159 matches
-
relief. footnote>, în concordanță și cu scriitura generală: vocile corului prezintă o textură sonoră rezultată din intrări succesive pe verticală și sunete prelungi, în timp ce saxofonul alto are o linie melodică derivată din cea a saxofonului tenor. Ritmurile dublu punctate din știma lui se păstrează, ilustrând acea apogiatură care însoțea isonul, dar evenimentele melodice sunt acum mult mai dense. Corul își desfășoară sonoritățile având ca suport vocalele a,e,i,o,u, de unde și caracterul fluid al secțiunii. Valorile lungi, sunetele relativ
Citatul în creația pentru saxofon a lui Ștefan Niculescu (II) by Irina Nițu () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
percutanță. Punctul culminant este susținut și menținut de toți interpreții. Corul readuce în prim plan segmentele de tip glissandi cu efecte netemperate prefigurate anterior la o scară mult restrânsă ca dimensiune și fervoare, în timp ce sopranino-ul devine categoric, fiecare sunet din știma sa fiind accentuat. Întâmplător sau nu, revenirea la discursul silabic și ethosul de la începutul piesei se realizează exact în punctul sectio aurea<footnote Sectio aurea apare în măsura 149 conform calculului: 42x0,618=149. footnote>. Subito meno mosso (măs. 148
Citatul în creația pentru saxofon a lui Ștefan Niculescu (II) by Irina Nițu () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
184). Structurile acordice astfel rezultate se subscriu sferei tonalului, fără însă ca acesta să fie clar prefigurat. Incidența armoniilor tonale continuă, culminând cu un acord de fa# minor spre sfârșitul compoziției. Dacă scriitura polifonică, oblic-verticală se menține în partitura corului, știma clarinetului este și ea una constantă. O melodie cromatizată ce include microtonii de factură melismatică și un profil metro-ritmic echilibrat aureolează în stilul cântărilor bizantine ceea ce Ștefan Niculescu a dorit să realizeze prin această creație a sa: imnul dedicat Sfintei
Citatul în creația pentru saxofon a lui Ștefan Niculescu (II) by Irina Nițu () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
lui este evidentă. Investirea saxofonului alto cu acest grad uriaș de expresivitate îi dovedește cu prisosință calitățile. Pecetea care atestă caracterul sacru al Axionului este situată în ultimele măsuri ale compoziției: citatul din Monteverdi își face simțită prezența tot în știma instrumentului de suflat. De fapt, sopranino-ul și alto-ul realizează o bifonie, la fel ca în Chant-son:Citatul medieval utilizat de Monteverdi în lucrarea „Sancta Maria ora pro nobis” este prelucrat de Ștefan Niculescu, dar cum însuși spunea, este totuși
Citatul în creația pentru saxofon a lui Ștefan Niculescu (II) by Irina Nițu () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
unui Ev Mediu tîrziu nu știe ce binecuvîntate lighioane ascund încîlcitele, greoaiele fiziologuri. Să le lași acolo, cînd i-ar fi atît de trebuincioase lumii noastre stoarse de mitologii, dar mult poftind la ele, ar semăna cu un afront adus știmelor literaturii. Dimpotrivă, să le tai fereastră, să-și poarte cozile de vrăjitoare la lumină, e o ofrandă. Pe care o face Șerban Foarță, în Versuri Phoenix, 1994, Nemira. De găsit în secțiunea de vechituri recente din recent amenajatul pod al
Legende despre șerpi și pîsîri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10109_a_11434]
-
constituie prima audiție pentru România a pretențioasei lucrări de muzică religioasă. Compoziția se cântă destul de rar și pe plan mondial. Pe lângă multele probleme pe care le ridică, un impediment greu de rezolvat îl reprezintă faptul că notele, partitura generală și știmele pentru cor și orchestră nu se pot cumpăra, ci doar închiria. Profesorul și capelmaistrul dr. Walter Kindl a obținut cu greu partiturile, suportând personal taxele de închiriere și de expediere. Partitura generală și tot materialul pentru orchestră au ajuns din
