163 matches
-
noastră. Dar asta ține de credință, iar nu de știință, cel puțin nu de o știință înțeleasă în termenii raționalității. Observația care se poate face este deci aceea că, în cadrul concepției obiectiviste, ideologia este analizată pe baza unor criterii de științificitate care, în cele din urmă, nu se aplică nici teoriilor care abordează această analiză. Într-adevăr, teoria socială și politică, în ansamblul său, a încercat să îmbrace haina științificității, propunând nu doar o folosire mai riguroasă a aparatului său formal
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
în cadrul concepției obiectiviste, ideologia este analizată pe baza unor criterii de științificitate care, în cele din urmă, nu se aplică nici teoriilor care abordează această analiză. Într-adevăr, teoria socială și politică, în ansamblul său, a încercat să îmbrace haina științificității, propunând nu doar o folosire mai riguroasă a aparatului său formal, ci și metode sofisticate de măsurare a socialului. Complexitatea sistemelor sociale, spre exemplu, a fost analizată în baza unor modele despre care, în a doua jumătate a secolului trecut
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
îl dictează. Orientată să atingă anumite scopuri, ea nu mai poate face recurs la obiectivitate și neutralitate. Unul dintre cei mai renumiți susținători ai acestei viziuni este, alături de Habermas, Herbert Marcuse, care pleacă de la o critică a criteriilor pozitiviste ale științificității, așa cum au fost acestea elaborate de reprezentanții concepției obiectiviste, discutate anterior. Analiza sa relevă limitările impuse științei în cadrul societății industriale, un rol deosebit fiind acordat în acest context empirismului, care, deși intervine în științele sociale cu pretenția științificității, nu face
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
pozitiviste ale științificității, așa cum au fost acestea elaborate de reprezentanții concepției obiectiviste, discutate anterior. Analiza sa relevă limitările impuse științei în cadrul societății industriale, un rol deosebit fiind acordat în acest context empirismului, care, deși intervine în științele sociale cu pretenția științificității, nu face decât să le ideologizeze. Exemplul tratat de Marcuse este cel al operaționalizării conceptelor, un criteriu metodologic considerat absolut necesar în teoria socială și politică. Această operațiune nu face decât să descrie ceea ce există deja, dar cu pretenția că
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
că spațiul social necesită interpretare, pe lângă descriere și explicare) ci și, prin contribuțiile unor epistemologi recunoscuți, împotriva științelor naturii înseși (care s-au văzut "demitizate" în ceea ce privește statutul lor și poziționate la același nivel cu cele sociale). Această evoluție a problemei științificității cunoașterii umane și a relației sale cu fenomenul ideologic a deschis, cu timpul, calea unor teorii care își propun să se elibereze de "fantasmele trecutului" și să destructureze "vocabularele finale" asumate de obiectiviști și, respectiv, de relativiști. S-a conturat
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
principale de raportare la ideologie. Prima este proprie, mai ales, filosofiei politice și teoriei politice normative 351, considerând că ideologia are sens în procesul de cunoaștere a realității politice în măsura în care îi recunoaștem exlusiv aspectul evaluativ, fără a emite pretenții cu privire la științificitatea enunțurilor pe care le vehiculează. Din acest unghi, judecățile evaluative utilizate în context ideologic sunt diferențiate de cele formale, ce revin demersului specific filosofiei și teoriei politice normative. Dacă posibilitatea transformării discursului ideologic într-un discurs filosofico-politic sau teoretico-politic nu
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
teoretico-politic nu este, de obicei, chestionată, lăsându-se astfel a se înțelege că așa ceva nu e posibil, se consideră, în schimb, că demersul justificator atribuit ideologiei deturnează abordările filosofice sau teoretico-politice (acestea din urmă fiind considerate ca respectând standardele de științificitate). Când acest lucru se întâmplă, înseamnă că "filosofia politică a părăsit raționamentele formale pentru a exersa judecata evaluativă. Întemeind politica pe o valoarea morală oarecare, transformată în criteriu absolut al binelui public, filosofia politică a alunecat înspre ideologie"352. Pe
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
manifestă față de ideologie, și o raportare negativă la aceasta, realizată de pe poziții obiectiviste. E ca și cum ideologia și-ar fi propus să fie mai mult decât este, astfel încât e necesar ca ambițiile sale să fie temperate prin instituirea unor limite de științificitate. Cea de a doua modalitate de raportare la ideologie, specifică teoriei politice empirice și științei politice, face din ideologie un element cu rol de indicator în analizele referitoare la comportamentul politic (acesta din urmă fiind atribuit, de regulă, atât actorilor
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
