tărâm promis... știință burgheză și știință proletară Ultimul tip de problemă este de ordin ideologic. A afirma că marxism-leninismul oferă un
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
diferit la pionierii sociologiei: apropierea sau depărtarea de produsele științelor naturii îi separă în mod evident. * Numele noii preocupări cognitive este diferit: politică, sociologie, materialism dialectic. Căile, instrumentele interogării realității sociale sunt diferite, ceea ce face ca și apropierea de necesara științificitate a viitoarei sociologii să se realizeze în măsuri diferite. * Metodele explicative sunt diferite. Comte apelează la explicația interacționistă (de succesiune în principal), Spencer la cea cauzală, iar Marx la cea sistemică. Ei creează terenul pentru fundamentarea metodelor explicative proprii interogării
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
existenței sociale a oamenilor dacă reușește să interogheze în modalități adecvate toate genurile de procese pe care oamenii, prin acțiunile lor, le fac posibile". Capacitatea cognitivă a pionierilor nu a ajuns la stadiul în care să satisfacă în totalitate cerințele științificității abordării socialului, astfel că variantele lor explicative sunt parțiale, iar erorile fac corp comun cu adevărul. Istoria evoluției existenței sociale a infirmat parțial rezultatele modalităților de realizare a interogării la care au apelat pionierii sociologiei. Orizontul teoretic al sociologiei, acela
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
care impune exigențe de calitate (nu neapărat de adevăr) tezelor și ideilor elaborate pentru a-l compune întemeiat, se lasă încă așteptat. Se impuneau reconstrucții succesive care să permită apropierea mai pronunțată de adevăr și cucerirea de către interogarea socialului a științificității. Erau deci necesare schimbări în însuși conținutul interogării vieții sociale, prin care să fie posibilă construirea exigențelor care generează orizontul teoretic pertinent și așteptat ce va putea fi inserat justificat în rândul științelor sociale. Cu acești importanți gânditori se încheie
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
concepția lui Weber, ca fundament al științelor sociale, reprezintă o formă de cunoaștere care presupune identitatea obiectului și subiectului cunoașterii, dezvăluirea motivelor interne care joacă rol de vectori cauzali ai acțiunii umane. Prin aceasta, științele sociale pot dobândi rangul de științificitate strictă, singurul care le permite să câștige râvnita onoare a obiectivității și, în mod real, să dobândească întreaga capabilitate de a îndruma deciziile celor care gestionează problematica socială. * Științele sociale sunt comprehensive, cauzale și se raportează la cultură; sociologia face
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
interesată să o justifice și astfel să o impună. Fiind legată de dominație și interes, ideologia deține, în această interpretare, o accepțiune negativă, care este accentuată de faptul că tipul de cunoaștere pe care îl promovează nu îndeplinește criteriile de științificitate care să îi confere un caracter de veridicitate prin raportare la realitate. Mai mult, ideologia are rolul de a transforma realitatea socială curentă, ideile pe care le conține fiind neconforme cu aceasta: "Termenul astfel utilizat sugerează pregnant că această lipsă
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
acestui proces. Rolul ideologiei este dat, ca atare, de un scop foarte precis: acela de a impune un anumit tip de politică, o anumită formă de dominație. În plus, așa cum am specificat anterior, tot ceea ce nu se supune criteriilor de științificitate elaborate de materialismul dialectic și istoric marxist este ideologie. Prin urmare, ideologia se opune științei (reprezentate numai de marxism), idee ce a atras critici nuanțate din partea unor teoreticieni contemporani: "Prin "știință" (Wissenschaft), Marx desemnează, simplu, gândirea care are ca obiect
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
a gestiona sau chiar de a depăși semnificația negativă acordată termenului în tradiția marxistă. Această semnificație s-a menținut însă la nivelul a ceea ce este numit "teoria socială critică", care și-a asumat rolul de "gardian" al respectării criteriilor de științificitate proprii cunoașterii sociale a realității, considerându-se că astfel poate fi evitat "riscul" maculării sale prin intervenția ideologiei. Se poate susține, așadar, că, dacă pe urmele lui Marx, teoria politică și-a asumat rolul de a critica ideologia motivul principal
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
din extinderea erorii epistemologice pe care a lăsat-o moștenire Marx, atunci când a opus ideologia științei marxiste. Așa cum am dezvoltat mai sus, paradoxul poate fi redat, simplu, prin ideea că, dacă orice sistem de idei care nu corespunde criteriilor de științificitate este o ideologie, atunci nu putem avea nicio certitudine că sistemul de idei care acuză ideologia de falsificare a realității nu este el însuși ideologic. În termeni epistemologici generali, existența acestui paradox rezultă din următoarele întrebări pe care gânditorul francez
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
acesteia din urmă, se poate constata că analizele efectuate până acum permit conturarea a trei mari direcții. Există, mai întâi, teoreticieni care au opus în mod foarte clar ideologia științei, insistând asupra faptului că prima nu îndeplinește criteriile necesare de științificitate care să-i permită accesul la un adevăr obiectiv. În acest cadru, a fost discutat mai ales cazul diferențelor existente între științele naturii și științele sociale. Într-o interpretare radicală, numai științele naturale pot evita seducția ideologică, lucru de care
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
originalitatea lui tocmai la nivelul caracterului semnificant, mutual orientat și socialmente integrat al acțiunii"135. Având în atenție acest aspect, Paul Ricoeur sugera, în cazul analizei ideologiei și a relației acesteia cu știința, aplicarea tezei aristotelice a pluralității nivelurilor de științificitate, care presupune să luăm în considerare o serie întreagă de elemente: "(...) că politica are de-a face cu lucruri variabile și instabile; că raționamentele au aici ca punct de plecare fapte în general adevărate, dar nu totdeauna adevărate; că judecător
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]