Agenda2003-50-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281814_a_283143]
-
Agopian. Meșteșugitele și pline de osîrdie isprăvi ale iscusitului Zăpodie dau la iveală, pe lîngă spectacolul lingvistic, un remarcabil spirit ludic și o extraordinară inventivitate atunci cînd este vorba de a născoci creaturi fantastice, animale desprinse parcă din bestiariile medievale, știme viclene, dulfi procleți, caloieni, moroi, baba-cloanțe, gheșperițe, toate existînd - mai e nevoie să o spunem? - în și prin limbaj: "Și Zăpodie urcă îmbrîncind hulubi de fel mîncătot/ hărpii măgăoaie cîte-un nătîicot/ pajeri cu trei ciocuri ulii cocoșați/ vulturi suri cu
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
unei ființe umane pentru ca un monument înălțat, sau numai o casă, să dăinuie), atît de cu largă răspîndire în literatura noastră (nu numai a noastră!) populară. Și, în sfîrșit, despre alte nenorociri ce se abat asupra oamenilor (Ceasul cel rău, știma apei, sorbul, balaurii, ciuma, holera, moartea, cățelul pămîntului etc. etc.). Următoarele două cărți ale acestui corpus integrator sînt consacrate comorilor și pămîntului după credințele poporului român. Trilogia lui Tudor Pamfile a fost reeditată, într-o ediție științific alcătuită, de dl
Despre mitologie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16051_a_17376]
-
finanțare: UCMR cu o sumă importantă și de care se poate dispune pentru cheltuieli anticipate. Acest lucru este foarte important; există cheltuieli care trebuie făcute anterior manifestării propriu-zise, cum ar fi cumpărarea biletelor de avion pentru interpreții din străinătate, locația știmelor partiturilor cântate și multe altele. O a doua sursă de finanțare este Primăria Sectorului 1 București, care s-a implicat cu generozitate în susținerea financiară a instituțiilor care organizează sau co- organizează evenimentul, toate “domiciliind” în sectorul 1 al Capitalei
Dan Buciu despre SIMN 2014 by Andra FRĂȚILĂ () [Corola-journal/Journalistic/83328_a_84653]
-
la ambele voci și textul literar. F. Sp. 2708, fascicolul III. Are 4 pagini, este semnat de compozitor pe pagina 1 și 4 și conține cele două colinde scrise în tuș negru. Prima are titlul Stai tu murg și este știma tenorului, scrisă foarte ordonat, extrasă din partitura nr. 2706. A doua are titlul Tatăl nostru bun și este știma tenorului extrasă din partitura nr. 2707. CINE O MENȚIONEAZĂ: Lucrare menționată în caietul manuscris al lui Paul Constantinescu, Lucrări muzicale, p. 5
Opera componistica a lui Paul Constantinescu. Catalog cronologic(III) by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Journalistic/83702_a_85027]
-
pe pagina 1 și 4 și conține cele două colinde scrise în tuș negru. Prima are titlul Stai tu murg și este știma tenorului, scrisă foarte ordonat, extrasă din partitura nr. 2706. A doua are titlul Tatăl nostru bun și este știma tenorului extrasă din partitura nr. 2707. CINE O MENȚIONEAZĂ: Lucrare menționată în caietul manuscris al lui Paul Constantinescu, Lucrări muzicale, p. 5; V.T.; S.I. TIPĂRITĂ: inedită ÎNREGISTRATĂ: DISTINCȚII: FORMAȚIA: tenor și bas solo și pian PRIMA AUDIȚIE: ISTORIC: OBSERVAȚII: 52
Opera componistica a lui Paul Constantinescu. Catalog cronologic(III) by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Journalistic/83702_a_85027]
-