a demersurilor ce analizează ideile politice. Spre exemplu, circumscriind domeniul de analiză a doctrinelor politice, anumiți autori subliniază că, "prin natura și funcționalitatea sa, fiecare dimensiune a doctrinologiei politice aduce un anumit specific. Fundamentare obiectuală prin dimensiunea ontologică, obiectivitate și științificitate prin dimensiunea epistemică, valoare și opțiune prin cea axiologică, angajare și eficiență prin dimensiunea praxiologică"361. Dincolo de recuperarea dezideratului pozitivist al îndeplinirii standardelor de științificitate valabile în zona de cercetare a științelor naturii, regăsim într-o astfel de abordare interesul
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
dimensiune a doctrinologiei politice aduce un anumit specific. Fundamentare obiectuală prin dimensiunea ontologică, obiectivitate și științificitate prin dimensiunea epistemică, valoare și opțiune prin cea axiologică, angajare și eficiență prin dimensiunea praxiologică"361. Dincolo de recuperarea dezideratului pozitivist al îndeplinirii standardelor de științificitate valabile în zona de cercetare a științelor naturii, regăsim într-o astfel de abordare interesul pentru baza pe care epistemologia o poate oferi analizei ideilor politice în particular, fenomenelor politice în general. În mod evident, atâta vreme cât aspiră la explicarea și
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
cunoașterii specifice filosofiei, teoriei și științei politice au o încărcătură epistemologică. Dar această încărcătură deține aceeași semnificație a "cunoașterii științifice" pe care o are în ansamblul mai larg al științelor sociale. Din acest punct de vedere, chestiuni precum "obiectivitatea" și "științificitatea" revendicate, cum am văzut, mai ales pe filiera curentului ce susține necesitatea ca științele sociale să acceadă la statutul științelor naturii pot fi nu doar puse sub semnul întrebării, ci puse de-a dreptul între paranteze, în condițiile în care
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
evaluativ, ideologia apare ca fiind în mod exclusiv un instrument de distorsionare a datelor rezultate ca urmare a observării științifice a fenomenelor sociale. Pe de altă parte, pentru teoreticienii sociali critici, cei care susțin că, alături de explicațiile cu statut de științificitate, în zona observării realității sociale intervin și interpretări evaluative, ideologia este de neocolit în demersul specific științelor sociale. Avem de-a face, pe de o parte, cu un model cognitiv de analiză a ideologiei care se înscrie în tradiția pozitivistă
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
evaluări eronate cu privire la cursul istoriei umane. Dincolo însă de raportarea negativă la ideologie, marxismul a lăsat ca moștenire ideea că teoria socială trebuie să fie preocupată de dimensiunile obiective ale realității sociale, aceasta fiind singura cale spre atingerea standardului de științificitate impus de științele naturii. În acest sens, principala problemă de care ar trebui să fie preocupați din punct de vedere epistemologic teoreticienii sociali și politici ar fi aceea a delimitării clare dintre știință și ideologie. Drumul de urmat ar fi
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
ce poate fi testată indirect pe baza recomandărilor sale, care ne pot satisface sau, dimpotrivă, pot fi respinse deoarece sunt lipsite de înțeles"363. Recunoaștem aici, desigur, o poziție specifică epistemologiei secolului al XX-lea, adusă în prim-planul analizei științificității teoriilor de către Karl Popper, care a insistat foarte mult, în lucrările sale, pe necesitatea acceptării ideii failibilității cunoașterii umane și, plecând de aici, pe necesitatea aplicării testului falsificabilității în cazul fiecărei noi teorii științifice 364. Chiar în aceste condiții, întrebarea
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
ideologia reunește nivelul "protologic" cu cel "paralogic" al gândirii, ea deturnând instrumentele și operațiile nivelului logic numai pentru a servi justificării anumitor interese 377. Ideologia apare, astfel, ca o formă specifică de cunoaștere, care însă nu îndeplinește rigorile pozitiviste ale "științificității", din moment ce instrumentarul epistemic pus la dispoziție de nivelul logic al gândirii este utilizat pentru a reprezenta anumite interese. Revenind însă la Giddens, cea de a patra teză pe care acesta o enunță decurge din primele trei și exprimă rezerva teoreticianului
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
de a ieși de sub "vraja lui Marx", prin postularea unui sens general al ideologiei, nu s-au putut delimita de probleme precum sunt cele legate de interes, dominație sau cunoașterea subiectivă (și deci, din punctul de vedere al criteriilor de științificitate admise în posteritatea pozitivismului, neștiințifică) implicate de ideologie, după cum rezultă din considerațiile recente: " Într-un sens mai general, cultura fiecărui sistem social include o ideologie menită să explice și să justifice propria-i existență ca mod de viață, fie că
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
a istoriei, reducând orice explicație la interes, la raporturile de forțe și la voluntarismul agenților ale căror obiective ar fi dominarea planetară sau «Nouă Ordine Mondială», constituiau, oare, substitute degradate ale vechiului «socialism (sau comunism) științific»? Mimetismul științific, aparențele de științificitate - precum marile titluri academice - nu se Înscriau neapărat Într-o tradiție marxista, ideile bastarde sau folclorice internaționale fiind de toate culorile. Este mai curând pierderea monopolului epistemic revendicat de fosta știință oficială, care pretindea că dispune de o explicație ultima