La acest moment, flautistul Bogdan Ionuț Ștefănescu a interpetat piesa Syrings de Claude Debussy într-o variantă de toată splendoarea. I-a urmat clarinetistul Aurelian Octav Popa, care a creat un moment de mare reușită prin redarea liniei melodice a știmei de prim clarinet din partitura părții a II-a din Simfonia a II-a de George Enescu, o pagină muzicală prezentată ca primă audiție absolută. La rândul său, compozitorul Ulpiu Vlad a oferit audienței înregistrarea lucrării sale „ De nuntă ”, în
Diplome de excelen?? ?i o sear? muzical? memorabil? by Mircea ?TEF?NESCU () [Corola-journal/Journalistic/84011_a_85336]
-
1956), 170-182 footnote>. Este un concert pentru vioară și pian, orchestrația fiindu-i încă necunoscută. În colecțiile Cabinetului de muzică al Bibliotecii Academiei Române se află un manuscris în cerneală rădăcinie, nedatat, (care conține partitura pentru vioară și pian și știma), al cărui titlu apare doar pe prima pagină a știmei pentru vioară: Concerto I. Este concertul pentru vioară și pian în Re major menționat în indexul amintit. Stângăciile începutului își pun amprenta, desigur, dar impetuozitatea tematică este o marcă temperamentală
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
orchestrația fiindu-i încă necunoscută. În colecțiile Cabinetului de muzică al Bibliotecii Academiei Române se află un manuscris în cerneală rădăcinie, nedatat, (care conține partitura pentru vioară și pian și știma), al cărui titlu apare doar pe prima pagină a știmei pentru vioară: Concerto I. Este concertul pentru vioară și pian în Re major menționat în indexul amintit. Stângăciile începutului își pun amprenta, desigur, dar impetuozitatea tematică este o marcă temperamentală. Forma e ambiguă, virtuozitatea constructivă, pe care o va deprinde
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
-mă: „Dacă mă prinde noaptea pe drum și nu mai văd pe unde să merg?... Dar dacă...Doamne!!! îmi ies lupii în cale?...Cum scap de ei? Mă mănâncă și gata!!! Dar dacă în dreptul iazului de la Găinării îmi iese înainte știma apelor?...Mai este și dealul din fața acestui iaz... Îi drept în sus ca un perete. Și dacă alunec de pe un troian? Până în iaz nu am oprire!” Simțeam un sloi de gheață pe șira spinării. Cu aceste gânduri în cârcă, drumul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
creasta dealului de deasupra iazului de la Găinării...În clipa aceea am prins a mă ruga pentru fiecare pas pe care îl făceam: „Ține Doamne încă oleacă de lumină până trec creasta asta blestemată și pe urmă...Dumnezeule Mare, nu lăsa știma apelor să iasă din iaz! Ține calea lupilor ca să nu-mi iasă înainte, Doamne!...” În spuza ceea de lumină slobozită de soarele trecut dincolo de dealul Ponoarelor mi s-a părut că ghicesc în zare cireșul de lângă șleau...Mi s-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
câinii de pe stradă nu au scos nici măcar un scâncet când, de acolo, dinăuntrul borcanului de muștar a răsunat pentru prima oară în cartierul Drumul Taberei și poate și în tot universul (n-am de unde să știu) această discuție: - Ce faci Știme? - Bine Ștame. - Da’ Știma ce face? - Bine. Da’ Ștama? - Bine. Pa Știme. - Pa Ștame. Vă rog să mă credeți că nici măcar nu am clipit când i-am auzit vorbind. Era o chestie pe care o învățasem nu cu mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
au scos nici măcar un scâncet când, de acolo, dinăuntrul borcanului de muștar a răsunat pentru prima oară în cartierul Drumul Taberei și poate și în tot universul (n-am de unde să știu) această discuție: - Ce faci Știme? - Bine Ștame. - Da’ Știma ce face? - Bine. Da’ Ștama? - Bine. Pa Știme. - Pa Ștame. Vă rog să mă credeți că nici măcar nu am clipit când i-am auzit vorbind. Era o chestie pe care o învățasem nu cu mult timp în urmă: te obișnuiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dinăuntrul borcanului de muștar a răsunat pentru prima oară în cartierul Drumul Taberei și poate și în tot universul (n-am de unde să știu) această discuție: - Ce faci Știme? - Bine Ștame. - Da’ Știma ce face? - Bine. Da’ Ștama? - Bine. Pa Știme. - Pa Ștame. Vă rog să mă credeți că nici măcar nu am clipit când i-am auzit vorbind. Era o chestie pe care o învățasem nu cu mult timp în urmă: te obișnuiești repede cu miracolele. Mai ales la vârsta aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
numești miracole sau minuni. Luna se ține după tine. Punct. Dacă nu sunteți convinși, asta e, îmi pare rău. Sau: Știm și Ștam vorbesc. Oriunde, oricât, oricum. Oricum, nu. Spuneți-le proști, tăntălăi, duși, dar mai mult decât ce faci Știme, bine Ștame și restul de vești, mereu aceleași, despre familia fiecăruia, ei n-au îndrăznit (sau li s-a părut inutil) să mai rostească. La ce vă așteptați de la niște ființe fără chip apărute așa, pe nepusă masă, dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să însemne telepatia (așa comunicau ei). Ca să fiu mai clar, eu eram un fel de unealtă care capta întrebarea unuia, un fel de gând, să-i spunem, iar apoi, asta ne era înțelegerea, o rosteam împreună cu răspunsul celuilalt (ce faci Știme bine Ștame). Când te afli într-un loc, pe pământ în cazul acesta, ești nevoit să respecți niște reguli. Dacă regulile astea spun că pentru a vorbi trebuie să folosești cuvinte și dacă te numești Știm și Ștam și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
trebuia să fie, n-am ce să explic mai mult. Oriunde s-ar afla acum, sunt convins că și ei, și nevestele lor fac bine. Și nu știu voi ce ziceți, dar gândul ăsta mie îmi e de-ajuns. Pa Știme. Pa Ștame. 4. Câteva miracole din biografia fraților mari Așa, chiar la sfârșitul capitolului 2, înainte de punct, am scris Tim în loc de Știm. Și mărturisesc că n-a fost o greșeală de dactilografiere. Pur și simplu, litera aia nesuferită, un ș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
sau se contractau atunci când trebuia să sosească, neanunțată, moartea. De necrezut cum putea să sune Sonata în tren major pentru gări și orchestră, compusă din doi harpiști care ciupeau corzile fumurilor așteptând trenul, suflătorul la tubă, neîndemânatic, pentru că îi zbura știma de pe pupitru, probabil înmărmurit la vederea atâtor brăilence frumoase sau din cauza stării pe care ți-o dă tuba, aceea de a o înclina exact spre zarea dincotro mirosea a Haydn, Brahms și Bach, apoi viola da gamba, la care plângea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
frumoase sau din cauza stării pe care ți-o dă tuba, aceea de a o înclina exact spre zarea dincotro mirosea a Haydn, Brahms și Bach, apoi viola da gamba, la care plângea o fată, urâtă și de arcuș și de știmă, dar nu și de dirijor. Violoncelul care închega prin sunetele arcușului lunecos clipele care s-au dus, numai clipele acelea! Șapte viori albastre, sălbatic de frumos înfățișând prin sunete sfârșirea tinereții, timpanul aprobând rar granița dintre vârste, iar la unison
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Parcă trăgeam cu pistoalele. Andante-furioso. Muzica se găsea în pragul unei revoluții! Fader privea în tavan, iar noi ne continuam războiul. De profesori nu mai ascultam de mult. Eram prinși până peste cap; ne dezacordam unii altora instrumentele, ne ascundeam știmele, fiecare lăuda înșelător pe ceilalți doi. Ne trânteam capacele pianelor peste mâini. Într-o după-amiază, Mezinul mi-a spart capul c-un diapazon. Eu i-am turtit fața cu metronomul. Mijlociul s-a jurat că, dacă-l mai șicanăm, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]