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
care pot fi adoptate. Membrii unei comunități epistemice nu au, în mod necesar, aceeași pregătire și nu aparțin, în mod necesar, aceleași discipline, dar ei se regăsesc în jurul unei probleme, a unei concepții bazată pe criterii de validare și de științificitate. Rețelele lor funcționează de o manieră transnațională. Datele și rezultatele sunt publicate și discutate dincolo de frontiere, o cunoaștere științifică consensuală se dezvoltă la scară mondială. Atunci când toate aceste condiții sunt reunite, o comunitate științifică care are acces la circuitele de
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
a folosirii măsurilor voluntare, mai degrabă decât coercitive, ca instrumente de realizare a Îmbunătățirilor eugenice. Ideologia eugenistă a noului stat se disocia de alte Încercări de a oferi o perspectivă coerentă asupra modernizării României prin faptul că susținea raționalitatea și științificitatea argumentelor formulate, În sprijinul cărora se pretindeau a fi aduse dovezi irefutabile. Alternativa eugenistă propunea, astfel, o modalitate de a gândi politicul neobișnuită În peisajul românesc, În care limbajul științei nu fusese Încă asumat nici măcar la nivelul curentelor intelectuale dominante
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
vehiculate. Succesul s-a datorat, în primul rând, accesibilității atent construite a textului, prin adresare familiară, anecdotic facil, simplificări logice și cauzale, interpretări moralizatoare, trimiteri afective precise ș.a.m.d. Reperele cronologice, spațiale și conceptuale minimaliste prelungeau voit povestea, în detrimentul științificității istorice. Este posibil ca nu atât textele propriu-zise ale lecțiilor din manual 31, cât mai mult "schemele" explicative, ilustrațiile, "lecturile suplimentare" și întâmplările punctate de dascăli, ca suport al unei bune memorizări, să fi rămas cele mai durabile cunoștințe de
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
altor circumstanțe, cum ar fi contestarea ideologizării marxiste, reevaluarea istoriei politice, administrative și constituționale, revizuirea istoriei economice, cu accent pe studiul inovațiilor și a invențiilor. Au fost reacții categorice contra "cuantificării, punerii în serie statistică, tratamentului aritmetic ce dă iluzia științificității și ne face să credem că putem ajunge la rezultate la fel de precise și la fel de sigure ca și în științele exacte" (după spusele lui George Duby). A urmat o redescoperire a biografei, a exemplarității, a spiritualității, ca și frecventarea unor noi
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
articolul lui Nagy Ferenc XE "Ferenc" , Kőváry ține să distrugă toată poezia romantică a predecesorului său, Înlocuind-o cu didacticismul pedant și nesuferit al omului de știință, care traduce până și inefabilul farmec feminin În formulele prozaice ale explicației cauzale. Științificitatea pozitivistă, noua muză a secolului al XIX-lea, se inserase deja În dispozitivul receptor al imaginarului, reînvățându-i pe intelectualii maghiari să observe și să privească. Percepția condusă de sentiment a entuziastului romantic se metamorfoza acum În examinarea la rece a
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
cuvântului aproximează „lipsa” sau „deficiența”. Acestea reflectă doar relativ semnificația conceptului. Dincolo de nemulțumirile antropologilor privind uniformizarea discursului asupra dezvoltării economice a țărilor sărace, evidența clară a problemelor subdezvoltării este incontestabilă. Modul în care a evoluat teoria dezvoltării și pretenția de științificitate a politicilor destinate să modernizeze „Lumea a treia” comportă nenumărate discuții. Problema nu o constituia capitalismul și nici absența capitalului fizic, cum s-a constatat ulterior. Dimpotrivă. Modelele de inginerie socială și credința în „religia” planificării economice centralizate au structurat
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
dezamăgit". Primul punct din cele 9 susține că așa-numitul "pesimism eminescian" nu tra duce pesimismul schopenhauerian, pentru bu nul motiv că acesta din urmă vine ca expresie a unei raportări la lume (esența oricărei opere) în limbajul teoretic (al științificității, cumva), iar primul vine în limbajul poetic și nu e ca atare pesimism (în sensul atitudinii negative, al unei etici a renunțării), ci este o formă a transformării raportării la lume în raportare la valoare (în alți termeni, ne aflăm
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
garanții acestor acțiuni! În numele Binelui, bineînțeles, s-au ridicat vocile lor și s-au așternut pe scris penițele lor. Desigur, și în prezent ei continuă să slujească unor cauze și dau, fără pic de rușine, lecții de morală și de științificitate acelora care nu au șansa să se afle în posesia adevărului. Cu gândul la aceasta, la aceștia, suntem înclinați să-l ascultăm pe șiretul Talleyrand, un specialist al speciei, dacă există una: Există ceva mai oribil decât minciuna, și anume
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]